pahar
Variante
- (înv. şi reg.) păhar
Etimologie
Din magh. pohár < germană veche de sus pehhari ("cupă"), care provine din latină populară bicarium ("cupă").
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului pahar | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pahar | pahare |
| Articulat | paharul | paharele |
| Genitiv-Dativ | paharului | paharelor |
| Vocativ | ' | ' |
- vas de sticlă, de metal, de material plastic etc., de diferite forme sau mărimi, din care se bea apă sau alte lichide; p. ext. conţinutul unui asemenea vas; vasul împreună cu conţinutul.
- Un pahar cu vin.
- (fig.) necaz, suferinţă, durere, chin.
- (pop.) ventuză (pentru bolnavi).
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
- (loc. adj.) Bun de pahar = care obişnuieşte să bea băuturi alcoolice; care rezistă la băutură.
- (loc. adv.) La un pahar de (sau cu) vin = în timp ce bea (împreună cu alţii), la băutură p. ext. la chef, la petrecere.
Expresii
- A fi sau a ţine etc. (ceva) (ca un) pahar = a fi sau a ţine foarte curat
- A i se umple (cuiva) paharul sau a(-i) fi plin paharul = a îndura prea multe suferinţe morale, a nu mai putea suporta durerea, suferinţa etc.
Traduceri
vas de băut
|
|