metal
Etimologie
Din franceză métal.
Pronunție
- AFI: /me'tal/
Substantiv
| Declinarea substantivului metal | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | metal | metale |
| Articulat | metalul | metalele |
| Genitiv-Dativ | metalului | metalelor |
| Vocativ | metalule | metalurilor |
- nume generic dat oricărui element chimic cu luciu caracteristic, bun conducător de căldură și de electricitate, maleabil și ductil, de obicei solid la temperatura obișnuită; (p.ext.) aliaj format din două sau mai multe asemenea elemente chimice, din aceste elemente și alte materiale etc.
- (fig.) bani.
- (pop.; la pl.) substanță chimică.
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
(English)
Etimologie
Din engleza medie, care provine din franceza veche metal < latină metallum. Provine din greacă antică μέταλλον (métallon, "mină, carieră"), derivat din μέταλλευειν (métalleuein, "a extrage, a exploata, a scoate") < de origine necunoscută, poate din μέταλλαν (métallan, "a căuta").
Pronunție
- AFI: /'mɛtəl/
Substantiv
metal, (nenumărabil și numărabil; pl. metals)
- (chim.) metal
- The sword was made from a strong type of metal.
- (spec.) pietriș, macadam
- (în heraldică) tinctură deschisă de metal; argintiu; auriu
- (spec.) sticlă topită
- (muz.) heavy metal
- (înv. și fig.) ardoare, avânt, înflăcărare
- (min.) minereu
- (ieșit din uz) mină, carieră
- (în Anglia, ieșit din uz, la pl.) șină
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Omofone
Adjectiv
metal (comp. more metal, sup. most metal)
- (muz.) de heavy metal
Sinonime
- (muz.) heavy metal
Verb
| Conjugarea verbului to metal | |
| Infinitiv | to metal |
| Prezent simplu pers. 3 sg. |
metals |
| Trecut simplu | metalled |
| Participiu trecut | metalled |
| Participiu prezent | metalling |
- a pune pietriș pe, a macadamiza