Salata de sparanghel si oua

Aceasta salata se poate face si cu oua ramase de la Pasti, dar la fel de bine se poate face daca va plac ingredientele... sau pentru ca sezonul sparanghelului e deschis, iar asa gustosi si proapseti nu se gasesc mereu, sau, sau... Mie de exemplu îmi place foarte mult, de aia fac salata asta :D
În general se face cu maioneza si sparanghel alb. Eu însa ador sparanghelul verde, si cine spune ca doar celui alb îi sta bine într-o salatica de acest gen, sau ca o reteta trebuie batuta-n cui? În afara de asta, oua fierte cu maioneza e prea mult ou pentru gusul meu, asa ca o fac dupa cum îmi dicteaza papila :)

Ingrediente:

• 350 sparanghel verde sau alb, fiert al dente si taiat bucati de 2-3 cm
• 4 oua, fierte
• 200 g creme fraîche
• 1 lingura mustar
• 3 fire tinerele usturoi verde, tocat fin
• cîteva frunze patrunjel proaspat, tocate fin
• o legatura arpagic ( Allium schoenoprasum ), tocat fin
• 2-3 linguri ulei de floarea soarelui
• sare, piper

Verde. Iubesc verdele! :) 

Galbenusurile fierte se amesteca cu mustar si ulei de floarea soarelui. 

Pe masura ce se amesteca, se adauga cîte o lingura de creme fraîche,
verdeata tocata, se sareaza si pipereaza dupa gust. Se degusta.
Daca mai e nevoie de mustar, sau doriti mai mult piper, sare, verdeata... nu ezitati.
E mai bine ca acest sosulet sa fie picant. 

 

 

Se adauga sparanghelul fiert si se amesteca usor cu o spatula sau lingura, 

dupa care se adauga si albusurile tocate grob; le adaug la urma pentru a nu se strivi prea mult.
O jumatate de ora la frigider nu-i strica, ci din contra. Ajuta la îmbinarea aromelor :) 

Pofta buna! 

 

 

Notite:


- cine doreste, poate adauga cubulete de sunca presata, prosciutto cotto sau chiar fîsiute de piept de pui fierte sau de pe gratar
- eu o prefer simpla - se poate servi cu felii de prosciutto cotto sau crudo, sau cu alte mezelui pe lînga
- cui nu-i plac ingredientele tocate grob, le poate toca fin. Logic, nu? :D
- cu pîine rumenita merge de minune, dar si cu pîine proaspata la fel

Vitamine si mult soare

Pentru weekend vă las o salată de fructe în cea mai simplă variantă, așa cum o ador. Fructe și puțină miere de tei sau salcîm. Deci hai să ne vitaminizăm, zic!
Ce am amestecat eu aici? Papaya, kiwi, zmeură și fructul pasiunii. Ador tot felul de combinații ( nu exista fruct  sa nu-mi placă ) , însă cele în care se află și maracuia/fructul pasiunii pe lista ingredientelor mi se par cele mai bune, aromate, proaspete... salate de fructe. 

Salatele de fructe le puteți servi cu ce vă place - de la frișcă sau presărate cu diverse nuci (chiar puțin rumenite sau caramelizate - crocant), felurite sosulețe de fructe, ciocolată, miere, siropuri... pînă la lichioruri variate sau chiar ceva mai tare. Coniac poate? :D

Un sfîrșit de săptămînă minunt să aveți!

 

 

Mozzarella cu salsa de rosii

Ingrediente:

• 125 g mozzarella
• 2 roșii ferme
• 1 ceapă mică roșie
• 2-3 frunze de busuioc
• 1 lingură suc de lămîie
• 1 lingură ulei de măsline
• 1/2 ardei iute
• sare, piper

Mod de preparare:

Roșiile se spală, curață și li se îndepărtează semințele. Roșiile, ceapa și ardeiul iute se toacă cubulețe fine. Se pigulesc frunzele de  busuioc de pe tije și se taie fidelute. Se amestecă cu suc de lămîie și ulei de măsline. Se condimentează după gust cu sare și piper. 

Mozzarella se taie în cruce, se apasă puțin, se asează pe o farfurie, iar deasupra se aranjează  salsa de roșii. Se stropește cu ulei de măsline și se ornează cu busuioc. 

 

 

 

 

 

Salata de sfecla rosie cu mozzarella

Salatica asta e o editie de iarna a salatei caprese :D

Titlul e deja aproape toata reteta. Voi ma stiti. Cît mai simplu, cît mai rapid si cît de bun se poate. Bineînteles, vorbind din punctul meu de vedere... stiti voi treaba cu gustul. Fiecare cu cel din dotare :)
Ce-i drept, reteta necesita ceva timp, dar nu timp pierdut, ca între timp puteti face altceva. De exemplu puteti decora bradutul de Craciun sau puteti sta la o cafea cu cineva drag, sau vizionati un episod din serialul preferat... în timp ce se coace sau fierbe sfecla. Coapta e mai gustoasa, dar e buna si fiarta. Daca alegeti s-o fierbeti, o puneti într-un vas cu apa si o priza de sare, si o lasati sa fiarba pe foc lejer 30-50 minute. Depinde de marimea sfeclei. Eu am copt-o. Mi se pare mai gustoasa. Nu stiu cît am tinut-o la copt, dar am verificat-o cu un ac de prins rulade. Cînd acesta a patruns usor, am zis: gata! :D În ambele cazuri lasati sfecla cu tot cu coaja. Tot asa o lasati pîna e rece. 

Salatica mea, arata cam asa : 

 Ingrediente:

• sfecla rosie fiarta sau coapta
• mozzarella
• ulei de masline
• sare de mare
• piper negru, proaspat macinat
• zahar, o priza
• zeama de lamîie, dupa gust
• coaja de lamîie (optional)
• verdeata - aici alegeti ce doriti

Cel mai bine se începe cu prepararea dressing-ului. 

Amestecati zeama de lamîie cu putina coaja data pe razatoarea fina, 

ceva ulei de masline, putin zahar si verdeata tocata. 

Verdeata puteti alege de la patrunjel.. pîna la ce va place. 

Mie însa cel mai mult îmi place cu busuioc sau chives. 

Sfecla se curata si taie felii. Mozzarella se feliaza.
Cele doua vedete se aseaza pe un platou dupa cum va place,
apoi se stropeste peste tot cu dressing, se sareaza si pipereaza,
se lasa sa traga 5 minute, apoi se serveste cu maaaaare pofta! 

S-aveti un weekend minunat!   

 

Salată de roșii verzi rumenite pe grătar

O salată de roșii mai necoapte, dar nu chiar gogonele verzi. Chiar dacă sînt mai verzui, tot roșii sînt, nu? :D Cu această rețetă particip la provocarea Dulce Românie, care este gazduită luna aceasta de Diana, unde roșia este regină. Din nou codașă, din lipsă de timp postez aproape la sfîrșitul lunii.

Chiar așa presată de timp, știam că trebuie să particip, și ma tot gîndeam ce să fac și ce să fac? Mi-au trecut prin cap o mie și una variante - de la supe... la tot felul de roșii umplute atît coapte cît și crude cu tot felul de umpluturi, salate, combinate cu tot felul de brînzeturi și alte cele, dar din astea v-am tot arătat pe blog. Așa că nu-mi mai rămăsese decît să le prezint într-o variantă mai altfel, dar vă jur că e un deliciu pur!

Ador roșiile cu patimă. Nu îmi lipsesc din casă nici în sezonul friguros. Chiar dacă nu-s la fel de gustoase ca cele coapte de soare din grădina mea, le cumpăr, deoarece nu pot să-mi închipui să nu le am în casă. Roșii, mozzarella și busuioc - fară ele viața n-ar mai fi tricoloră :D
Prin simplitatea care o prefer, mi-e greu s-o fac regină în sensul adevarat al cuvîntului... pentru că roșia este regina mea de zi cu zi. O cosum ca atare sau doar stropită cu puțin ulei de măsline și sare, o ador coaptă cu puțin pecorino romano deasupra, sau pur și simplu pe o felie de pîine cu unt si sare, o iubesc în orice salată, fie verde, galbenă, roșie, liliachie, portocalie, mică, mare, rotundă, ovală...  Ador sosul de roșii proaspete, iar bulionul de roșii nici nu mai ajunge în mîncare că-l beau direct din sticlă. O supă de roșii nu refuz niciodată, aș putea să mă sclad în ea, cît o ador, iar o salată Caprese e cea mai bună și rapidă cină de vară! Deci după cum vedeți, roșia ocupă tronul în bucătaria mea! :D

...și nu în ultimul rînd, ce e mai frumos decît să prepari o rețetă cu ingrediente din producție proprie? Satisfacție 100%! 

 

Starletele din grădina mea:

Rosiile gălbioare

 

Buchețel de busuioc

 

Pătrunjelul răzlet 

Usturoiul tinerel - are cățelandrii mititei încă :D

 

Roșioarele decorative, nu puteam să le las neprezentate :P 

Ingrediente:

• roșii încă necoapte/portocaliu-verzui
• busuioc sau/și pătrunjel, tocat fin
• usturoi, tocat fin
• piper negru, proaspăt rîșnit
• sare de Himalaya, proaspăt rîșnită
• 1 linguriță ulei de floarea soarelui
• 2 lingurițe ulei de măsline
• 1/4 linguriță zahăr brun
• 1 linguriță Worcestershire sau  soy sauce

Se spală roșiile. Una-două roșii ( nu mai multe - doar cît să primească salata un "grill touch" :D )
se curață cu peeler-ul (cu dinți), se feliază grob și se amestecă cu Worcestershire sauce/
sau sos de soia, o parte din usturoi, zahărul brun, sare si piper după gust.
Feliile se rumenesc pe ambele parți pe un grătar încins bine. Apoi se toacă mai grob.
Restul roșiilor se pun întregi pe grătar și se rumenesc pe toate parțile pînă se înmoaie puțin.
Se scot într-un vas, se acoperă și se lasă la racorit după care se curață de pieliță și se toacă mărunt.

Se amesteca roșiile, se daugă restul de usturoi, verdeață și uleiul de măsline, și se amestecă bine.
Se condimentează cu sare și piper după gust și se servește cu mare poftă pe pîine proaspată.
Merge foarte bine ca garnitură pe lîngă un piept de pui grilat sau chiar și un steak de vită,
cotlet de porc... nu știu dacă mi-ar place cu pește, dar asta nu înseamnă că n-ar potrivi :D 

Am servit-o cu turtițe proaspete, făcute din aluat de pîine, la tigaie. Un deliciu! 

Pastele Catolic

Cum noi avem si catolici in familie, am sarbatorit oliecuta si Pastele Catolic. Masa de Pasti, la fel ca restul meselor mele, simple, fara prea multe pregatiri, fara prea multa munca, ca asa-i traditia... mea :D Posibil ca de Pastele ortodox sa am musafiri, atunci oi face ceva mai "greu", ca asa se cere :D 

 
Meniu de Pasti

- Crème Brûlée de parmezan cu salata
- File de vita învelit în bacon cu sos de vin rosu si piper verde
- Medalioane din piept de pui în bacon, paste
- Pasca cu brînza si stafide



A doua zi de Pasti

- Salata de buf ( înaripata :D )
- Supa de rata cu taitei de casa (nu facuti de mine)
- Pulpe de rata "confvinate" cu sos de visine si cartofi piure
- Affogato al caffee si Pasca de cu o zi 'nainte :P


Decoratia de pe geam, un buchet de crengute decorat cu oua reale, dar goale, pictate de mînuta cuiva si le credeam sparte de labuta altcuiva. Cu toate ca le paleste de vreo cîteva zile într-una, n-a reusit sa sparga nici un ou, Sam. Eu însa, da! :D Mai fura fluturasii, dar eu îi pun la loc. Am avut Pasti cu nea.

Cam asta a fost masa cu pasca, oua si un platouas cu struguri, pere si piersici, care nu prea se vede :D 

Mai de aproape.

Ouale. 

 

 

Crème Brûlée de parmezan cu salata - aperitivul nostru. Reteta o am dintr-o carte de Bernadette Wörndl. Am facut-o exact ca la carte. Singura diferenata e salata. Ea a servit o salata din rucola cu vinegreta. Eu cu salata din frunze tinerele asortate, printre care si rucola, si cîteva rosioare pitice de tot, foarte aromate + o vinegreta din putin ulei de masline si un otet finut cu aciditate scazuta. Un deliciu. Va recomanda crema asta din tot sufletul! Un aperitiv superb, care se poate prepara de cu seara, pentru a doua zi!

Aici reteta pentru 4-6 portii. Au iesit 5 , în vasutele mele.



Ingrediente:

• 1 esalota mica, tocata fin
• 1 lingurita unt + de uns formele
• 200 ml vin alb sec ( eu am folosit unu de Sicilia)
• 50 g parmezan dat pe razatoare
• 250 g smîntîna de frisca
• 150 g Creme Fraîche (o smîntîna groasa acrisoara)
• 3 galbenusuri
• sare
• piper proaspat rîsnit
• 100 g rucola (sau în cazul meu frunze tinere de salata verde si rosie, valeriana si rucola + cîteva rosioare)
• vinegreta din ulei de masline si otet alb cu aciditate scazuta

Se preîncalzeste cuptorul la 150°C.
Se caleste ceapa în putin unt, timp de cîteva minute, apoi se stinge cu vin. Se lasa la fiert pîna se reduce la 1/3. Se adauga parmezanul razuit si smîntîna si se mai lasa scurt sa traga un clocot, apoi se lasa la racorit. Se freaca galbenusurile cu creme fraîche se amesteca cu cealalta compozitie racorita si se potriveste de sare si piper.
Se pregateste o tava cu apa de un deget, maxim 2 cm înaltime/ sa nu depaseasca jumatate din înaltimea vasutelor în care veti coace crema. Se ung vasele cu unt, se toarna compozitia în vasute. Le umpleti cît doriti, compozitia nu creste, ci ramîne exact la fel de înalta ca la început.
Reteta prevede 20 minute de coacere la 150°. Mie nu mi-au fost suficiente. Dupa acest timp am ridicat temperatura la 180° si am mai copt 8-10 minute, pîna suprafata cremei s-a rumenit.
Dupa racirea completa, le-am pastrat la frigider pîna a doua zi. Înainte de servire am facut salatica si am bagat vasutele 5 minute sub gratarul cuptorului.

Filetul de vita - l-am înfasurat cu bacon si l-am rumenit cîte 2-3 minute pe fiecare parte. Nu l-am sarat, ci doar l-am piperat cu piper colorat proaspat rîsnit.

Medalioanele din piept de pui - la fel, le-am înfasurat în bacon, piperat usor si rumenit scurt în ulei de masline. Coacerea am continuat-o în cuptor într-un vas de jena acoperit la 200 °C timp de 20-25 minute. Copt astfel, pieptul ramîne suculent.

Sosul de vin rosu si piper verde - l-am pregatit de cu seara. E inspirat din sosul de vin alb si piper verde, reteta aici. De data aceasta însa am folosit un vin rosu - Montepulciano d'Abruzzo si 3 linguri de cognac Hennessy. Am fiert acest amestec pîna a scazut considerabil, apoi am adaugat 3-4 lingurite de piper verde (conservat în apa cu sare) si 2-3 ligurite din lichidul din borcanel. Dupa ce a tras un clocot am dat focul la minim si cind nu mai clocotea decît foarte usor, am pus un paharel de frisca lichida si am lasat sa fiarba usor cîteva minute. Daca nu va place textura, adaugati putin amidon de porumb dizolvat într-o lingura de apa. Eu nu am pus.
Pe lînga am servit paste de casa, cum spuneam, nefacute de mine.

Medalioanele din piept de pui. 

Pasca cruda. Dupa coacere si racire am ras ciocolata în mijloc. Reteta este asta.

~*~*~*~*~*~

 

A doua zi de Pasti 

Salata de buf .. cu aripi :D

Supa de rata cu taitei de casa, la fel, nefacuti de mine :D 

Copane de rata "confvinate" - (termen inexistent, inventat de mine... maysme, stiti voi :D ). Adica o combinatie inspirata de la confit de canard... cu vin. Cum se prepara Confit-ul de Canard, puteti vedea aici.

Acum si varianta mea confvinata:

Se curata si spala copanele de rata, se sareaza pe tote partile, se pun într-un vas gros si se toarna ceva ulei de masline, nu faceti economie, dar nici nu exagerati, apoi completati cu vin alb, pîna copanele sînt aproximativ trei sferturi îmbaiate. Se adauga cîteva boabe de piper rosu (stiti voi ca nu e piper adevarat, dar asa îi spune :D ) si 3 frunze proaspete de dafin, dar si alte verdeturi daca va place. Dati vasul în cuptor la 150°C timp de vreo 2 , 5 ore... în acest timp mai întoarceti copanele de pe o parte pe cealalta. Înainte de a le scoate, se ridica temperatura la 200°C si se lasa la rumenit, atît cît va place. Carnea e moale, aromata si se desprinde de pe os, pica de-a dreptul, asa moale trebuie sa fie.
Sosul de visine, se face rapid, e delicios si potriveste la fix cu rata. Sosul copilariei mele. Mai bine spus al gradinitei mele, ca acasa, sosurile dulcege nu prea se aflau pe lista :D În Banat, e un clasic si se serveste cel mai des la fripturi de zburatoare, dar si altele.

Ingrediente:

• 350 g visine congelate (fara sîmburi)
• 1 lingura unt
• 1 lingura faina de spelta ( sau grîu)
• 1/4 supa sau apa, sau combinat
• putin zahar brun
• 1 scoarta de scortisoara

Se topeste untul, se adauga faina si se scalda putin, dar nu se rumeneste. Se adauga lichidul si scoarta de scortisoara si se amesteca. Cînd începe a clocoti usor se adauga si visinele si putin zahar/dupa gust. Se reduce focul si se lasa sa traga cîteva clocote usoare în timp ce se amesteca usor. Atentie, visinele se destrama usor, iar sosul este mai aspectuos cu ele întregi.

Desertul a fost doar un Affogato al Caffe, adica un espresso dublu cu înghetata de vanilie.
Lecker rau! Intentionam sa fac si un chec iepuras, ca tot am cumparat forma, 

dar cum aveam înca Pasca, nu am mai facut.
Îl fac de Pastele ortodox, cînd voi avea oaspeti la masa :D 

Si Mike, care se întreaba unde a ramas primavara...