Maya's World

Spanac în crusta de cartofi dulci

2016-03-18T11:38:00.000+01:00

Minunată "tarta" asta! Nu e chiar o tartă, dar seamănă cu una, nu? :D Rețeta am găsit-o pe Cooking Light - aici puteți viziona pas cu pas modul de preparare. Varianta mea e probabil puțin mai bogată din punct de vedere caloric și ușor diferită - am înlocuit laptele cu smîntînă lichidă, am renunțat la cele două albușuri în plus, am folosit doar un cartof în loc de doi, și nu se putea să nu adaug și doi căței de usturoi, nu?

M-a intrigat combinația știind cît de dulci sînt acești cartofi...spanac cu ceapă, usturoi, ouă și brînză sărată în crustă dulce? Hmmm... A ieșit excelent, ne-a plăcut foarte mult. Se va repeta neapărat!

Ingrediente:

500 g spanac proaspăt
2 cepe, tăiate peștișori
2 căței de usturoi, dați pe răzătoare
4 ouă
200 ml smîntînă lichidă
1 cartof dulce ( 350 g ), feliat subțire
100 g brînză, gen Feta
sare, piper
2-3 linguri ulei

( forma de tartă are diametru de 28 cm )

Am uns forma cu un strop de ulei. Peste cartofii feliați am rîșnit piper și sare, i-am stropit cu puțin ulei, apoi am dat forma la cuptor la 200 °C timp de aproximativ 10-15 minute. Nu m-am uitat exact la ceas, însă cînd am văzut că încep să se rumenească marginile cartofilor, am scos forma afară.

În timp ce se cocea crusta de cartofi, am rumenit foarte ușor ceapa într-o lingură de ulei, apoi am adăugat spanacul pe care l-am spălat în prealabil și l-am tăiat grob, frunzele fiind destul de mari. Am învîrtit vreo 4-5 minute pe foc domol pînă s-a lăsat spanacul, am adăugat usturoiul, apoi am condimentat cu sare și piper după gust.

Cît s-a răcorit spanacul, am bătut ouăle cu smîntînă, sare și piper.

Am turnat amestecul peste spanac, am presărat brînza făcută firmituri deasupra și am dat forma din nou la cuptor la 200°C pe șina din mijloc. După aproximativ 20 minute am coborît temperatura cuptorului la 160°C și am mai lăsat încă 8-10 minute.

Vedere din cuptor :)

După ce a stat vreo 10 minute, am tăiat-o. Se poate tăia bine atît caldă cît și rece, și e la fel de bună.

Supa de linte

2016-02-22T13:22:00.000+01:00

Am făcut supa asta în urmă cu vreo trei luni, dar din lipsă de timp și alte priorități nu a ajuns pînă acum pe blog. O supă delicioasă, plină de arome, sățioasă, se prepară rapid și bucură sufletul. O voi face din nou, că zile friguroase vom mai avea cu siguranță. Singura schimbare pe care o voi face - voi adăuga mai puțină linte. În rest, nu are rost să vă povestesc prea multe, mai bine vizitați pagina lui Costin, Rețete și povești, și savurați rețeta cu tot cu povestioara din dotare, care e minunată. Cum altfel?

Că să vă fac poftă:

"Scumpă doamnă,

M-ai întrebat deunăzi cum izbutesc de fac supa ceea groasă de linte de place Domniei tale când e vreme potrivnică. Iaca, îţi dau mai jos indicaţiile de preparaţiune, onorat fiind de pofta ce ţi-a trezit-o, cu speranţa că şi asupra fiinţei mele te-ai repezi cum ai tăbărât asupra farfuriei de ţi-o pusei dinainte.

Când te întorci de la promenada de amiaz, musai să faci..." restul aici: Retete si povesti.

Vă las și cîteva imagini.

La mulți ani!

2016-01-07T14:37:00.002+01:00

Un An Nou cu toate cele bune vă doresc! Sper că ați petrecut sărbătorile cu bine și că v-ați bucurat de timpul liber alături de cei dragi, așa cum am făcut-o și eu.

Pentru zilele de Ajun și Crăciun am pregătit una-alta, nu prea multe, pentru că în aceste zile nu mîncăm mai mult decît în altele. Nu îmi place să fac prea multe feluri care ajung să se învechească și să aterizeze în gunoi. Ar fi păcat de mîncare, de muncă și timpul investit.

Pe masa noastră a ajuns friptură de rață cu varză roșie și măr, găluște de cartofi și sos, sărmăluțe făcute la cuptor, supă de vită făcută în stilul supei din coadă de bou ( Ochsenschwanzsuppe ), salată de legume și carne pui ( ca salata boeuf ), fursecuri cu lamîie, rețeta Jamilei și un tortulet gen Doboș.

Friptura de rață cu varză roșie și măr, găluște de cartofi și sos a ajuns tradite din pricina fică-mii. Am făcut-o de nenumărate ori și cu alte ocazii, dar în special de Crăciun. Aici găsiți mai multe despre acest fel de mîncare.

Sărmăluțele au fost clasice, cu frunze de varză murată, carne de porc( 70% ) și vită ( 30% ), coapte la foc mic, în oală de fontă emailată, la cuptor.

Supa de vită a fost alegera soțului, pentru el nu există supă mai bună decît asta. Rețeta o găsiți aici, doar că de data asta am făcut-o dintr-o bucată de carne tăiată cubulețe și nu din coadă de bou. Același mod de preparare însă. În plus, am adăugat și niște tije de țelină verde, tăiate feliuțe.

Salata de legume și pui, același lucru cu salata de boeuf pe care o cunoaște toată lumea...doar că este cu carne de pui :D Simplu decorată, doar cu ardei și pătrunjel. Nouă nu ne-o place îmbrăcată în maioneză. Este maioneză suficientă în interior.

Fursecurile cu lamîie sînt făcute după rețeta de pe site-ul JamilaCuisine și sînt foarte bune. Am observat în comentarii, că unora nu le-au ieșit bine. Eu am respectat rețeta și au ieșit excelent. Fragede și aromate, și s-au dus rapid. Am făcut de alt Crăciun niște fursecuri asemănătoare, tot cu aspectul ăsta crăpat, din ciocolată. La fel de bune, mai ales pentru ciocolatosi - aici rețeta.

Dobosul, nu e un original...cine știe de fapt originalul original :D ? Un Doboș a la Maya, deci - am copt 13 foi cu diametru de aproximativ 18 cm. Foi clasice din ouă, făină, zahăr și vanilie ( din păstaie ) amestecată cu lingură de Southern Comfort ( Whiskey/Lichior). Crema e un amestec de ganache de ciocolată amăruie ( 200 g cioco cu 80% cacao și 200 g smîntînă de frișcă cu 32 % grăsime ), și cremă pasticcera după rețeta de pe site-ul Giallo Zafferano - am împărțit rețeta la 3, deci doar din două ouă, pentru că nu aveam nevoie de așa multă cremă, tortul fiind mai mititel. A ieșit o cremă minunată din amestecul de ganache bătut și crema pasticcera. Dacă doriți detalii, nu ezitați, întrebați și vi se răspunde :)

Am avut ceva emoții pentru foaia cu caramel/zahăr ars, dar am scos-o la capăt și pe asta. Pe margine am lipit feliuțe de migdale foarte ușor rumenite în tigaie, fără adaos de grăsime.

Later Edit: La cerere, am scris rețeta tortului mai jos. Sub Moș Crăciun :D

Vă las cîteva imagini.

Ingrediente pentru 13 foi cu diametru de aproximativ 17-18 cm sau 6-7 de 26-28 cm:

6 ouă de mărime medie
50 g zahăr pudră
50 g zahăr tos
100 g făină de grîu
20 g unt topit și răcorit
măduva unei păstăi de vanilie
1 lingură Southern Comfort ( opțional )

Eu nu separ gălbenușurile de albușuri. Robotul le bate foarte bine împreună. Deci pun ouăle în vasul robotului și le mixez la viteză maximă ( 10 ) în timp ce adaug lingură cu lingură zahărul pudră amestecat în prealabil cu cel tos.

Dacă vă hotărîți să separați ouăle, mixați zahărul pudră cu gălbenușurile, iar cel tos cu albușurile, apoi le împreunați, turnînd gălbenușurile peste albușuri, mixind ușor.

Făina cernută o adaug tot lingură cu lingură în timp ce robotul mixează pe cea mai joasă treaptă, adică 1. În final adaug măduva unei păstăi de vanilie amestecată cu o lingură de Southern Comfort ( merge și Cointreau ) - asta e un fel de extract de vanilie făcut pe loc :D Dacă aveți extract de vanilie ca ăsta de exemplu, foarte bine, adăugați o lingură :) Dacă nu aveți nici una nici alta, sau nu vreți să folosiți alcool, amestecați măduva de vanilie în untul topit și răcorit. Untul topit, fie cu vanile sau fară, se adaugă în final și se mai mixează puțin.

Pe foi de hîrtie de copt am desenat cu ajutorul unei farfurii cercuri. Mărimea o alegeți voi în funcție de timp, chef…cum spuneam, eu am făcut 13 foi/blaturi subțiri mai mici, că am dorit un doboșel mai înăltuț. Dar puteți face foi mai mari de aproximativ 26-28 cm, atunci va ies 6-7. Am întins aluatul de foi cu o lingură prin mișcări circulare din interiorul spre exteriorul cercului desenat, pe hîrtia de copt. Nu intinteți pe partea desenată, ci pe cealaltă! Conturul cercului desenat se vede foarte bine și pe partea cealaltă.

Am copt foile pe o tavă pe șina din mijloc a cuptorului, timp de 10-12 minute aproximativ, la 160 °C. Atenție, după prima foaie, următoarele se coc puțin mai repejor. Cel mai indicat ar fi să nu lăsați foile nesupravegheate în timp ce se coc. Nu le rumeniți. Să fie doar ușor aurii pe margini și foarte ușor „bronzate“ deasupra.

Eu le-am dezlipit de pe hîrtia de copt cît au fost calde. După ce s-au răcorit le-am păstrat între fișîi de hîrtie de copt pînă a două zi.

De cu seară am pregătit cremele. Pasticcera și Ganache de ciocolată.

Pasticera, e rețeta Soniei Peronaci de pe Giallo Zafferano. Dacă aveți probleme cu traducerea, dați un semn. Eu am calculat doar a treia parte din rețetă, deci calculați ingredientele pentru 2 ouă. Vanilia - am pus o păstaie întreagă. Neapărat să acoperiți crema cu peliculă transparentă așa ca în video, atfel face pieliță.

Ganache de ciocolată am făcut din 200 g ciocolată cu 80% cacao și smîntînă cu 32% grăsimi. Am încălzit smîntîna la 35-40 °C, am adăugat ciocolata tocată, am amestecat cu un tel pînă s-a topit și a devenit o cremă fluidă omogenă.

Ambele creme le-am lăsat la rece pînă a două zi cînd le-am făcut cunoștință.

Ganache-ul se bate cu mixerul pînă devinee o cremă pufoasă. Apoi se toarnă crema pasticcera, se mixează ușor pînă se amestecă perfect.

Cu crema obținută am umplut tortul și l-am moscolit și pe exterior. Zic moscolit, că moscolit a fost. De aceea am lipit migdalele feliate pe margine :)))

Crema e mai ușoară față de cea clasică în care vin multe ouă și unt - e foarte bună și asta, doar că ai mei…sotul urăște cremele cu unt, iar fiică-mea cele cu multe ouă. Dacă va e prea „neagra“ crema, folosiți ciocolată cu 60% cacao.

A 13-a foaie am acoperit-o cu zahăr ars, apoi am tăiat-o rapid în 8 bucăți. Trebuie lucrat rapid, dar nu vă stresați că nu e chestie de 2 secunde. Aveți nevoie de un cuțit mare cu lamă unsă cu unt. Tăiați foaia în patru, apoi fiecare felie în două. Eu le-am separat rapid una de alta cu două cuțite mai mici. Să nu vă pună rapiditatea să puneți mîna pe zahărul ars, că arde! Rău! Nici cînd nu mai arde, cît e cald încă, nu atingeți suprafața de zahăr ars de pe foaie/blat, că altfel va rămîn amprenetele acolo și nu arată tocmai estetic :))

Cantități pentru zahărul ars nu vă pot da, că nu am cîntărit, dar am făcut destul, să fie. Am avut prea mult, dar nu am vrut să rămîn fără.

Am pus într-un vas o ceașcă de zahăr cu 1 lingură de apa și una de zeamă de lamîie. L-am lăsat la caramelizat pînă a fost frumos auriu-roșcat. L-am turnat peste foaie imediat ce am obținut gradul de caramelizare dorit. Atenție, zahărul rămas în vas se caramelizează mai departe. Puteți turna ceva apă pentru a opri arderea. Siropul obținut îl puteți păstra la rece și folosi altădată la însiropat.

Cam asta ar fi. Dacă mai sînt întrebări, cum spuneam, nu ezitați.

Icre vegetale din semințe de chia

2015-12-02T14:45:00.000+01:00

…vegetale, vegane, ba chiar raw vegane. Culmea e că mai sînt și delcioase „icrele“ din semințe de chia! Rețeta se află pe pagina Ligiei Pop, atît sub formă de text cît și în format video. Tot acolo găsiți mai multe informații despre semințele de chia, despre proprietățile nutritive și alte rețete.

Nu e prima dată cînd le fac. În urmă cu aproximativ două luni am făcut un desert din semințe de chia, lapte de migdale și piure de fructe, iar din vorba-n vorba cu fetele ( merci, Flory dragă ), știți cum e pe facebook, am ajuns la această rețetă. Pe atunci, am preparat „icrele“ cu ulei de floarea soarelui; probasem cîndva uleiul de in, dar cum mi s-a părut prea amărui am renunțat a-l folosi în bucătărie. Însă nu am renunțat la ideea de a încerca cîndva această salată de icre vegane cu ulei de in, deoarce Ligia spune că tocmai acesta este răspunzător pentru aroma de pește. Așa că, am cumpărat o sticluță mititică de ulei de in, restul ingredientelor le am mereu în casă, și m-am pus pe treaba…dacă asta se poate numi treabă :D

Rețetă este simplă, necesită puține ingredente, se prepară rapid și tot așa rapid se poate și consuma.

Nu vă temeți de gustul amărui al uleiului de in! Chiar nu se simte, iar sălățica de icre din chia e mult mai gustoasă decît cu ulei de floarea soarelui.

Dragă Ligia, mulțumesc pentru rețetă!

Ingrediente:

75 g semițe de chia, nu contează culoarea
100 ml apă
1 lamîie mică, doar zeama
1 ceapă mică, tocată cît de fin vă place
sare de Himalaya, după gust
75 ml ulei de in, presat la rece*

*data viitoare pun doar 60 ml ulei. Iese foarte bine și cu 75 ml, și nu e altfel la gust și nici nu iese mai „uns“, ci pur și simplu e suficient după părerea mea. Nu vă lăsați impresionați de uleiul care iese ușor spre margini. Amestecați puțin și imediat se leagă. Oricum, jonglați cu ingredientele după plac și gust. Mie de exemplu îmi place gustul mai acrișor, așa că am folosit zeamă de la o lamîie întreagă.

Mod de preparare:

Am pus apa cu zeama de lamîie și sarea într-un vas. Am adăugat semințele de chia și am amesetcat bine. Între timp am curățat și tocat ceapa. Timp de 6-8 minute am învîrtit cu lingura cînd și cînd, pentru a verifca consistența. Cînd au fost legate bine, am adăugat ceapa tocată și am amestecat puțin, după care am turnat uleiul și amestecat din nou. Am probat pe loc! Bun de tot!

Struguri murați, degustare!

2015-11-23T13:12:00.000+01:00

Vă mai amintiți de strugurii murați? Aici se pregăteau pentru odihna de patru săptămîni, în cămară. I-am dus în beci, pentru că acolo era răcoare. Am avut o toamnă călduroasă, iar cămara fiind în casă...mă gîndeam să nu le fie strugurilor prea cald, plus că, așa la vedere, ar fi tras cu ochiu' și poate i-aș fi eliberat prea repede din borcane.

Așa, deci azi, am desfăcut ambele borcane - după cîteva zile am pus și un borcan cu alt fel de struguri de care nu am pomenit aici, pe blog, doar pe pagina mea personală de facebook. În plus față de cei albi, strugurii ăștia s-au aflat în compania unui bețișor de scorțișoară rupt în două. Nici nu știu care mi-au plăcut mai mult! Așa mult mi-au plăcut! Cei albi au fost foarte buni în stare crudă. Aromați, parfumați și foarte dulci. Şi-au păstrat aroma excelent! Un deliciu!

Cei mai roșcovani, au fost dulci, dar nu foarte parfumați. Scorțișoara a completat parfumul, aromatizindu-i într-un mod deosebit, delicios! Deci ăștia merg fantastic cu brînzeturile alea "teribil măturate" de care pomenea Costin. La fel de bine cred că ar merge pe lîngă o pastramă din piept de rată, chiar confit...pe lîngă multe altele, dar mai bine hotărîți voi, cum va dictează papila, după degustare. O murătură deosebită!

Cei cu scorțișoară potrivesc minunat acum, în perioada sărbătorilor. Încă se mai găsesc struguri buni pe piață. Dacă va grăbiți, ați putea avea struguri murați pe lîngă aperitivele de Crăciun. Mîine mai pun un borcănel, două...poate. Mai mari :D

Pateu de rață

2015-11-17T11:45:00.000+01:00

Am avut o rață frumoasă, de la țară, pe care am copt-o, dar nu despre asta e vorba. Ţăranul a fost generos și m-a cadorisit cu ficatul de la trei rațe. Rațe obișnuite, dintr-alea de curte, cu ficat normal. De obicei le vinde fără măruntaie, dar eu le vreau cu toate cele. Despre rața coaptă nu vă povestesc, pentru că nu am pregătit nimic nou și nici special, însă din ficați am făcut un pateu. Cele cumpărate, deși se numesc „pateu de rață“ nu sînt 100% din ficat și carne din rață, nici măcar cele scumpe din magazine gourmet. Unele au chiar carne și grăsime de porc printre ingrediente. Nu-s rele nici astea, dar voiam un pateu "pur" din ficat, carne și grăsime de rață.

Pentru prepararea pateului am folosit o bucățică de piept din rața coaptă, și pentru că a avut destulă piele grasă pe gît și în partea de jos, înainte de coacere am îndepărtat-o, tăiat-o bucăți, am pus-o la topit și așa am obținut și olecuță de untură. Finalui a ieșit o minunăție!

Ingrediente:

200 g ficat de rață
100 g carne de rață, coaptă
2 cepe mititele
1 cățel mic de usturoi
50 ml vin alb
sare, piper

untură de rață

Ceapa am feliat-o fidelute, am prăjit-o cît să se înmoaie în puțină untură de rață, am adăugat ficatul tăiat felii/bucăți și usturoiul dat pe răzătoarea cu dinți fini, am săltat de cîteva ori tigaia. Am adăugat puțin vin alb încălzit și am lăsat să scadă pe foc iute. În cîteva minute, alcoolul se evaporă. Probabil nu complet, timpul fiind totuși destul de scurt. Dacă vor mînca și cei mici din acest pateu, renunțați la vin. Adăugați eventual două degete de suc de mere natural. Cel de struguri nu l-aș recomanda, fiind prea dulce. Se potrivește de sare și piper.

După răcorire am pus ficatul cu ceapă în blender, am adăugat și bucata de piept de rață coaptă, rupt în cîteva bucăți și le-am mărunțit. Aș fi vrut să iese puțin mai grob, dar cîteva secunde în blender…și textura a ieșit mai fină decît mă așteptam.

Înainte de a transfera pateul în frigider, degustați și potriviți de sare și piper dacă e nevoie.

Eu l-am împărțit în două, în forme de sticlă. Deasupra am turnat untură topită, ajunsă la temperatură camerei. Astfel, suprafața pateului nu oxidează. Pateul se poate „sigila“ cu unt topit sau untură de porc, dacă nu aveți untură de rață.

Poftă bună!

Castane prăjite

2015-11-11T11:16:00.000+01:00

Dacă tot e sezonul lor, iar eu nu am făcut sau mîncat vreodată castane coapte sau prăjite, am ajuns la concluzia că ar trebui să le încerc. Cîndva, în copilărie, am probat un pireu de castane care ori n-a fost bun, sau poate aveam eu gusturi ciudate pe-atunci...nu știu exact. Cert este că am rămas multă vreme cu ideea, că aceste fructe nu-s pentru mine.

Totuși, curiozitatea m-a împins să cumpăr cîteva de probă. Cum să le coc sau prăjesc știam de la cunoștințe, dar am și întîlnit de-a lungul anilor rețete pe diverse forumuri, deci știam că nu-i mare lucru să crestez niște castane și să urmez 2-3 păși. Am ales să le prăjesc în tigaie, timpul de aștetpare fiind mai scurt. Am înțeles că în cuptor au nevoie de mai mult timp și, în plus, trebuie mereu stropite cu apă. Varianta cuptor necesită prea multă muncă pentru 11 castane :D

Am observat că fiecare are tehnica proprie de crestare. Pentru că nu știam cum stă treabă, și dacă e importantă această operație, am crestat castenele în diferite moduri. În cruce, două linii paralele, pe margini și linii pe diagonală. Am ajuns la concluzia că se pot crestă oricum, crestate să fie! Dacă stau bine și mă gîndesc, cred că le puteam cresta pe ambele părți, pentru a se rumeni/maroni mai bine. În orice caz, indiferent de modelul cum au fost crestate, de desfăcut s-au desfăcut toate, chiar ușor.

Culmea e...mi-au plăcut! Iar culmea culmilor...i-au plăcut și fiicei mele!

Așa că, dacă din diferite motive nu le-ați încercat pînă acum, nu faceți ca mine și așteptați 35 de ani din cauză că nu v-a plăcut știu eu ce piure nasol în copilărie. Dacă nu sînteți siguri, cumpărați doar cîteva bucăți, dar nu le lăsați neîncercate.

Cele 11 starlete. Asigurați-vă că alegeți exemplare intacte,

colorate frumos castaniu cu coajă lucitoare.

Le-am pus la înmuiat în apă caldă aproximativ un sfert de ceas,

apoi le-am scos și șters, și crestat cum veți vedea mai jos.

Dacă printre castane se ascunde vreuna stricată, se va ridica la suprafață.

Le-am prăjit într-o tigaie grea de inox, cu fund solid. Am încins tigaia cu tot cu capac, am pus castanele crestate în diferite moduri, am acoperit vasul și l-am lăsat cîteva minute în pace.

Castanele încep să danseze ușor. Am săltat tigaia de două-trei ori și am pus-o înapoi pe foc.

Am repetat operația de cîteva ori timp de încă 5-6 minute, și cam asta este...

În total cred că au stat pe foc 10-12 minute. După ce am considerat că-s rumenite destul,

le-am scos într-un castronel și le-am acoperit cu un prosop umed timp de cîteva minute.

Umiditatea ajută la decojire.

Poftă bună!

Struguri murați

2015-10-22T13:43:00.000+02:00

Din nou de la Costin, din cămară de data asta, o rețetă de struguri murați. Deși nu am avut ocazia să-i gust vreodată, nici măcar nu auzisem pînă acum de struguri murați, sînt convinsă că-mi vor satisface papila. Am pus numai un borcan, dar mărișor. Cel tîrziu mîine-poimîine însă, voi pregăti încă un borcan, cu alt fel de struguri.

Costin îi recomandă pe cei fără sîmburi. Pe mine nu mă deranjează deloc sîmburii, în plus, strugurii fără, nu mi se par așa aromați ca cei cu. Dar asta nu are importanță, e doar chestie de gust. Singura problemă e că trebuie să aștept 4 săptămîni! Asta este, mă conformez!

Rețetea o găsiți scrisă pe pagina lui Adrian Hadean, v-o scriu și aici, dar o să vă scriu mai jos cum am procedat eu cu borcanul meu.

Ingrediente:

2-3 ciorchini de struguri
750 ml oțet de vin
250 ml apă
2 linguri de zahăr
1 lingură de sare
foi de dafin
cuișoare
crenguțe de rozmarin

Tăiați strugurii de pe ciorchini cu o foarfecă, păstrînd codița fiecărui bob. Așezați boabele în borcane, iar printre, frunze de dafin, cuișoare și cîte o crenguță de rozmarin. Oțetul cu apa, zahărul și sarea se fierb timp de 2 minute - numărate de cînd lichidul începe a clocoti. Turnați licoarea peste struguri, închideți bine borcanele, le trimiteți frumos în cămară, apoi timp de patru săptămîni vă gîndiți ce buni vor fi.

Eu am procedat în felul urmator:

Am tăiat boabele, le-am așezat în borcan, pe care apoi l-am umplut cu apă. Apa din borcanul cu struguri am turnat-o în cupa de măsurat. Așa am descoperit de cît lichid au nevoie strugurii din borcanul meu, pentru a calcula cît oțet și cîtă apă e nevoie. Trei părți oțet și una de apă, așa prevede rețeta. În cazul meu 225 ml oțet și 75 ml apa, deci în total 300 ml; am rotunjit suma cantității de lichid care era ceva sub 300 ml. Mă gîndeam eu că voi turna puțin pe lîngă, și chiar așa a fost. Mai bine să fie destul lichid decît să nu ajungă :D

Sarea și zahărul, le-am pus după gust. O linguriță de sare, iar zahăr, aproximativ o lingură rasă.

Am spălat bine strugurii sub jet de apă rece, i-am așezat împreună cu frunzele de dafin, rozmarin și cuișoare într-un alt borcan identic, dar sterilizat, am turnat lichidul fierbinte deasupra, am închis borcanul și mi-am pus pofta'n cui pînă la sfîrșitul lunii viitoare.

Boabele nu-s chiar așa mititele cum par. Ciorchinul are peste 40 cm, fără coadă :D

Nu l-am folosit în întregime.

Aștept...

Abia aștept să fac și supa de linte, rețeta aceluiași autor ( mulțumesc pentru inspirație ) , care va fi tot ceva nou. Nu am mîncat linte niciodată, deci ar fi cazul să văd despre ce e vorba :)

Varză de vară rusească

2015-10-17T15:14:00.001+02:00

Dacă așa îi spune Vladen, proprietarul rețetei, așa i-am zis și eu. Nu se știe dacă e cu adevărat o rețetă rusească, dar cum bine spune și el, pînă nu vine careva să demonstreze că ar fi altfel...asta este, o varză de vară rusească...gătită toamna.

Rețeta e super simplă, necesită puține ingrediente, nu e nevoie de iscusință de nici un fel, nici măcar de prea mult timp nu e nevoie, doar de o oală sub presiune, dacă vreți să preparați varza cu "viteza luminii".

După ce am citit rețeta, mă gîndeam că e imposibil ca în șapte minute să iese o varză comestibilă, și, în plus, eram sigură că se va prinde cel puțin de fundul vasului, ba chiar mă gîndeam că se arde, datorită cantității reduse de lichid. Ştiam eu că varza proaspătă lasă ceva zeamă, dar cum nu prea am încă experiență cu oalele sub presiune, îmi circulau prin materia cenușie diverse scenarii. Fum, arsuri, incendii... :)) Daaar! A ieșit bună tare, iar rețeta va intra în patrimoniul familiei! Большое спасибо, Владен!

Nu am găsit semințe de mărar, doar din alea de semănat, dar nu sînt comestibile, tratate fiind. Însă între timp am aflat unde le găsesc, deci data viitoare voi pune și eu semințe cu nemiluita.

Ingrediente:

1 varză proaspătă, mărime medie
100 g pastă de roșii + o roșie tocată
50 ml apă
2 linguri ulei de floarea soarelui
1 legătură de mărar sau semințe uscate de mărar
sare

Am avut o varză cu spiț, așa ca Oblio, cu foile mai grosuțe, dar deloc îndesată și foarte fragedă. Am tocat-o așa cum a venit la mînă, adică fîșîi între 3-5 mm grosime.

Am amestecat varza cu sare după gust, am așezat-o frumos în oală, am turnat apa, uleiul, pasta de roșii și roșia tocată cubulețe, și bineînțeles mărarul. Fără mărar, varza ar fi incompletă, fără pereche. Apoi am făcut o poză :D, după care am amestecat uniform, am închis oala și am pus-o pe foc.

Din momentul în care se închide ventilul începe fierberea sub presiune. Se lasă exact 7 minute la fiert. Nu mai mult! Dacă o lăsați prea mult iese prea moale.

Așa arăta după exact 7 minute de fiert. Perfect, după gustul meu. Dacă vreți varza moale de tot, lăsați-o 2-3 minute în plus, dar nu mai mult de 10 minute în total, altfel veți obține pireu de varză :D

Pentru că nu voiam ca varza să se plictisească i-am adus companie un cîrnăcior prăjit.

Crostini cu smochine și brînză de capră

2015-10-12T10:48:00.000+02:00

Toamna asta smochinele sînt vedete. Ador smochinele, iar anul acesta am avut pentru prima dată și în grădină. Producție limitată, dar cu exemplare de toată frumusețea. Mari, dulci și aromate. Le-am savurat proaspete; direct lîngă smochin :D sau pe lîngă o bucățică de brînză cu mucegai, nuci pecan și miere de salcîm. La anul poate vor fi mai multe.

Dar să vă spun despre crostini ăștia...mmm, un deliciu! Rețeta aparține Dianei de la Disturbingly Delicious. Mulțumesc, draga mea!

Combinația este perfectă din punctul meu de vedere. Am folosit o brînză de capră ușor tartinabilă, smochine coapte bine, miere de salcîm și piper în calitate Tellicherry. Despre acesta vreau să vă spun cîteva cuvinte.

Piperul Tellicherry, deși similar cu piperul negru, are o aromă mai intensă, ușor nucoasă, mai caldă, mai prietenoasă, mai nobilă. Piperul negru este obținut din fructele încă verzi, necoapte. Tellicherry este recoltat chiar înainte de a se maturiza, cînd fructele capătă o culoare brună-roșiatică, prin urmare, boabele de piper sînt semnificativ mai mari, au o aroma deosebită, mai focoasă. Pentru că riscul de a pierde recolta este mai mare, din cauza păsărilor cărora le plac fructele coapte, vreme nefavorabilă...etc, cultivatorul ridica prețul, iar noi îl plătim dacă vrem piperul ăsta :)))

Ingrediente:

felii de baghetă rustică
brînză de capră
felii de smochine
miere de salcîm
piper Tellicherry

Cîte felii de pîine, cîtă brînză, miere sau felii de smochine...rămîne la alegerea celor care prepară crostini. Eu am vrut ceva dulce, deci am stropit cu miere, așa, mai fără milă :D
Cuptorul preîncălzit la 180 °C. Am lăsat pînă cînd au arătat așa cum voiam. În jur de 8-10 minute.

O toamnă minunată să aveți!

Afară-i toamnă

_________________________________________MIHAI EMINESCU

Afară-i toamnă, frunza 'mprăştiată,
Iar vântul svârlă 'n geamuri grele picuri;
Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri
Şi într'un ceas gândeşti la viaţa toată.

Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri,
N'ai vrea ca nimeni 'n uşa ta să bată;
Dar şi mai bine-i, când afară-i sloată,
Să stai visând la foc, de somn să picuri.

Şi eu astfel mă uit din jet de gânduri,
Visez la basmul vechiu al zânei Dochii,
În juru-mi ceaţa creşte rânduri-rânduri;

De odat'aud foşnirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scânduri...
Iar mâni subţiri şi reci mi-acoper ochii.

Gușă cu boia și usturoi

2015-10-02T12:39:00.001+02:00

M-a pălit pofta de gușă cu boia și usturoi. Cred că frigul, ziua mai scurtă și mohorîtă mi-au scormonit prin sertărașele cu amintiri din copilărie, mi-au activat papilele. Nu mai mîncasem din tinerețe...nici nu mai știu exact de cînd, dar sigur sînt peste 25 de ani de atunci. Aveam eu idei cam cum se prepară, dar nu știam exact ce și cum, așa că am apelat cu încredere la Google. Din primele trei variante am ales una, adică rețeta de Gușa cu boia de pe site-ul lui Adrian Hădean, prezentată de Costin Barbutz. Vreau să vă spun că am citit-o de vreo trei ori. De plăcere! Cum a scris-o băiatul ăsta, sigur n-a mai scris-o nimeni. Şi dacă nu vă place gușa cu boia, tot veți dori s-o faceți, doar de dragul poveștii. Neapărat să o citiți!

Am înjumătățit aproximativ cantitățile date în rețetă, deoarece nu știam dacă va ieși pe placul nostru, și nici prea mulți amatori de gușă cu boia prin jur nu avem.

Cum a ieșit? Minunat de bună!

Ingrediente:

1 kg de gușă de porc, tăiată în bucăți
2 cepe mititele, că așa am avut, tăiate în jumătate
3 frunze de dafin
3-4 rămurele cimbru
2 linguri (rase) sare
1 lingură boabe de piper
apă botezată cu cidru, cît să acopere toate cele din vas

Toate aceste ingrediente se pun într-un vas și se fierb aproximativ o oră, din momentul în care începe a clocoti, apoi se scot bucățile de gușă din zeamă parfumată și se transferă într-un vas transparent, de jena. Că vor să fie văzute, spune Costin. Bineînțeles că le puteți pune în ce vas doriți, eu însă am vrut să rămîn în poveste, așa că am ascultat :D

În drum spre foc.

Am îmbrăcat bucățile de gușă în usturoi pisat în mojar și un amestec de boia dulce cu ceva boia iute.

Bucățile de gușă înroșite cu boia, aromatizate cu usturoi...mmmm ce aromă îmi escaladează nasul!

Dar trebuie să așteptăm. Măcar o zi :D

Un cidruleț pe lîngă și toată lumea e fericită! Merci, Costin!

Supa de dovleac Hokkaido cu brînza Reblochon

2015-09-25T16:00:00.000+02:00

Am destule supe de dovleac pe blog, dar una mai merge. Îmi plac atît de mult supele din tot felul de dovleci…de fapt știți voi, ador toată familia Cucurbitaceae.

Hokkaido e un dovleac mai mititel cu coajă subțire portocalie-roșiatică ( red Hokkaido ), care prin fierbere devine moale și poate fi consumată. Totuși eu curăț dovleacul. Pulpa este parfumată cu miros dulceag de aceea potrivește bine și la plăcinte sau prăjituri gen Carrot Cake ( înlocuiți morcovii cu dovleac ras, un deliciu ), muffins, chiar și crud în salate, copt cu zahăr și scorțișoară - un desert minunat! Semințele acestui dovlecel sînt mari și grase, dacă nu vă este lene și le curățați de miezul ațos din interior le puteți coace cu sare în cuptor și consuma…sau le uscați și plantați în grădină la anul :)

De data asta am vrut ca supa să fie puțin mai lichidă, cremoasă dar mai mătăsoasă - brînza reblochon îi conferă această textură fină, iar dacă supa e prea groasă, efectul mătăsos nu prea se observă. Dacă doriți o supă cremă groasă, reduceți din lichid. Hokkaido se poate înlocui și cu Butternut ( cel cu formă de pară ), care este aproape la fel de aromat, parfumat și dulceag.

Crutoanele de pîine le puteți praji în tigaie sau coace într-o tavă în cuptor. Puteți lăsa feliile de pîine întregi sau le tăiați cubulețe; cum vă place, cum aveți poftă, chef sau cum va dictează papila, ochiul, inima :D

Ingrediente pentru supă:

1 dovleac Hokkaido ( 1kg aprox.), curățat și tăiat cuburi
1 ceapă roșie lunguiață, tăiată cubulețe
4-5 tije de țelină verde, tăiate în două-trei bucăți
1 morcov mare, tăiat rondele
1 l supă de legume sau pui, sau apa
50-70 g brînza reblochon ( au lait cru ), fără crustă
2 linguri ulei de floarea soarelui
1 lingură ulei din semințe de dovleac
sare, piper, nucșoară

Dovleacul, morcovul, ceapa și tijele de țelină se învîrt cu o paletă 2-3 minute în ulei de floarea soarelui, pe foc domol. Nu se rumenesc, ci doar se amestecă între ele să se împrietenească. Se toarnă supa, se acoperă și se lasă la fiert pînă legumele sînt moi. Tijele de țelină se îndepărtează, altfel finețea mătăsoasă și culoarea supei au de suferit - chiar și aroma, în cazul în care nu doriți o supă cremă de legume. Parfumul discret este suficient. În cazul în care acum vi se pare că aveți prea mult lichid în vas, scoateți o parte din supa lichidă într-un castronel și o păstrați lîngă.

Condimentați după gust, apoi pasați legumele cu un mixer vertical pînă supa devine fină. Dacă e prea groasă, subțiați-o cu supă din castronel.

În supa fierbinte se adaugă brînza și se amestecă pînă se topește, apoi adăugați o lingură de uei din semințe de dovleac. Nu mai mult. E suficient pentru a o aroma ușor, iar culoarea supei nu devine…turbata :D

Decorați supa caldă cu crutoane aromatizate și cu cîte o linguriță de ulei din semințe de dovleac pro porție. Un deliciu uleiul de dovleac!

Ingrediete pentru crutoane:

felii de pîine întregi sau cubulețe, cum vă place
ulei de măsline
2 căței de usturoi
cimbru ( Thymus ) proaspăt

Feliile de pîine se așaază într-o tavă, eventual pe hîrtie de copt, se stropesc cu ulei de măsline și presară cu cimbru proaspăt. Cățeii de usturoi cu tot cu coajă se zdrobesc ușor cu lama unui cuțit și se pun în tavă. Rolul lor e să parfumeze pîinea. Tavă se dă în cuptorul preîncălzit la 250°C și se lasă pînă crutoanele/feliile de pîine devin aurii.

Poftă bună!

Small Sugar Pumpkin Soup
Supa crema de dovleac Stripetti/Spaghetti
Supa de dovleac ca...
Hokkaido Pumpkin Soup

Butternut Soup & Gorgonzola
Supa de dovleac Butternut
When Patisson met Reblochon

Supa crema de dovleac

Ravioli cu somon afumat

2015-09-17T11:25:00.000+02:00

Am mai făcut eu paste umplute cu somon, puțin diferite, dar și felul acesta merită un loc pe blog. Rețeta este preluată de pe Giallo Zafferano. Singura diferență între rețete este la umplutră. Eu am folosit doar somon, iar rețeta prevede și creveți. Ah, la sos, am folosit cantitatea dublă de roșii pasate.

Mi-a fost dor să fac paste, mai ales că am cumpărat un ștanțator de ravioli din Italia. Stiți că am eu așa o pasiune pentru tot felul de decupatoare de paste. Bineînțeles că pintenul/ rotița va rămîne cea mai ușoară și rapidă metodă de tăiat ravioli sau alte paste. Cu tăietorul asta însă nu s-a dezlipit nici o bucată la fiert. Presează foarte bine și taie chiar ușor. Nu mă așteptam. În orice caz mi-a făcut pacere să mă joc cu el :)

Bunătate de ravioli!

Ingrediente aluat:

300 g făină
3 ouă mari
1/4 linguriță sare

Am frămîntat toate ingredientele cu robotul, pînă am obținut un aluat compact, destul de fest și deloc lipicios. L-am mai frămîntat și cu mîna vreo 2 minute apoi am format o bilă pe care am învelit-o în folie transparentă. Am dat auatul la frigider aproximativ o oră. Se lasă neapărat la odihnă! Aluatul se împarte în două, apoi se întind două foi dreptunghiulare cît mai subțiri.

Ingrediente ravioli și sos:

200 g somon afumat
4 rămurele de cimbru ( Thymus ), tocate fin
2 căței de usturoi, tocați fin
2 linguri vinars/cognac (o jumătate de păhărel )
200 g ricotta
5 linguri ulei de măsline
200 ml tomate pasate
250 smîntînă proaspătă
sare, piper, nucșoară

Cîteva imagini din timpul preparării.

Somonul se mărunțește, nu prea fin.

Usturoiul se încinge ușor pînă devine transparent. Se adaugă somonul, cînd este încins și cognacul, și se amestecă două-trei minute pe foc domol, apoi se lasă la răcit.

Somonul rece se amestecă cu ricotta, cimbru, piper și nucșoară.

Mare atenție cu sarea! Somonul afumat este suficient de sărat.

Pe foaia de aluat întinsă cît mai subțire, se așază grămăjoare de somon.

Se acoperă cu cealaltă foaie și se apăsa ușor pe lîngă somon.

Nu ratați video-ul de pe site. Acolo puteți vedea exact cum se procedează.

Sosul l-am preparat după vreo două ceasuri.

Ravioli au așteptat cuminți în frigider, întinși pe o tavă presărată cu făină.

Minunatul meu ștanțator!

Sosul

Se încinge ușor usturoiul, apoi se adaugă rămurelele de cimbru. Nu se rumenesc, ci se scălda puțin,

atît cît să parfumeze uleiul de măsline. Se adaugă roșiile pasate și se amestecă timp de 2-3 minute pe foc domol.

Se adaugă și smîntîna, se mai amestecă 1-2 minute.

În acest sos se pun ravioli fierți al dente, se amestecă ușor, gata!

Bun de tot!

Notițe:

- în varianta originală, rețeta conține 100 g creveți
- somonul afumat e sărat, deci atenție cu sarea
- o altă variantă ar fi 100 g somon proaspăt în locul creveților
- mie mi-au placet și reci, ravioli

Gazpacho de piersici cu migdale rumenite

2015-09-09T16:43:00.000+02:00

Am descoperit reteta datorita lui Cornel Mitrut/The Wandering Oltean. Multumesc. Un gazpacho minunat!. O reteta de sezon, plina de arome si savoare, nu necesita prea multa munca, deci e simpla si delicioasa. Reteta provine din bucataria lui Daniel Humm.

Daniel Humm este un chef de cuisine elvetian, co-proprietar al restaurantului Eleven Madison Park din Manhattan, New York - care se afla pe al patrulea loc în topul celor mai apreciate restaurante din lume ( The World’s 50 Best Restaurants ), si totodata cel mai bine pozitionat restaurant din USA. Humm conduce, de asemenea, hotelul The NoMad din New York. Tînarul chef este axat pe ingrediente locale, pune accent pe simplitate si arome de sezon.

Am facut aproximativ 2-3 portii. Reteta de pe site este pentru 6-8 portii. Nu e nevoie sa masurati cantitatile ingredientelor la gram, ci orientati-va în functie de gustul propriu. Eu asa am facut. Daca va place mai dulce, adaugati o piersica în plus, sau mai colorata si usor acrisoara cu suc de rosii si otet mai mult. Cu tabasco jonglati mai bine în final.

Ce am facut diferit: am curatat coaja ardeiului gras, pentru ca îmi creeaza probleme, dar nu e nevoie. Coaja piersicilor din gazpacho am curatat-o…fiindca pur si simplu nu mi-o place. Totusi cubuletele pentru decor le-am lasat cu tot cu pielita, pentru un contratst mai frumos :)

Ingrediente:

50-60 g migdale fara pielita, tiate fîsiute
6 linguri ulei de masline
cimbru
1 catel mare de usturoi
2 felii de pîine taiata cubulete/ îndepartati crusta
4 piersici mari, coapte dar nu foarte moi
1 castravete mititel din gradina, curatat de coaja si seminte, taiat cubulete
1/3 ardei gras rosu, tocat cubulete
1 lingura de otet din vin rosu
suc de rosii
sare, piper
tabasco
frunze de menta
frunze busuioc

- rumenim migdalele într-o tigaie pe foc mediu spre mic, pîna devin usor aurii, apoi le transferam într-un castronel la racit

- în aceeasi tigaie, pe foc mediu, adaugam putin ulei de masline, cimbru, usturoi si cubulete de pîine. Saltam cînd si cînd tigaia, pîna cubuletele sînt rumenite pe toate partile. Îndepartam cimbrul si usturoiul, crutoanele le transferam într-un castronel la racit

- tocam o parte din piersici cubulete, pentru ornare

- taiem în bucati piersicile ramase si le adaugam într-un vas mare. Adaugam castravetii, ardeiul gras, sucul de rosii, otetul, uleiul de masline, sare, piper, tabasco, migdale rumenite si crutoane - nu uitati sa pastrati migdale rumenite si crutoane pentru ornarea supei. Amestecam bine, condimentam daca e nevoie, dupa care lasam vasul timp de 2-3 ore la odihna la temperatura camerei

- transferam amestecul de piersici într-un blender si mixam pîna se omogenizeaza, apoi îl trecem printr-o sita pentru a îndeparta pielite..etc. Se degusta, se condimenteaza cu otet, tabasco, ulei de masline…cu ce mai e nevoie.

- ornam cu migdale, frunzulite de menta si busuioc, ulei de masline si putin piper negru proaspat rîsnit.

Cîteva imagini din timpul prepararii.

Lillet Wild Berry Cocktail

2015-08-26T22:36:00.001+02:00

Vara asta am descoprit acest cocktail minunat, care, pot spune, a devent preferatul meu. E usor, racoritor, aromat si parfumat, de vara! Acest cocktail poate fi facut cu un amestec de fructe de padure (zmeura, mure, afine...) sau doar cu un singur fel. Preferatul meu e cu zmeura, dar si doua trei mure sau orice alte coacaze ar putea înota prin aceasta bautura. Totusi nu exagerati amestecînd prea multe feluri. Reteta o gasiti mai jos, iar pe lînga, va scriu cîte ceva despre vinurile din casa Lillet.

Lillet este un vin apéritif care a fost creat în Podensac, un sat mititel la sud de Bordeaux. Este compus dintr-o combinatie de vinuri atent selectionate si lichioruri de fructe naturale produse în Maison Lillet, cum spuneam, în Podensac. Sortimentul este compus din trei vinuri clasice si trei produse premium.

Clasicele:

- Lillet Blanc, produs din soiul de strguri Semilon care îi da o structura completa, aroma proaspta, fructata.

- Lillet Rouge, facut din soiul e struguri Merlot. Este un vin corpolent, închis la culoare cu o aroma de fructe, cu un gust plin, amplu, bogat în taninuri.

- Lillet Rosé, la fel ca cel alb este facut din acelasi soi de struguri, Semilon.

Vinurile premium: Réserve Jean Lillet Blanc, Jean Réserve Lillet Rouge, Réserve Jean de Lillet Blanc Cuvée 96 - o combinatie de vinuri DOC ( vin cu denumire de origine controlata ) dintr-o singura podgorie si, din nou, lichioruri din fructe naturale. Prin depozitare, vinurile din aceasta categorie pot fi depozitate între 15-20 de ani, sau chiar mai mult.

Ingredinete:

( pentru un cocktail sau un looooong drink :D Eu aleg mereu varianta mai lunga - mai putin alcool, mai multa gheata, limonada, fructe...)

5 cl vin Lillet Blanc
3-5 cuburi de gheata
10-20 cl limonada Schweppes Russian Wild Berry
5-10 zmeurici, din care( sau plus) 2-3 le zdrobiti - pentru culoare

Se pun cuburile de gheata în pahar, se adauga fructele, vinul ( eu am avut alb ) si se umple cu limonada Schweppes Russian Wild Berry - o limonada foarte usor dulceaga, cu tenta usor amaruie. Deci nu iese un cocktail dulce, doar foarte usor dulceag, aromat si parfumat excelent.

Sînt convinsa ca la fel de bine iese cu felii de portocala, eventual si alte citrice - lime cu menta, portocala cu scortisoara, grapefruit...etc, etc. Doar ca atunci s-or numi altfel :D

Gulas de vita gatit la Crock Pot

2015-08-19T19:01:00.000+02:00

Vara da semne c-ar vrea sa-si ia la revedere. Toamna începe sa-si faca loc printre frunze, le rugineste si totodata ne aduce racoarea mult asteptata, fiindca vara asta ne-a cam încins cu temperaturi ridicate si umiditate nesuferita! Ma bucur de racoare si de faptul ca am chef sa gatesc cîte ceva mai "solid". Rasfoind internetul dupa inspiratie, am dat de reteta asta minunata pe Jamila Cuisine, si anume Gulas de vita gatit la Crock Pot. În afara faptului ca puteti citi reteta, o puteti si vedea. Un video foarte bine realizat si explicat de Geanina. Tot acolo veti gasi si alte retete gatite în acest vas minune - Crock Pot/ Slow Cooker .

Cu ocazia asta mi-am scos si eu vasul de la praf. Nu l-am mai folosit de... mai bine nu va spun. Cert este, ca gatitul în acest vas este chiar confortabil; nu face mizerie, nu ies aburi, nu face miros în casa aproape deloc, se poate lasa nesupravegheat fara probleme. Mîncarea nu da în foc, nu se arde, nu trebuie amestecata...pur si simplu se face încet. Datorita procesarii la temperatura joasa, ingredientele îsi vor pastra proprietatile nutritive, aromele au timp sa se desfasoare, iar rezultatul final va fi unul gustos.
Reteta pregatita de mine este aproape identica cu Geaninei. O sa va scriu si cantitatile folosite de mine. Diferentele: mai putina carne, boia dulce + iute, am sarit ardeiul iute, ceapa folosita de mine a fost verde, iar chimenul l-am mojarit. Dupa cum vedeti, diferentele sînt minimale, în rest am respectat metoda de preparare. Timpul însa...deci eu am mai lasat cam 20-30 minute în plus. Spre surprinderea mea, carnea era deja moale dupa cele patru ore, însa cartofii au mai avut nevoie de putin timp :D

Ingrediente:

750 g pulpa vita, taiata bucati
1 kg cartofi noi
300 g rosii pasate
1 lingura boia dulce
1 lingura boia iute
2 morcovi, taiati rondele
1 ardei gras, taiat julien
3 frunze de dafin, proaspete
5 fire ceapa verde, taiate rondele
putin chimen, pe care l-am mojarit
sare si piper
patrunjel tocat presarat deasupra, direct în farfurie
300 ml apa fierbinte

Ingredientele:

Pulpa de vita, taiata în bucati destul de marisoare.

Metoda de preparare:

În vasul ceramic se toarna rosiile pasate, deasupra se presara ceapa, apoi morcovii, ardeiul gras, cartofii si în final carnea. Geanina spune ca se pune mereu deasupra, carnea. Nu stiu exact de ce, dar iese. Peste carne se presara condimentele: sarea, piperul, boiaua iute si dulce, putin chimen macinat, nu uitati frunzele de dafin, iar la sfîrsit turnati apa ( eu am pus-o fierbinte) peste condimente. Se pune capaul si se porneste aparatul/Crock Pot/Slow Cooker pe "High" timp de 4 ore. Pe "Low" i-ar trebui probabil vreo 8 ore.

Cînd veti îndeparta capacul, nasul va fi invadat cu arome delicioase, papilele vor dansa, astfel încît foamea se va instala pe loc în burtile voastre :D

Aici dupa exact 3 ore.

Nu uitati sa presarati patrunjel deasupra.

Carnea s-a desfacut cu furculita, nici nu e nevoie de cutit.

Cartofii la fel - perfecti de moi si si-au pastrat forma. Asa cum se vede si în video!

Merci, Geanina!

Marmelada de piersici

2015-06-24T13:21:00.002+02:00

Diferit la marmelada asta, fata de altele pe care le-am facut pîna acum, este metoda de preparare si faptul ca nu am curatat piersicile. Metoda este preluata aici : Casa Da Benedetta. Reteta originala contine si ghimbir, pe care eu nu-l prea plac, asa ca am renuntat. Doamna din imagini face o cantitate mai mare de marmelada, iar piersicile folosite de dumneaei sînt mai verzi si au pielita mai rosie, de acolo culoarea aia frumoasa. Piersicile mele au fost moi, cu pielita partial roscovana si galbena, asa ca marmelada are o alta culoare, dar tot frumoasa, zic eu.
Datorita pielitei si metodei de preparare care necesita putin timp de procesare, marmelada este mult mai parfumata, aromata, colorata. Deci m-a convins metoda si o voi prelua si la marmelada de caise.
Cu cît mai scurt timpul de procesare, culoarea e mai frumoasa, marmelada mai gustoasa, iar proprietatile nutritive se pastreaza mai bine :)

Ingrediente:

750 g piersici
300 g zahar
1 lamîie

Nu am folosit toate piersicile din imagine (2 kg ), ci doar 1 kg.
Dupa spalarea fructelor si îndepartarea sîmburilor
a mai ramas 750 g ( 756 g mai exact :D ) de pulpa cu tot cu pielita.

Am taiat piersicile în bucati de marimi diferite, am adaugat zaharul si zeama cu tot cu pulpa ( fara sîmburi ) de la o lamîie mare. Am ras si niste coaja deasupra. Cînd am pus piersicile la fiert, am mai ras coaja de lamîie direct deasupra, sa fie...daca tot am sarit ghimbirul.

Mai o chestie. Stiu ca toti avem spatule sau linguri de lemn pe care le folosim la marmelade, dulceturi, adica avem grija sa nu le folosim pe cele cu care amestecam în papricas cu ceapa, etc. Uneori însa, chiar si astea au un miros...a sertar, a lemn, a nefolosit de o bucata de vreme... eh, în acest caz, treaba se remediaza foarte simplu, frecînd ustensila de lemn cu lamîie, apoi clatita cu apa rece. Daca e nevoie repetati operatia. Va fi o placere s-o treceti pe sub nas, ustensila :) Eu am folosit una din jumatatile lamîiei deja folosite ( stoarsa si razalita :D ) la aceasta marmelada.

Am turnat piersicile în vas pe care apoi l-am tras pe foc moderat. Fiind o cantitate mica, continutul fierbe foarte repede. Dupa aproximativ 8-10 minute, am luat mixerul vertical si am macinat marmelada. Dupa înca 3-4 minute de fiert lejer am tras vasul deoparte. Marmelada avea deja textura frumoasa, îngrosata usor. În vasele de fonta emailata, marmelada fierbe mult mai rapid decît în alte vase, deci atentie la cantitati mici.

Am umplut borcanelele.

Le-am închis bine, le-am asezat într-un vas încapator, am turnat apa pîna la "gîtul" borcanelor si am tras vasul pe foc moderat. Cele 10 minute de fiert se masoara din momentul în care apa începe a fierbe. Se scot borcanele din baia de apa, se grupeaza si se acopera cu o patura. Se lasa asa pîna la racirea completa.

Fasole batuta

2015-06-22T13:24:00.000+02:00

...frecata, malaxata, data prin sita, facuta piure cu mixerul vertical, blenduita...fiecare cu ce are prin bucatarie. Iese oricum!

Daca tot ploua, e frig si întunecat, merge si-o fasole batuta, ca tot a început vara. Bun, mai ne mîngîie si cîte o raza de soare...uneori...scurt...atît cît sa fug cu castronelul dupa ea pentru o poza mai vesela :D

Reteta - nimic deosebit, si probabil o stie toata lumea, dar poate va e si voua frig si nu va gînditi chiar la fasole, acum...asa ca poate va lasati inspirati, amintindu-va de aceasta gustarica delicioasa si usor de preparat. Aceasta reteta nu necesita cantitati exacte. Faceti cît doriti. Daca fierbeti prea multa fasole, dupa ce ati frecat-o, trecut-o prin sita, blender, mixer vertical...sau ce-o fi, o puteti pastra într-o doza închisa ermetic, în congelator. Astfel, mai aveti de-o tura, cînd vremea rece va bate la usa :D

Sau, poate vi se anunta o vizita neasteptata, si pîna pregatiti fripturile puteti dezgheta fasolea pasata, caliti ceapa, prajiti felioare - triunghiuri, rotite, patratele, scrijele... de pîine sau baguette, si aranjati rapid un platou cu aceste bucatele de pîine cu fasole, decorate frumos cu inele de ceapa caramelizate, sau chiar o muraturica mititica si va tineti oaspetii într-o buna dispozitie :)

Ingrediente:

fasole
morcovi
telina
patrunjel radacina cu tot cu verdeata
ceapa rosie
sare, piper
ulei
un strop de zahar (optional )

Fasolea uscata se lasa 8 -10 ore/ sau peste noapte la înmuiat, dupa care se fierbe cu radacinoasele spalate si curatate, întregi sau bucati mari, pîna fasolea e moale. Se îndeparteaza legumele fierte si se freaca sau se face piure în blender, sau cu mixerul vertical. Pentru culoare si un gust mai dulceag, se poate lasa în fasolea fiarta si o bucatica de morcov sau chiar unul întreg. Pastrati putin din apa de la fiert. Daca vi se pare prea densa textura, puteti adauga cîte o lingurita în blender în timp ce malaxati. Potriviti de sare si piper.
Ceapa rosie se taie rondele si se caleste pîna devine aurie. Pentru o aroma mai intensiva cu tenta caramelizata, presarati putin zahar. Atît cît luati cu trei degete...de doua ori, daca nu va face rau :D
În ceapa calita puteti adauga boia dulce daca va place, sau la rumenit puteti adauga o lingura de concentrat de rosii - stiti dozicile acelea mici?..sigur mai stiti si voi alte variante.
Cu pîine prajita merge super! Si cu un gogosar murat umplut cu varza...mmmmm :)

Eu am ales varianta simpla, doar cu ceapa usor caramelizata si servita la gramada,

direct din castron. În familie merge :D

Tomino allo speck con funghi e polenta

2015-06-15T19:08:00.000+02:00

Bine ca nu mai am Tomini, ca altfel tot la rotitele astea îmi statea capul. Nu puteam dormi de grija lor... ma gîndeam ca le-o fi frig în frigider :)) Combinatia asta cu mamaliga si ciuperci e la fel de gustoasa ca cea cu para caramelizata, dar total diferita. Asta merge ca fel principal fara probleme chiar si pe o masa de sarbatoare, parerea mea. Pentru asta as alege niste ciuperci mai aromate, hribi de exemplu, sau un amestec de bureti de padure si poate un decor mai festiv.

Ingrediente:

1 tomino
4 felii de speck
3-4 ciuperci maro ( Egerlinge ), sînt mai aromate decît ciupercile albe
unt, cît o aluna (mai marisoara :D )
sare
patrunjel tocat

mamaliga - din 100 g malai mai grob, 400 ml apa si sare dupa gust, obtineti 4 portii de mamaliga ca cea din poza.

Metoda clasica de împachetat tomini arata cam asa. Am facut-o doar de data asta. Eu prefer sa împachetetz un tomini cu 2 sau 3 felii, fiecare felie inel dupa tomino încît sa fie îmbracat cam peste tot. Daca nu e, nu-i mare bai. În felul asta, speck-ul e peste tot la fel de gros. Chestie de preferinta, pitici din gradina, cescute din dulap... :D

Pe dos.

Pe fata. Cam un minut si jumatate pe partea unde speck-ul e subtire, ajunge.
Cealalta parte cam doua minute, fiind mai multe straturi de speck.

Ciupercile le-am feliat si tras scurt în unt, atît cît sa se înmoaie usor si sa lase putina zeama.

Le-am sarat si presarat cu patrunjel proaspat.

Delicios!

Tomino allo speck

2015-06-11T23:11:00.000+02:00

Tomini cu speck, mici delicii piemonteze. Într-un fel ma bucur ca nu gasesc Tomini la toate colturile, ca altfel as face prea des. La noi rar întîlnesc, dar cum eu iubesc Italia si încerc sa ajung cît mai des pe acolo, tot ma împiedic de rotitele astea :D
Tomini este o brînza din lapte de vaca, e moale, cremoasa, maturata scurt, cu o crusta subtire. Nu stiu cu ce alta brînza se aseamana sau cu care s-ar putea înlocui. Banuiesc ca aspectul si efectul s-ar putea foarte bine crea si cu o rotita de Brie, Camembert sau alta brînza cu crusta care prin încalzire devine curgatoare. Bineînteles ca în acest caz ar fi alta mîncare de brînza.
Reteta, dupa cum spune si numele, e foarte simpla si necesita doar doua ingrediente. Eu am combinat-o cu pere caramelizate de data asta, deoarece ador combinatia dulce-sarat, iar brînzica + speck si pere e un vis ( cheese + pear + me = love ). Si un mar caramelizat da bine pe lînga brînza asta. Merge la fel de bine si cu o salata verde sau pe lînga legume rumenite pe gratar. Chiar intentionez s-o împrietenesc cu niste ciupercute si-o mamaliguta. Data viitoare :D

Aaa, sa nu uit, tomini cu speck cunosc de la Adriana.

Spart cu furculita, pentru a va arata cascada de brînza curgatoare... mmmmm!

Ingrediente pentru o portie:

1 Tomino, 100 g
2-3 feliore subtiri de speck
1 para
1 lingurita zahar tos

Împachetat.

Aici am pregatit para - spalata, îndepartat casuta cu seminte, feliata.

Am pus feliutele într-o tigaie în care am presarat lingurita de zahar.

Tomino împachetat si el, în tigaia lui. Are nevoie de maxim 2 minute pe o parte,

la fel pe cealalta. Al meu a avut nevoie de mai putin, cam un minut jumate.

Perele, la fel, în 3-4 minute au fost gata.

S-a spart chiar cind l-am asezat în farfurie :)

Crema de zahar ars

2015-06-02T14:13:00.002+02:00

Am facut si eu în sfîrsit vestita crema de zahar ars, crème caramel, flan sau cum i-o zice. Textura cremei a iesit perfect, fina si delicioasa, doar aspectul estetic a avut putin de suferit, din cauza de oua batute prea tare. Deci, serios, ouale chiar nu trebuie nici separate - albusuri batute spuma si galbenusuri frecate cu zahar, si nici oua batute spuma teapana, ca pentru un blat, cum am facut eu - inspirata de pe net. Data viitoare bat ouale doar usor, cît sa obtin o spuma lichida, care curge. E suficient. O las mai moale cu inspiratia si ascult de capatîna proprie :D
Din cauza spumei, borcanelele mele au avut guleras cu spuma coapta si vanilie separata. Daca as fi copt crema în formele de flan, le-as fi rasturnat si nu se mai vedea gulerasul copt cu picatele, dar m-am hotarît pentru o varianta care e sigura la transport si nu e nevoie nici de farfurioare pentru a fi rasturnate, ci pot fi consumate direct din borcanel.

Ingrediente:

500 ml lapte ( 3,8 % grasimi )
4 oua
100-120 g zahar tos pentru caramel
80-100 g zahar tos pentru crema
1 pastaie de vanilie, doar maduva

În functie de cît zahar folositi si cît de pline faceti borcanelele, din aceste cantitati ies 8-10 borcanele a 100 ml volum.

Am despicat pastaia, am scos maduva si am amestecat-o cu laptele rece. Am adaugat si pastaia, si am amestecat din cînd in cînd în vas, pîna am preparat zaharul ars si l-am turnat în borcanele, si am batut/mixat ouale cu zahar. Laptele vanilat ( am îndepartat pastaia despicata ) l-am turnat la ouale batute spuma, si am mixat usor. Am turnat compozitia în borcanelele cu zahar ars.
Borcanelele le-am repartizat într-o tava cu apa fierbinte, apoi am dat tava în cuptorul preîncalzit la 170 °C timp de 28-30 minute.
Dupa coacere, am scos borcanelele din baia de apa, le-am asezat pe un platou si le-am lasat la racit, dupa care le-am dat la frigider peste noapte.

Întreaga formatie :D

Textura fina, siropul... mmmm.

Notite:

- nu bateti ouale prea tare
- daca folositi vanilie naturala, lasati crema coapta si racita, cel putin peste noapte în frigider - aromele au timp sa se împrieteneasca
- la portii individuale, mititele, încercati sa nu depasiti 30 minute de copt, altfel crema va fi poroasa, rascoapta - în acest caz, nu doar aspectul va avea de suferit, ci si gustul. Ouale rascoapte vor da o nota de omleta, care într-un desert cu caramel si vanile nu are ce cauta.

Humus, Hummus

2015-05-25T14:17:00.000+02:00

Varianta care ia timp, dar totusi se prepara simplu, ar fi sa lasati nautul la înmuiat multe ore/peste noapte chiar, sa-l fierbeti - cam 80-90 minute, acoperit, pe foc mediu, îl lasati la racorit, îl curatati de eventualele cojite, îl scurgeti bine.
Între timp faceti si tahini/tahina, renumita pasta de susan. Pentru o pasta fina de tot aveti nevoie de un blender bun de tot. Susanul se rumeneste usor fara adaos de grasime într-o tigaie antiaderenta, apoi se toarna în blender, se adauga putina apa sau ulei de masline, susan, sau floarea soarelui si se macina pîna devine o pasta fina de tot. Se aude a multa munca, dar chiar nu este, însa toata treaba necesita mult timp.
Daca nu dispuneti de timpul necesar, va recomand varianta cea mai simpla, la fel de delicioasa. Cumparati un borcan de naut ( mai bun decît cel din doza de metal ) calitate bio, la fel procedati si cu tahini. Se gaseste gata preparat în borcanel de sticla. Restul e floare la ureche. În cîteva minute puteti avea un humus delicios pe masa, pe care-l puteti servi cu legume proaspete, pe pîine rumenita pe gratar...sau cu ce doriti. Cu ardei gras rosu merge de minune! Parerea mea, bineînteles.
Pastrati din apa de la fiert sau din borcan, valabil pentru ambele variante.

Ingrediente:

225 g naut fiert
50 g tahini/tahina ( pasta fina de susan )
2 linguri zeama de lamîie, dupa gust
2-3 catei de usturoi, sau dupa gust
chimion, macinat fin ( optional )
sare, piper
2-3 linguri ulei de folarea soarelui, susan sau masline
un praf de boia dulce, sau chiar iute

Se pune nautul fiert în blender împreuna cu usturoi, putina zeama de lamîie, sare si piper. Se macina bine, apoi se degusta si se condimenteaza daca mai e nevoie. Se adauga si amesteca bine cu pasta de susan. În functie de consistenta adaugati apa de la fiert sau din borcan, pîna obtineti o crema fina, dar consistenta. Gata!
Mie îmi place humusul mai sarat si destul de usturoiat, de aceea va recomand sa adaugti condimentele si usturoiul pe parcurs, în etape. Altii folosesc doi-trei catei de usturoi la jumatate de kilogram de humus, eu însa adaug trei catei la 250-300 g hummus. Chestie de gust :)

Notite:

- se serveste stropit cu ulei, zeama de lamîie, boia dulce sau chiar iute, chimion mojarit fin ( daca-l mai si rumenit înainte într-o tigaie antiaderenta, e si mai aromat)
- puteti garnisi humusul cu cîteva boabe de naut sau presarat cu susan rumenit
- humusul se serveste proaspat, dar se pastreaza bine cîteva zile si într-un borcan, cu suprafata acoperita de ulei

Sparanghel cu cartofi si sos olandez

2015-05-05T12:36:00.000+02:00

Azi, din nou o reteta cu sparanghel, alb de data asta. O combinatie perfecta, spune papila mea.

Ingrediente pentru 3 portii:

6 cartofi
1 lingurita sare de mare
12 fire de sparanghel alb
1 lingura arpagic/allium schoenoprasum tocat fin
6 felii de sunca - eu am folosit Prosciutto di San Daniele

Curatam si spalam cartofii. Îi punem în apa cu sare de mare la fiert. Cînd sînt aproape fierti, punem si sparanghelul, pe care l-am curatat, îndepartat capetele uscate si taiat în jumatate, la fiert. Dupa ce apa clocoteste, cîteva minute ajung. Dar cel mai bine întepati o bucata cu furculita si îi fierbeti în functie de preferinta. Mie îmi plac mai crocanti. În apa sparanghelului nu adaug absolut nimic.

Ingrediente pentru sos olandez:

150 g unt
2 galbenusuri ( se pot pune si 3 )
2-3 linguri zeama de lamîie/sau dupa gust
sare, piper alb

Acest sos, facut ca la carte, dureaza ceva mai mult. Facut mai simplu, merge mai repede si totusi e foarte gustos. Pentru cei cu pretentii, puneti mîna pe carte :D

Topim untul pe foc mic, apoi îl lasam putin la racorit ( corect ar fi sa lasam untul pe foc lejer pîna acesta se separa, apoi trebuie clarificat, spumuit, etc... ). Între timp amestecam galbenusurile cu un tel, într-un vas, deasupra unei bai de apa care nu clocoteste, stiti voi, Bain Marie, pîna îsi schimba textura si devin usor spumoase. Apa nu are voie sa atinga fundul vasului în care se bat galbenusurile. Turnam untul în fir subtire-subtirel de tot, în timp ce amestecam galbenurule cu telul. E ca si cum am face o maioneza calduta :)
Dupa ce terminam untul, luam sosul de pe baia de apa. Saram si piperam dupa gust, apoi adaugam zeama de lamîie ( strecurata ) si amesecam bine cu telul.

Pentru cei mai "experimentati" cu prepararea galbenusurilor pe foc mic le recomand înca o varianta rapida, putin diferita.
Într-o tigaie/craticioara, se amesteca galbenusurile cu o gura de vin alb, sare si piper alb, pe foc mic/cea mai joasa treapta de caldura. Testati cu degetul. Nu are voie sa arda, ci sa fie cald, ca degetul cu care probati :D Cînd sosuletul prinde textura sosoasa, se toarna untul încalzit si topit în firicel subtirel, în timp ce se amesteca de zori cu telul, pîna se îngroasa putin, iar textura devine matasoasa. Se adauga suc de lamîie, din nou strecurat, se amesteca....gata.
Direct pe foc însa, fie el si domol de tot, riscati sa se "brînzeasca"/închege galbenusurile, de aceea recomand baia de apa.

Aranjam toate cele pe un platou, dupa pofta inimii, presaram arpagicul tocat,

eventual mai decoram si cu vreo cîteva floricele, daca tot sînt în tufa cu verdeata...si pofta buna!

Salata de sparanghel si oua

2015-04-28T17:19:00.000+02:00

Aceasta salata se poate face si cu oua ramase de la Pasti, dar la fel de bine se poate face daca va plac ingredientele... sau pentru ca sezonul sparanghelului e deschis, iar asa gustosi si proapseti nu se gasesc mereu, sau, sau... Mie de exemplu îmi place foarte mult, de aia fac salata asta :D
În general se face cu maioneza si sparanghel alb. Eu însa ador sparanghelul verde, si cine spune ca doar celui alb îi sta bine într-o salatica de acest gen, sau ca o reteta trebuie batuta-n cui? În afara de asta, oua fierte cu maioneza e prea mult ou pentru gusul meu, asa ca o fac dupa cum îmi dicteaza papila :)

Ingrediente:

350 sparanghel verde sau alb, fiert al dente si taiat bucati de 2-3 cm
4 oua, fierte
200 g creme fraîche
1 lingura mustar
3 fire tinerele usturoi verde, tocat fin
cîteva frunze patrunjel proaspat, tocate fin
o legatura arpagic ( Allium schoenoprasum ), tocat fin
2-3 linguri ulei de floarea soarelui
sare, piper

Verde. Iubesc verdele! :)

Galbenusurile fierte se amesteca cu mustar si ulei de floarea soarelui.

Pe masura ce se amesteca, se adauga cîte o lingura de creme fraîche,
verdeata tocata, se sareaza si pipereaza dupa gust. Se degusta.
Daca mai e nevoie de mustar, sau doriti mai mult piper, sare, verdeata... nu ezitati.
E mai bine ca acest sosulet sa fie picant.

Se adauga sparanghelul fiert si se amesteca usor cu o spatula sau lingura,

dupa care se adauga si albusurile tocate grob; le adaug la urma pentru a nu se strivi prea mult.
O jumatate de ora la frigider nu-i strica, ci din contra. Ajuta la îmbinarea aromelor :)

Pofta buna!

Notite:

- cine doreste, poate adauga cubulete de sunca presata, prosciutto cotto sau chiar fîsiute de piept de pui fierte sau de pe gratar
- eu o prefer simpla - se poate servi cu felii de prosciutto cotto sau crudo, sau cu alte mezelui pe lînga
- cui nu-i plac ingredientele tocate grob, le poate toca fin. Logic, nu? :D
- cu pîine rumenita merge de minune, dar si cu pîine proaspata la fel

Gnocchi Eraldo

2015-03-06T16:52:00.000+01:00

Cam "rusticala" imaginea, dar cum nu tind dupa perfectiune postez reteta. Ar fi pacat s-o tin ascunsa doar pentru ca am dat cu sos pe lînga :D Am facut sase portii contra timp, de aceea am cam moscolit formele. Ba chiar as spune ca am pozat cel mai mînjit vas, ce-i drept fara intentie. Asa s-a nimerit.
Sub sosul delicat de rosii cu smîntîna stau ascunsi niste gnocchi timizi însotiti de cîteva franjuri de prosciutto cotto si cîteva boabe de mazare proaspata/congelata. Cea din borcan nu potriveste aici sub nici o forma. Parerea mea.
Acest fel de mîncare este apreciat în mod special de copii. Daca nu aveti timp sau chef de facut gnocchi si nici nu gasiti buni de cumparat, îi puteti înlocui cu paste pe care le fierbeti doar 2-3 minute înainte de a le amesteca cu sos. Gnocchi sau pastele proaspete, facute în casa, nu necesita fierbere în prealabil. O reteta care în lipsa de timp se poate prepara destul de rapid si fara prea multa munca.

Eraldo este cel de la care am primit reteta, în urma cu vreo 22 de ani, asa ca am numit-o dupa el. Daca e a lui sau de unde o are el... nu stiu :)

Ingrediente:

gnocchi cu cartofi ( facuti în casa sau cumparati )
500 ml pasta de tomate la cutie, borcan sau sticla
250 ml smîntîna de frisca
1 ceasca de mazare proaspata sau congelata (dezghetata )
200 g prosciutto cotto, taiata franjuri
1 ceapa/esalota mica, tocata fin
frunze de busuioc, tocate grob
sare de mare, piper din rîsnita
ulei de masline
brînza pentru gratinat - mozzarella, emmentaler sau chiar amestecate

Se înmoaie scurt ceapa în ulei, se adauga sunca franjurata si se amesteca 2-3 minute pe foc lejer. Se adauga pasta de tomate si busuiocul, dupa care se mai lasa cîteva minute la fiert pe foc domol. Se opreste focul, iar cînd sosul s-a oprit din clocotit se adauga smîntîna la temperatura camerei si se amesteca - astfel sosul nu se îmbrînzeste. Se adauga si mazarea. Sosul nu mai necesita fierbere dupa acesti pasi (smîntîna si mazarea), deoarece o va face în cuptor. Condimentarea o puteti face la sfîrsit sau pe parcursul prepararii sosului.

Daca folositi gnocchi sau paste proaspat facute în casa, acestea nu trebuie fierte în prealabil. Daca va hoatarîti pentru gnocchi sau paste ( uscate ) din comert, le puteti fierbe 2-3 minute, nu mai mult, altfel se înmoaie prea tare de la sos. Asezati pastele sau gnocchi în forma/sau forme individuale, turnati sosul deasupra, scuturati putin vasul/vasele, apoi presarati brînza razuita sau taiata bucatele deasupra. Dati forma în cuptorul încins la 200°C si lasati aproximativ 20-25 minute sau cît de rumenita va place brînza.

Notite:

- unii amesteca gnocchi/pastele cu sos, apoi le toarna în forma s.a.m.d., eu însa nu o fac. Textura finala per total, este diferita sau cel putin asa o percep eu acest la fel de mîncare. Amestecate înainte cu sos, apoi turnate în forme, pastele prind cumva tot sosul si sînt împreunate, lipite una de cealalta. Turnat deasupra, pastele sau gnocchi ramîn mai separate si se pot plimba cu furculita prin sosul delicat care se formeaza pe marginea vasului... chestie de gust.

Va las un buchet de trandafiri si va doresc un weekend minunat!