Dulceata si jeleu de gutui

Ador gutuile. Îmi plac crude, în mîncare, dulceata, gem, peltea, compot, jeleu... în orice si oricum, gutui sa fie.  Ai mei, crude nici nu le gusta. Sotul mai ia eventual cîte o lingurita din dulceata, iar Denise... ei nu-i plac gutuile :D De obicei cumpar cîte un borcan de jeleu de gutui, si ma multumesc cu atît, decît sa fac doar pentru mine. Anul asta însa am hotarît sa fac macar cîteva borcanele.
Am avut cinci gutui de marimi diferite, doua lamîi si trei mere din care unu l-am mîncat, ca sa am forta de munca :D

În primul rînd se curata gutuile de puf, apoi se spala toate fructele bine sub jet de apa rece. Se pregatesc doua vase cu apa. Într-unul se pun cubuletele de gutui, pe masura ce se curata fructul si se taie, pentru a nu oxida prea tare, iar în celalalt merele întregi, gutuia taiata bucati si  cojile + casutele de sîmburi ale celorlalte gutui. Putin, vor oxida gutuile oricum, dar nu va speriati, în timp ce fierb îsi revin la... realitate :D

Începem cu dulceata. 

Ingrediente pentru dulceata:

• 1000 ml apa
• 900 g gutui, taiate cubulete/bucatele
• 800 g zahar
• 2 pastai de vanilie
• 1 lamîie/zeama 

Se fierbe (nu mult) un sirop din apa cu zahar pîna textura devine putin mai densa. Se adauga cubuletele de gutui, pastaile de vanilie si zeama de lamîie strecurata si se fierbe pe foc moderat pîna se înmoaie gutuile. 

Se îndeparteaza pastaile de vanilie. Se da focul mai tare si se mai trage un clocot pîna spuma devine densa si face clabuci mari si luciosi/sticlosi. În total a fiert aproximativ o ora. Se trage vasul de pe foc.

 

Veti observa ca bucatelele plutesc deasupra, siropul este clar si lucios. Turnati dulceata în borcane curate/sterilizate si uscate, le închideti bine si le întoarceti pe capace pret de 10-15 minute, dupa care le readuceti în pozitia initiala. Se lasa la racorit, dupa care se transporta si pastreaza în camara la racoare ferite de razele soarelui macar 2-3 zile pîna sa deschideti primul borcan :D  Lasati-le gutuilor putin timp sa se îmbibe cu sirop, dulceata zaharului si aroma vaniliei. 

Aici frumoasele mele borcanele :)

 

Ingrediente pentru jeleu:

• 1 gutuie (cea mai mica) întreaga (cu tot cu coaja, casuta de sîmburi), taiata bucati
• doua mere întregi
• 1 lamîie/zeama
• coaja si casutele cu sîmburi de la cele 4 gutui
• 2 pastai de vanilie

Sa trecem la jeleu.
Daca în cel de-al doilea vas ati pus prea multa apa turnati deoparte/aruncati atîta încît sa va mai ramîna acoperite cojile, fructele and Co. Bineînteles ca fructele se vor ridica deasupra, dar daca le apasati cu palma în jos, sa fie acoperite bine de apa. Se fierb cu capacul într-o dunga (aproape acoperite :P ) pîna sînt moi cojile si bucatile de gutuie, iar merele încep a se împrastia.

 

Strecurati. Masurati zeama obtinuta. În general se foloseste zahar în proportie de 1:1. Pentru gustul meu, exagerat de dulce si prea gros pentru ceea ce intentionez eu sa folosesc acest jeleu. Am pus în proportie de 1:2. Deci o parte zahar la doua parti zeama/lichid. Mai exact -  500 zahar la 1000 ml lichid.

 

Se adauga sucul de la o lamîie (strecurat) si doua pastai de vanilie. De data asta nu le-am despicat. Daca va deranjeaza punctuletele care oricum ies într-o anumita masura, adaugati zahar vanilat sintetic. Eu prefer punctuletele.

În timp ce fierbea. 

 

L-am lasat la fiert pîna a devenit usor dens. La testul cu picatura pe farfuria rece, picatura s-a întins, dar nu s-a împrastiat, iar dupa racire a devenit lipicioasa bine. Asa veti obtine un jeleu mai moale, nu beton. Daca îl doriti mai teapan, la testul cu picatuta pe farfuria rece picatura trebuie sa stea bulbucata ca o perla, sa se întinda greu. Deci îl fierbeti mai mult. Aveti însa grija, ca fiertul pe foc iute va transforma jeleul rapid în... crema de zahar ars, mai ales daca folosit zahar cu lichid în proportie de 1:1.

Inainte de a-l turna în borcane.

 

Daca  va întrebati cum s-au înmultit pastaile de vanilie, va spun eu. Sînt din dulceata. Le aveam înca pe farfurioara, si daca tot  se uitau asa lipicioase la mine, le-am azvîrlit si pe ele în oala cu jeleu în timp ce fierbea, sa le tina companie surorilor :P Dupa fierbere se procedeaza la fel ca la dulceata pîna la racire.

 

Formatia completa. 

 

Telemea de oaie, în ulei de masline aromatizat

Peste noapte am devenit posesoarea unui calup de brînza de oaie. Excelenta la gust. O parte am servit-o cu rosii, am facut chiar si macaroane cu brînza. Desi ador brînza si pastele, felul asta niciodata nu m-a încîntat. Rar, cînd îi mai fac sotului, care adora combinatia, mai servesc si eu alaturi o lingura de gem de capsune. Îmi aduce aminte de gradinita :D

O parte din brînza am pus-o la borcan în ulei de masline, condimentata dupa chef si dispozitie. Am facut diferite combinatii.

- mai parfumat, cu masline kalamata si amestec de herbes de provence ( busuioc, floricele  de lavanda, rozmarin, oregano si cimbrisor) si un chili pentru culoare.

-  cu ceapa grilata, chili, piper roz - care nu e piper, stiti voi,  fructele mici ale unui pom brazilian (Schinus terebinthifolius), foaie de dafin si piper negru.

- cu masline, ardei bulgaresti, rondele de ceapa violeta, bobite de piper roz si chimion.

- si înca un borcan combinat cu de toate: ardei bulgaresti, ceapa grilata, masline, boabe de piper, chili, frunzaraie.

Ingredientele se pot folosi si combina în functie de papila fiecaruia. Ceapa grilata da o savoare deosebita, la fel si boabele de piper, chili si chimionul daca sînt putin rumenite într-o tigaie fara adaos de grasime. Borcanele trebuie pastrate la racoare si ferite de lumina. Nu se deschid mai repede de 2-3 zile. Se serveste ca atare alaturi de o bagheta proaspata sau se adauga în salate. Uleiul ramas se poate servi cu succes la aromatizarea salatelor.

Starleta! 

Condimentele. Va recomand rumenirea boabelor de piper, ardeilor uscati, chimionului.

Cotlete gratinate cu ciuperci

Frig frig, dom'le! Tre' sa dam drumul la cuptor :)

Ingrediente:

• 5 felii subtirele de cotlet fara os
• 500 g ciuperci, feliate
• 1 rosie mare, taiata cubulete
• 1 lingura rasa faina
• 200 ml smîntîna de frisca
• 100 g cascaval (Gouda)
• 1-2 linguri ulei
• fulgi de usturoi uscat din rîsnita
• sare, piper - proaspat rîsnite

Într-o punga se pune faina cu ceva sare, piper si fulgi de usturoi si se amesteca/scutura putin.

Se adauga feliile de carne, se închide/suceste punga si se se scutura în asa fel

încît feliile de carne sa fie pudrate pe toate partile cu acest amestec.

Se rumenesc într-o tigaie în ceva ulei, pe ambele parti,

apoi se transporta într-un vas termorezistent încapator.

Se toarna smîntîna. Se condimenteaza eventual cu putina sare si piper.

Se adauga o parte din ciuperci si cubuletele de rosie. Se poate condimenta din nou,

doar putin/sau în functie de ce cascaval folositi (eu am folosit  Gouda, care e picant).

Se adauga restul de ciuperci si cascaval (l-am avut feliat subtire), 

apoi se da vasul în cuptorul fixat pe 200°C si se lasa pîna se rumeneste deasupra, asa cum va place.

Pofta buna!

O gogonea, o mîncarica picanta de fasole... a venit toamna!

Într-o zi cu soare am cules rosiile verzi carora le-am pus gînd picant, de a le scalda împreuna cu alte colege de gradina, în apa cu sare si alte condimente. Initial intentionam sa le scald doar pe ele, dar dupa îndelungate cugetari si surplus de borcane mari, am hotarît ca în companie vor fi mai colorate, mai fericite... Ma bucur ca am hotarît asa! De obicei le puneam singurele, pentru ca doar eu sînt maaaare amatoare si devoratoare de gogonele murate. Însa asa amestecate sînt mult mai gustoase, si desfac doar un borcan cu muraturi în care fiecare gaseste ceva pe gustul sau.

Reteta, nu e nimic deosebit, e reteta obisnuita de muraturi în saramura/ apa cu sare. Adica o lingura de sare grunjoasa si neiodata (! pentru ca se înmoaie muraturile) la litru de apa rece. Atîta tot. Amestecul de legume, fructe, frunzaraie si condimente se pun în functie de gustul fiecaruia. Eu am amestecat gogonele, buchetele de conopida, ardei bulgaresti întregi, bucati/felii de ardei (din cei de umplut), bastonase de morcovi, catei de usturoi. Verdeturi: foi de dafin proaspete, ramurele de cimbru uscat, tije de marar proaspat. Condimente: boabe de piper negru, seminte de mustar, sare si betisoare de cires :D

Betisoarele de cires, ar fi trebuit sa fie de visin, dar cum visinelul meu e înca micut si are o coroana frageda, dar frumoasa ca forma, mi-a fost mila sa-i stric aspectul oaches... asa ca,  vecinului sau ciresul, care e cît casa, i-au fost jertfite cîteva ramurele tinere, a trebuit tuns pentru un scop nobil. A înnobilat muraturile cu aroma si le-a tinut sub apa/ saramura. Exista niste discuri-sita rotunde de plastic, maleabile, care se introduc sub gîtul borcanului si tin muraturile sub lichid, dar eu prefer betele. 

Ajunge cu paravlageala. Sa va prezint starletele. Gogonelele mele, cîteva dintre ele :D

Acum, murate, aromate... delicioase!

Daca tot s-a lasat cu friguri, ploi si vreme mohorîta, e semn ca trebuie sa gatim mai picant, mai consistent. Eu am facut o fasole, asa cum ne place noua. Nici reteta asta nu este spectaculoasa, dar diferita fata de cum o face mama de exemplu. O scriu, ca poatese nimeresc doritori printre cititori :)

Ingrediente:

• 1 cana fasole boabe, care vine fiarta*
• 1 morcov, tocat grob
• 2 cepe violete, tocate
• 2 carnaciori picanti - gen chorizo, feliati
• 1 lingura patrunjel verde, tocat
• 2 frunze proaspete de dafin
• 3 ramurele cimbru sau oregano
• 2-3 rosii tocate
• 50 ml vin alb sec
• 1 cescuta de apa fierbinte sau supa
• 1-2 linguri ulei
• sare, piper

*Fiecare stie cum se pregateste fasolea uscata, dar va spun pe scurt cum o fac eu. O pun la înmuiat cel putin cîteva ore, sau chiar peste noapte. Depinde de fasole. Apoi o fierb în alta apa fara sare, cu un morcov, o radacina de patrunjel cu tot cu frunze, o bucata de telina, toate despicate. Egal cum o pregatesc, mereu pastrez putin din apa în care a fiert, în cazul în care vreo reteta prevede "ceva" mai lichid, ca în cazul mîncarii de azi.

Reteta:

Se soteaza usor ceapa cu morcovul. Se sting cu vin si se amesteca pîna acesta scade. Adaugati feliile de cîrnati/chorizo, amestecati si învîrtiti înca 2-3 minute. Legumele înca nu vor fi moi, asa ca adaugati si o cescuta cu apa fierbinte sau mai bine supa, daca aveti la îndemîna. Pîna scade apa, adaugati foile de dafin, ramurelele de oregano sau cimbru, condimentati putin cu ceva sare si piper, si/sau alte condimente care va plac. Adaugati rosiile tocate si patrunjelul, iar dupa cîteva minute cînd rosiile s-au înmuiat si formeaza un sos, adaugati fasolea fiarta si ceva lichid/zeama de cum ati fiert fasolea. Dupa un clocot usor de înca cîteva minute, este gata! Mîncarica asta de fasole, servita cu un darab de pîne  proaspata si muraturi, este dementiala!

 

Pofta buna!

Small, but oh my!

Turnuletele astea merg asa ca o gustarica între mese sau ca un aperitiv mai satios, dupa care serviti o piesa de rezistenta... mai usoara :D

Ingrediente pentru doua portii:

• 6 felii grosute de vînata
• 6 felii de rosie (1 rosie mare)
• 6 felii de mozzarella (125 g)
• 20-25 frunze de busuioc
• 1 catel de usturoi, feliat
• 3-4 linguri ulei de masline
• 20 g pecorino romano, maruntit
• sare de Himalaya

Feliile de vînta se sareaza si se lasa 10 minute,

dupa care se clatesc cu apa rece si se sterg/tamponeaza cu un servet de  hîrtie.

Se încinge o tigaie, doar pensulata cu un strop de ulei,

se aseaza feliile de vînata si se rumenesc pe ambele parti.

Între timp se prepara un pesto din frunze de busuioc, pecorino romano,

sare si ulei de masline. Se mojareste sau se macina totul în blender,

pîna se obtine o pasta fina sau groaba, dupa bunul plac.

Cu acest pesto se ung feliile de vînta, rosie si mozzarela

si se suprapun în asa fel încît sa obtineti doua turnulete.

Turnuletele se aseaza pe un vas plat termorezistent

si se dau în cuptorul preîncalzit la 220 °C timp de 10 minute.

În mod normal nu trebuiesc fixate, dar mi s-a întîmplat odata ca au luat-o la vale, 

din cauza ca le-am cladit din start mai strîmbe :D

Se servesc calde. Un deliciu!

Va doresc un sfîrsit de saptamîna însorit! 

Blogul lunii - Octombrie 2012

Cat, o pisicuta în bucatarie! Cat's Kitchen, un blog divers, plin de culoare si viata. Imaginile graitoare, dezvaluie pasiunea pentru detaliu, exprima fericire, iar spiritul liber si natura explodeaza de-a dreptul! Gîndeste pisiceste! În afara faptului ca ne rasfata cu retete delicioase, povesteste frumos despre aventurile culinare. Poate va animeaza si pe voi acest subiect, si dati o raita prin padure în cautarea buretilor de fag si a altor minunatii care le ofera natura. Pe lînga o plimbare în verde unde va umpleti plamînii cu aer curat, va mai întoarceti si cu desaga plina de bureti, cu care puteti aroma o zacusca delicioasa. Puteti "închide" padurea într-un borcan, asa cum a facut Magda! 

Înca savuram cu placere briosele inspirate dupa reteta ta, fara de care nu ajungeam niciodata la textura ideala... pentru ca renuntasem la acest gen de briose, tocmai din pricina texturii care nu era pe gustul meu nicicum. De atunci ne plac si checurile aperitive, la care folosesc aproximativ aceeasi reteta. 

Daca doriti sa stiti cîte ceva despre alte ingrediente verzi din natura, unde se gasesc si ce se poate prepara din ele, nu ezitati sa cititi aceste subiecte : Tinctura de leurda si Mugurii de jneapan si brad, în cel din urma avînd ocazia sa o întîlniti si pe autoarea blogului. Unde altfel, decît în natura?

Cat, o îmbratisare pufoasa de la Mike, care la fel ca tine, ar inhala natura!

  Green is Life!