Marmelada de piersici

Diferit la marmelada asta, fata de altele pe care le-am facut pîna acum, este metoda de preparare si faptul ca nu am curatat piersicile. Metoda este preluata aici : Casa Da Benedetta. Reteta originala contine si ghimbir, pe care eu nu-l prea plac, asa ca am renuntat. Doamna din imagini face o cantitate mai mare de marmelada, iar piersicile folosite de dumneaei sînt mai verzi si au pielita mai rosie, de acolo culoarea aia frumoasa. Piersicile mele au fost moi, cu pielita partial roscovana si galbena, asa ca marmelada are o alta culoare, dar tot frumoasa, zic eu.
Datorita pielitei  si metodei de preparare care necesita putin timp de procesare, marmelada este mult mai parfumata, aromata, colorata. Deci m-a convins metoda si o voi prelua si la marmelada de caise.
Cu cît mai scurt timpul de procesare, culoarea e mai frumoasa, marmelada mai gustoasa, iar proprietatile nutritive se pastreaza mai bine :)

Ingrediente:

• 750 g piersici
• 300 g zahar
• 1 lamîie

Nu am folosit toate piersicile din imagine (2 kg ), ci doar 1 kg.
Dupa spalarea fructelor si îndepartarea sîmburilor
a mai ramas 750 g  ( 756 g mai exact :D ) de pulpa cu tot cu pielita.

Am taiat piersicile în bucati de marimi diferite, am adaugat zaharul si zeama cu tot cu pulpa  ( fara sîmburi ) de la o lamîie mare. Am ras si niste coaja deasupra. Cînd am pus piersicile la fiert, am mai ras coaja de lamîie direct deasupra, sa fie...daca tot am sarit ghimbirul. 

Mai o chestie. Stiu ca toti avem spatule sau linguri de lemn pe care le folosim la marmelade, dulceturi, adica avem grija sa nu le folosim pe cele cu care amestecam în papricas cu ceapa, etc. Uneori însa, chiar si astea au un miros...a sertar, a lemn, a nefolosit de o bucata de vreme... eh, în acest caz, treaba se remediaza foarte simplu, frecînd ustensila de lemn cu lamîie, apoi clatita cu apa rece. Daca e nevoie repetati operatia. Va fi o placere s-o treceti pe sub nas, ustensila :) Eu am folosit una din jumatatile lamîiei deja folosite ( stoarsa si razalita :D ) la aceasta marmelada.

Am turnat piersicile în vas pe care apoi l-am tras pe foc moderat. Fiind o cantitate mica, continutul fierbe foarte repede. Dupa aproximativ 8-10 minute, am luat mixerul vertical si am macinat marmelada. Dupa înca 3-4 minute de fiert lejer am tras vasul deoparte. Marmelada avea deja textura frumoasa, îngrosata usor. În vasele de fonta emailata, marmelada fierbe mult mai rapid decît în alte vase, deci atentie la cantitati mici.

Am umplut borcanelele.

Le-am închis bine, le-am asezat într-un vas încapator, am turnat apa pîna la "gîtul" borcanelor si am tras vasul pe foc moderat. Cele 10 minute de fiert se masoara din momentul în  care apa începe a fierbe. Se scot borcanele din baia de apa, se grupeaza si se acopera cu o patura. Se lasa asa pîna la racirea completa.

Legume în suc propriu la borcan

... sau cum prindem soarele de vara în borcan, si ne aromam ciorbele de iarna :D

O metoda buna de conservare a legumelor pentru ciorbe, care mie personal mi se pare geniala. Doar legume tocate cu sare, sterilizate/conservate prin coacere direct în borcan. Puteti combina toate legumele care va plac. Pentru a obtine (si) acel suc propriu, conditia este sa integrati în acest amestec si rosii bine coapte dar ferme. Vorbesc de rosii bune, copate de soare, nu cele tari de "plastic". Bineînteles ca pentru a obtine un rezultat cît mai gustos, legumele ideale sînt cele coapte de soare. Chiar daca acum e prea tîrziu pentru aceasta reteta, poate va inspira pentru la anul care vine.

Eu am avut legume fantastice. Legume coapte în cîmp. Ardei grasi si buni, rosii zemoase si dulci, morcovi, radacina de patrunjel si frunze, telina - atît radacina cît si frunze, frunze de leustean... si cam atît :)
Toate aceste legume le-am tocat grob, rosiile chiar foarte grob. Noi nu apreciem în mod deosebit legumele tocate foarte fin la ciorbe. Deh, gusturi si gusturi. Bine ca ne-am nimerit noi trei la fel :P

Pe masura ce tocam aceste legume si frunze, le transferam de pe tocator într-un vas mare, în care le-am amestecat cu sare neiodata. Nu sarati la inconstienta, nu e nevoie ca la metoda de conservare a legumelor crude cu sare (si conservant sau aspirina), care sînt ocna pentru papila mea. Astea le sarati bine, dar asa cît sa va placa, nu sa vi se usuce papilele pe limba. Veti observa ca amestecul, de la sare si rosii, va lasa un suc atît de parfumat si ametitor de gustos încît sigur o sa va treaca prin cap sa-l savurati pe tot, dar nu e indicat. Aveti nevoie de el. Sa gustati însa e voie :)

Deci, aceste legume si frunze amestecate le-am pus în borcane curate. Am umplut borcanele aproximativ pe trei sferturi, poate chiar putin mai mult, dar asa riscati sa va curga zeama din borcan. Pentru a nu murdari cuptorul, plasati borcanele pe o tava. Sucul ramas în vas l-am împartit ochiometric peste legume. Cu o lingura sau un polonic, portionarea merge foarte usor. Legumele nu trebuie sa fie acoperite de suc, atîta nu lasa ele în stare cruda, ci doar asa de doua degete în borcan. Probabil cîte 2-3 linguri de zeama pro borcan. Am închis bine borcanele si le-am pus în cuptorul rece fixat pe 160-170°C. În momentul în care a început sa sfîrîie continutul, am lasat înca/maxim 15 minute cuptorul pornit, apoi l-am oprit. Am lasat borcanele acolo pîna a doua zi. Am vazut ca multi practica metoda sterilizarii/coacerii borcanelor în cuptor,  într-o tava cu putina apa. Borcanele mele au stat pe piatra de granit. Eu mereu le sterilizez/coc seci. La fel procedez si cu zacusca. Doar compoturile le sterilizez/conservez sub apa, dar pe ochi, nu în cuptor. Stiti cum e vorba "Cîte bordeie, atîtea obiceie!" :D

Dupa coacere, zeama e clara, deci nu va faceti griji ca va colora ciorba/supa de legume în vreun fel. Cînd veti desface un borcan, va jur ca primul gînd care va vine e sa mîncati continutul pe loc, asa gol. Un parfum si o aroma concentrata... de nu mai aveti nevoie de nici o vegeta sau bors magic :P

Eu am pus în borcane de 400 ml. Un borcan ajunge pentru a aroma o ciorba. Daca faceti o oala babana, merg doua borcane. Bineînteles ca în ciorba pe care o faceti (de care o fi - de carne, fasole, cartofi, pui, porc... etc, etc) mai puteti adauga (si) alte legume, atunci cînd o preparati. Cele din borcan le adaugati în ultimele 15-20 de minute de fiert, dar se poate chiar si mai repede, pentru ca legumele nu sînt moi de tot.

Si ciorba mea, et voilà! (Ciorba de iarna cu legume de vara :P )
Legumele s-au cam scufundat su boabele de fasole, dar cîteva bucatele sigur le recunoasteti :D

Otet de trandafiri

Daca tufa de Damasceni m-a rasfatat anul asta, înflorind în rînduri repetate, am facut înca doua portii de dulceata între timp, si bineînteles ca nu puteam lasa neîncercat otetul. Ador oteturile aromatizate natural, si cum acesti trandafiri dispun de aroma la "tona", ce era sa fac? Otet, nu? :D
Între timp au trecut cinci saptamîni de cînd l-am preparat - am facut doar o portioara mica, deoarece, intentionez sa-l folosesc doar la anumite salate, dar am citit ca acest otet  este ideal pentru masaje si frectii sau comprese, fiind un bun remediu împotriva febrei si racelii, a durerilor de cap, dureri reumatice... Diluat cu aproximativ 10 parti de apa se poate folosi la clatit parul, tonic pentru ten sau chiar ca apa de gura - dezinfecteaza si trateaza anumite afectiuni bucale.

Pentru prepararea otetului, am folosit 16 + 10 * trandafiri dolofani  proaspat culesi. Cum spuneam,  eu nu îi pastrez de pe o zi pe alta, ci îi prelucrez imediat dupa ce i-am cules. De fapt orice ati face, fie dulceata, otet, compot, tincturi... din flori, atît cît si din fructe, cel mai bine este sa le prelucrati imediat dupa ce au fost culese. Folositi totdeauna ingrediente cît mai proaspete si bineînteles nestropite (cu diverse chimicale, pesticide)... 

Ingrediente:

• 16 trandafiri de damasc
• 400 ml otet din vin alb cu aciditate scazuta
• 1 sticla cu gura larga si capac/sau borcan
• + 10 * trandafiri într-o saptamîna

Se îndeparteaza codita verde si staminele, se vîntura petalele pentru a îndeparta insectele si eventualele impuritati ( frunze, stamine...), apoi se clatesc/spala în apa rece. Se lasa la scurs într-o sita. Petalele bine zvîntate se introduc într-o sticla cu gura larga. Se poate folosi si un borcan, dar eu am preferat sticla. Mie îmi este mai confortabilm asa. Nu trebuie sa amestec cu nimic, scutur sticla pur si simplu.

Otetul se toarna peste petale. Se închide bine recipientul si se scutura zdravan de cîteva ori. 

 Dupa o ora otetul este de un rosu sîngeriu si are deja un parfum extraordinar de intensiv... mmm!
Se tine la macerat la temperatura camerei, dar ferit de soare! 

Daca e foarte cald, recomand pastrarea în perioada de macerare, în camara.

Dupa o saptamîna am filtrat/strecurat otetul si am adaugat alte petale curate, spalate, zvîntate.
Se lasa din nou la macerat la temperatura camerei, ferit de soare timp de 2 saptamîni,
dupa care se filtreaza din nou. De acum îl puteti folosi dupa plac si pofta.
Între timp s-au scurs si saptamînile, iar otetul este fantastic de aromat datorita portiei duble de petale.
(Acum îl pastrez la rece, pe usa frigiderului).

O alta idee minunata de a aromatiza otetul sînt capsunele - aici reteta.

Bruschette cu ardei la borcan

Din nou inspirata de prin rafturile supermarchetelor, am reprodus o pasta mai groaba de ardei,  de pus pe pîine. Borcanasul dupa care m-am inspirat se numea Bruschetta. Ingredientele mele sînt identice cu cele de pe eticheta borcanasului cumparat, pîna la amidon si alti lianti. Daca va plac ardeii asa cum îmi plac mie, o sa adorati acest fel de Bruschette. O alternativa buna pentru perioada în care nu avem legume de sezon.

Ingrediente: 

• 700 g ardei (dupa curatare de seminte si codita)
• 1 catel de usturoi
• 1 legatura mica de patrunjel
• 1-2 linguri brandy vinegar/sau orice otet va place (dupa gust)
• 50 ml ulei de masline + floarea soarelui (în raportul care va place)
• sare, piper

Ardeii astia îi aveam în casa. Puteti pune de care vreti. 

De preferat sint cei grasi, galben si rosu.
Daca va place iute, nu ezitati sa adaugati la copt si un jalapeno de exemplu :) 

I-am curatat si despicat, apoi i-am asezat pe o tava (cu folie, ca sa nu am de curatat prea mult :D ) 

pe care am dat-o în cuptorul preîncalzit la maxim, setat pe functiunea gril, 

pe sina de sus pentru a se pîrli rapid si prinde aroma, fara sa se înmuia de tot. 

O parte din ardei i-am tocat grob si dat deoparte. 

Am spalat si pigluit frunzele de patrunjel de pe tije.
Dedesubt se afla usturoiul dat pe razatoare. 

Restul de ardei i-am pus în blenderul cu cutit si tocat/blenduit împreuna cu patrunjelul. 

Am adaugat sare, piper si amestecul de ulei (70% masline + 30% floare), am amestecat. 

Am adaugat ardeii tocati grob (cei dati deoparte), usturoiul si otetul,

 am amestecat din nou, dar doar cu o lingura! 

Nu cu cutitul blenderului! Intentia este sa ramîna cîteva bucatele mai mari de ardei. 

Dupa cum se vede, nu mai ramîne prea mult. 

Am împartit amestecul în doua borcane si un vasut pentru degustare, direct dupa procesare :D. 

Borcanele închise si vasul acoperit, le-am dat în cuptorul rece, fixat pe 150 °C . 

Le-am mai lasat 15 minute - numarate începînd cu momentul în care începe a sfîrîi/clocoti continutul din borcane. 

Vasutul l-am scos mai repede. 

Am servit pe pîine grilata, frecata cu usturoi.
Un deliciu dulceag, parfumat, cu muuuulta aroma.

Pofta Buna!

Dulceata si jeleu de gutui

Ador gutuile. Îmi plac crude, în mîncare, dulceata, gem, peltea, compot, jeleu... în orice si oricum, gutui sa fie.  Ai mei, crude nici nu le gusta. Sotul mai ia eventual cîte o lingurita din dulceata, iar Denise... ei nu-i plac gutuile :D De obicei cumpar cîte un borcan de jeleu de gutui, si ma multumesc cu atît, decît sa fac doar pentru mine. Anul asta însa am hotarît sa fac macar cîteva borcanele.
Am avut cinci gutui de marimi diferite, doua lamîi si trei mere din care unu l-am mîncat, ca sa am forta de munca :D

În primul rînd se curata gutuile de puf, apoi se spala toate fructele bine sub jet de apa rece. Se pregatesc doua vase cu apa. Într-unul se pun cubuletele de gutui, pe masura ce se curata fructul si se taie, pentru a nu oxida prea tare, iar în celalalt merele întregi, gutuia taiata bucati si  cojile + casutele de sîmburi ale celorlalte gutui. Putin, vor oxida gutuile oricum, dar nu va speriati, în timp ce fierb îsi revin la... realitate :D

Începem cu dulceata. 

Ingrediente pentru dulceata:

• 1000 ml apa
• 900 g gutui, taiate cubulete/bucatele
• 800 g zahar
• 2 pastai de vanilie
• 1 lamîie/zeama 

Se fierbe (nu mult) un sirop din apa cu zahar pîna textura devine putin mai densa. Se adauga cubuletele de gutui, pastaile de vanilie si zeama de lamîie strecurata si se fierbe pe foc moderat pîna se înmoaie gutuile. 

Se îndeparteaza pastaile de vanilie. Se da focul mai tare si se mai trage un clocot pîna spuma devine densa si face clabuci mari si luciosi/sticlosi. În total a fiert aproximativ o ora. Se trage vasul de pe foc.

 

Veti observa ca bucatelele plutesc deasupra, siropul este clar si lucios. Turnati dulceata în borcane curate/sterilizate si uscate, le închideti bine si le întoarceti pe capace pret de 10-15 minute, dupa care le readuceti în pozitia initiala. Se lasa la racorit, dupa care se transporta si pastreaza în camara la racoare ferite de razele soarelui macar 2-3 zile pîna sa deschideti primul borcan :D  Lasati-le gutuilor putin timp sa se îmbibe cu sirop, dulceata zaharului si aroma vaniliei. 

Aici frumoasele mele borcanele :)

 

Ingrediente pentru jeleu:

• 1 gutuie (cea mai mica) întreaga (cu tot cu coaja, casuta de sîmburi), taiata bucati
• doua mere întregi
• 1 lamîie/zeama
• coaja si casutele cu sîmburi de la cele 4 gutui
• 2 pastai de vanilie

Sa trecem la jeleu.
Daca în cel de-al doilea vas ati pus prea multa apa turnati deoparte/aruncati atîta încît sa va mai ramîna acoperite cojile, fructele and Co. Bineînteles ca fructele se vor ridica deasupra, dar daca le apasati cu palma în jos, sa fie acoperite bine de apa. Se fierb cu capacul într-o dunga (aproape acoperite :P ) pîna sînt moi cojile si bucatile de gutuie, iar merele încep a se împrastia.

 

Strecurati. Masurati zeama obtinuta. În general se foloseste zahar în proportie de 1:1. Pentru gustul meu, exagerat de dulce si prea gros pentru ceea ce intentionez eu sa folosesc acest jeleu. Am pus în proportie de 1:2. Deci o parte zahar la doua parti zeama/lichid. Mai exact -  500 zahar la 1000 ml lichid.

 

Se adauga sucul de la o lamîie (strecurat) si doua pastai de vanilie. De data asta nu le-am despicat. Daca va deranjeaza punctuletele care oricum ies într-o anumita masura, adaugati zahar vanilat sintetic. Eu prefer punctuletele.

În timp ce fierbea. 

 

L-am lasat la fiert pîna a devenit usor dens. La testul cu picatura pe farfuria rece, picatura s-a întins, dar nu s-a împrastiat, iar dupa racire a devenit lipicioasa bine. Asa veti obtine un jeleu mai moale, nu beton. Daca îl doriti mai teapan, la testul cu picatuta pe farfuria rece picatura trebuie sa stea bulbucata ca o perla, sa se întinda greu. Deci îl fierbeti mai mult. Aveti însa grija, ca fiertul pe foc iute va transforma jeleul rapid în... crema de zahar ars, mai ales daca folosit zahar cu lichid în proportie de 1:1.

Inainte de a-l turna în borcane.

 

Daca  va întrebati cum s-au înmultit pastaile de vanilie, va spun eu. Sînt din dulceata. Le aveam înca pe farfurioara, si daca tot  se uitau asa lipicioase la mine, le-am azvîrlit si pe ele în oala cu jeleu în timp ce fierbea, sa le tina companie surorilor :P Dupa fierbere se procedeaza la fel ca la dulceata pîna la racire.

 

Formatia completa. 

 

Sirop x 3

Nimic deosebit, dar daca tot le-am facut, le atasez la catastif. Simple, aromate si bune de aromat sifonul, apa de izvor sau apa minerala. Delicios vara cît si iarna. De altfel nu trebuie doar baut cu apa. Se poate folosi cu succes la mixatul cocktail-elor, la îndulcit si aromat ceaiul, la însiropat prajituri, în creme, pe deseruri precum clatite, înghetata... în functie de chef si pofta. Aici, înca o reteta de Sirop de citrice.

        Sirop de lamîie

• 400 ml zeama de lamîie
• 150 ml apa
• 1 lamîie
• 400-450 g zahar

Se amesteca zaharul cu apa si se fierbe pe foc moderat pîna capata o textura densa si scade putin. Se adauga zeama de lamîie si lamîia feliata, si se lasa la fiert înca 20-30 minute. Se strecoara si se toarna în sticle sterilizate si uscate, cu dop. Se pastreaza la loc racoros ferit de lumina. Lamîia din strecuratoare o puteti folosi cu succes într-un aluat de cozonac, la o prajitura... sau pur si simplu le puteti rontai asa... goale.

Ultimul clocot. Are deja o textura densa si o culoare destul de frumoasa.
Feliile de lamîie sînt confiate, numai bune de pus într-un chec sau alta dulcegarie!




        Sirop de portocale moro

• 1 l zeama portocale moro/blood orange
• 500-600 g zahar (portocalele folosite de mine au fost foarte dulci)

Se repartizeaza ambele ingrediente într-un vas, se amesteca si se fierbe 20-30 minute pe foc moderat spre tare pîna îsi schimba consistenta si culoarea. Dupa ce începe a se îngrosa putin, pe masura ce fierbe, siropul îsi schimba putin culoarea, si devine mai clar. Se strecoara si se toarna în sticle sterilizate si uscate, cu dop. Se pastreaza la loc racoros ferit de lumina.



        Sirop de menta

• 3 legaturi de menta
• 600 ml apa
• 400 g zahar
• 2-3 linguri zeama de lamîie

Se fierbe apa cu zaharul pîna se formeaza un sirop. Se adauga zeama de lamîie si menta spalata si eventual tocata foarte grob. Adica, se taie legaturile în 3-4. Se lasa la fiert pe foc moderat maxim 10 minute. Se mai lasa menta în sirop înca 10 minute, apoi se strecoara siropul si si se toarna în sticle sterilizate si uscate, cu dop. Se pastreaza la loc racoros ferit de lumina.

Notita:

Am mai probat o varinata dupa o reteta gasita pe net. Am turnat apa fiarta peste menta spalata si feliile de lamîie, am lasat la "macerat" 2 zile la rece, apoi am strecurat zeama si am fiert-o 10-15 minute cu zahar. Nu mi-a placut aroma care a lasat-o menta. Siropul a capatat un gust herb/cumva ierbos. Varianta asta cu menta fiarta în sirop, maxim 10 minute + înca 10 minute de odihna în sirop, este foarte buna. Siropul ia ce-i mai bun din menta. Doar aroma mentolata.

S-aveti un sfîrsit de saptamîna minunat!

Ketchup

Noi nu sîntem mari amatori de ketchup, dar fiica-mea l-ar mînca si cu prajitura. Daca tot aveam rosii prea coapte si moi, le-am transformat în preaiubitul sos delicios, pentru care unii fac crima :D





Din cosuletul cu legume si fructe am folosit rosiile, merele si cei doi ardei kapia.
Ardeii cei mititei nu i-am integrat în sosulet, fiind foarte iuti.
Denisei nu-i place iutica.



        Ingrediente:

• 2000 g rosii
• 200 g ardei kapia
• 350 g mere
• 200 g telina
• 5 tije de busuioc
• 2 frunze de dafin
• 1 lingura zahar(optional)
• sare, piper

Toate legumele sînt cîntarite dupa spalare, curatare, deci masa neta.



Le-am pus pe foc moderat. Dupa ce s-au înmuiat rosiile, am adaugat si verdeata.



Apoi mi-am amintit ca am uitat telina, care zacea pe-o farfurie.
Asa ca am adaugat-o, sa nu se plictiseasca. Doar nu era s-o azvîrl :D



Dupa ce a scazut jumatate, am îndepartat frunzaraia si telina,
si am macinat restul cu mixerul vertical. Am trecut sosul prin sita,
pentru aspectul comercial. Asa a zis mama :D
De fapt l-am trecut prin sita pentru... Denise,
si pentru ca mai erau vreo doua seminte de la rosii.



L-am condimentat cu sare, piper,  am adaugat o lingura de zahar,
si am repus vasul la foc sa mai traga 2-3 clocote.
Am turnat ketchup-ul în borcanele sterilizate, le-am pozat,apoi le-am închis si dus în camara. Au facut vid, desi asta nu are importanta.Va fi consumat rapid.



Celui mic îi tragem imediat o proba cu niste cartofi pai.