Struguri murați

Din nou de la Costin, din cămară de data asta, o rețetă de struguri murați. Deși nu am avut ocazia să-i gust vreodată, nici măcar nu auzisem pînă acum de struguri murați, sînt convinsă că-mi vor satisface papila. Am pus numai un borcan, dar mărișor. Cel tîrziu mîine-poimîine însă, voi pregăti încă un borcan, cu alt fel de struguri.  

Costin îi recomandă pe cei fără sîmburi. Pe mine nu mă deranjează deloc sîmburii, în plus, strugurii fără, nu mi se par așa aromați ca cei cu. Dar asta nu are importanță, e doar chestie de gust. Singura problemă e că trebuie să aștept 4 săptămîni! Asta este, mă conformez!  

Rețetea o găsiți scrisă pe pagina lui Adrian Hadean, v-o scriu și aici, dar o să vă scriu mai jos cum am procedat eu cu borcanul meu.  

 Ingrediente:

•  2-3 ciorchini de struguri 
•  750 ml oțet de vin 
•  250 ml apă 
•  2 linguri de zahăr 
•  1 lingură de sare 
•  foi de dafin  
•  cuișoare  
•  crenguțe de rozmarin 

Tăiați strugurii de pe ciorchini cu o foarfecă, păstrînd codița fiecărui bob. Așezați boabele în borcane, iar printre, frunze de dafin, cuișoare și cîte o crenguță de rozmarin. Oțetul cu apa, zahărul și sarea se fierb timp de 2 minute - numărate de cînd lichidul începe a clocoti. Turnați licoarea peste struguri, închideți bine borcanele, le trimiteți frumos în cămară, apoi timp de patru săptămîni vă gîndiți ce buni vor fi.

Eu am procedat în felul urmator:

Am tăiat boabele, le-am așezat în borcan, pe care apoi l-am umplut cu apă. Apa din borcanul cu struguri am turnat-o în cupa de măsurat. Așa am descoperit de cît lichid au nevoie strugurii din borcanul meu, pentru a calcula cît oțet și cîtă apă e nevoie. Trei părți oțet și una de apă, așa prevede rețeta. În cazul meu 225 ml oțet și 75 ml apa, deci în total 300 ml; am rotunjit suma cantității de lichid care era ceva sub 300 ml. Mă gîndeam eu că voi turna puțin pe lîngă, și chiar așa a fost. Mai bine să fie destul lichid decît să nu ajungă :D 

Sarea și zahărul, le-am pus după gust. O linguriță de sare, iar zahăr, aproximativ o lingură rasă.  

Am spălat bine strugurii sub jet de apă rece, i-am așezat împreună cu frunzele de dafin, rozmarin și cuișoare într-un alt borcan identic, dar sterilizat, am turnat lichidul fierbinte deasupra, am închis borcanul și mi-am pus pofta'n cui pînă la sfîrșitul lunii viitoare.  

 Boabele nu-s chiar așa mititele cum par. Ciorchinul are peste 40 cm, fără coadă :D 

 Nu l-am folosit în întregime.  

Aștept... 

Abia aștept să fac și supa de linte, rețeta aceluiași autor ( mulțumesc pentru inspirație ) , care va fi tot ceva nou. Nu am mîncat linte niciodată, deci ar fi cazul să văd despre ce e vorba :)

Varză de vară rusească

Dacă așa îi spune Vladen, proprietarul rețetei, așa i-am zis și eu. Nu se știe dacă e cu adevărat o rețetă rusească, dar cum bine spune și el, pînă nu vine careva să demonstreze că ar fi altfel...asta este, o varză de vară rusească...gătită toamna. 

Rețeta e super simplă, necesită puține ingrediente, nu e nevoie de iscusință de nici un fel, nici măcar de prea mult timp nu e nevoie, doar de o oală sub presiune, dacă vreți să preparați varza cu "viteza luminii". 

După ce am citit rețeta, mă gîndeam că e imposibil ca în șapte minute să iese o varză comestibilă, și, în plus, eram sigură că se va prinde cel puțin de fundul vasului, ba chiar mă gîndeam că se arde, datorită cantității reduse de lichid. Ştiam eu că varza proaspătă lasă ceva zeamă, dar cum nu prea am încă experiență cu oalele sub presiune, îmi circulau prin materia cenușie diverse scenarii. Fum, arsuri, incendii... :)) Daaar! A ieșit bună tare, iar rețeta va intra în patrimoniul familiei! Большое спасибо, Владен!

Nu am găsit semințe de mărar, doar din alea de semănat, dar nu sînt comestibile, tratate fiind. Însă între timp am aflat unde le găsesc, deci data viitoare voi pune și eu semințe cu nemiluita. 

Ingrediente:

• 1 varză proaspătă, mărime medie  
• 100 g pastă de roșii + o roșie tocată 
• 50 ml apă 
• 2 linguri ulei de floarea soarelui 
• 1 legătură de mărar sau semințe uscate de mărar 
• sare 

Am avut o varză cu spiț, așa ca Oblio, cu foile mai grosuțe, dar deloc îndesată și foarte fragedă. Am tocat-o așa cum a venit la mînă, adică fîșîi între 3-5 mm grosime.  

Am amestecat varza cu sare după gust, am așezat-o frumos în oală, am turnat apa, uleiul, pasta de roșii și roșia tocată cubulețe, și bineînțeles mărarul. Fără mărar, varza ar fi incompletă, fără pereche. Apoi am  făcut o poză :D, după care am amestecat uniform, am închis oala și am pus-o pe foc.  

Din momentul în care se închide ventilul începe fierberea sub presiune. Se lasă exact 7 minute la fiert. Nu mai mult! Dacă o lăsați prea mult iese prea moale. 

Așa arăta după exact 7 minute de fiert. Perfect, după gustul meu. Dacă vreți varza moale de tot, lăsați-o 2-3 minute în plus, dar nu mai mult de 10 minute în total, altfel veți obține pireu de varză :D  

 Pentru că nu voiam ca varza să se plictisească i-am adus companie un cîrnăcior prăjit.  

Crostini cu smochine și brînză de capră

Toamna asta smochinele sînt vedete. Ador smochinele, iar anul acesta am avut pentru prima dată și în grădină. Producție limitată, dar cu exemplare de toată frumusețea. Mari, dulci și aromate. Le-am savurat proaspete; direct lîngă smochin  :D sau pe lîngă o bucățică de brînză cu mucegai, nuci pecan și miere de salcîm. La anul poate vor fi mai multe.  

  

Dar să vă spun despre crostini ăștia...mmm, un deliciu! Rețeta aparține Dianei de la Disturbingly Delicious. Mulțumesc, draga mea!  

Combinația este perfectă din punctul meu de vedere. Am folosit o brînză de capră ușor tartinabilă, smochine coapte bine, miere de salcîm și piper în calitate Tellicherry. Despre acesta vreau să vă spun cîteva cuvinte.  

Piperul Tellicherry, deși similar cu piperul negru, are o aromă mai intensă, ușor nucoasă, mai caldă, mai prietenoasă, mai nobilă. Piperul negru este obținut din fructele încă verzi, necoapte. Tellicherry este recoltat chiar înainte de a se maturiza, cînd fructele capătă o culoare brună-roșiatică, prin urmare, boabele de piper sînt semnificativ mai mari, au o aroma deosebită, mai focoasă. Pentru că riscul de a pierde recolta este mai mare, din cauza păsărilor cărora le plac fructele coapte, vreme nefavorabilă...etc, cultivatorul ridica prețul, iar noi îl plătim dacă vrem piperul ăsta :))) 

Ingrediente:

• felii de baghetă rustică
• brînză de capră  
• felii de smochine 
• miere de salcîm 
• piper Tellicherry 

Cîte felii de pîine, cîtă brînză, miere sau felii de smochine...rămîne la alegerea celor care prepară crostini. Eu am vrut ceva dulce, deci am stropit cu miere, așa, mai fără milă :D
Cuptorul preîncălzit la 180 °C. Am lăsat pînă cînd au arătat așa cum voiam. În jur de 8-10 minute.

 O toamnă minunată să aveți!  

Afară-i toamnă 

_________________________________________MIHAI EMINESCU

Afară-i toamnă, frunza 'mprăştiată,
Iar vântul svârlă 'n geamuri grele picuri;
Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri
Şi într'un ceas gândeşti la viaţa toată.

Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri,
N'ai vrea ca nimeni 'n uşa ta să bată;
Dar şi mai bine-i, când afară-i sloată, 
Să stai visând la foc, de somn să picuri.

Şi eu astfel mă uit din jet de gânduri,
Visez la basmul vechiu al zânei Dochii,
În juru-mi ceaţa creşte rânduri-rânduri;

De odat'aud foşnirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scânduri...
Iar mâni subţiri şi reci mi-acoper ochii.

Gușă cu boia și usturoi

M-a pălit pofta de gușă cu boia și usturoi. Cred că frigul, ziua mai scurtă și mohorîtă mi-au scormonit prin sertărașele cu amintiri din copilărie, mi-au activat papilele. Nu mai mîncasem din tinerețe...nici nu mai știu exact de cînd, dar sigur sînt peste 25 de ani de atunci. Aveam eu idei cam cum se prepară, dar nu știam exact ce și cum, așa că am apelat cu încredere la Google. Din primele trei variante am ales una, adică rețeta de Gușa cu boia de pe site-ul lui Adrian Hădean, prezentată de Costin Barbutz. Vreau să vă spun că am citit-o de vreo trei ori. De plăcere! Cum a scris-o băiatul ăsta, sigur n-a mai scris-o nimeni. Şi dacă nu vă place gușa cu boia, tot veți dori s-o faceți, doar de dragul poveștii. Neapărat să o citiți!  

Am înjumătățit aproximativ cantitățile date în rețetă, deoarece nu știam dacă va ieși pe placul nostru, și nici prea mulți amatori de gușă cu boia prin jur nu avem.

Cum a ieșit? Minunat de bună!  

  

 Ingrediente:  

  

•  1 kg de gușă de porc, tăiată în bucăți 
•  2 cepe mititele, că așa am avut, tăiate în jumătate  
•  3 frunze de dafin 
•  3-4 rămurele cimbru  
•  2 linguri (rase) sare 
•  1 lingură boabe de piper 
•  apă botezată cu cidru, cît să acopere toate cele din vas 

  

Toate aceste ingrediente se pun într-un vas și se fierb aproximativ o oră, din momentul în care începe a clocoti, apoi se scot bucățile de gușă din zeamă parfumată și se transferă într-un vas transparent, de jena. Că vor să fie văzute, spune Costin. Bineînțeles că le puteți pune în ce vas doriți, eu însă am vrut să rămîn în poveste, așa că am ascultat :D 

În drum spre foc. 

 Am îmbrăcat bucățile de gușă în usturoi pisat în mojar și un amestec de boia dulce cu ceva boia iute.

 Bucățile de gușă înroșite cu boia, aromatizate cu usturoi...mmmm ce aromă îmi escaladează nasul!  

Dar trebuie să așteptăm. Măcar o zi :D

 Un cidruleț pe lîngă și toată lumea e fericită! Merci, Costin!