chef

Vezi și : Chef, chèf, chef-

română

Etimologie

Din turcă keyf (versiunea literară keyif).

Pronunție

• AFI: /kef/

Substantiv

Declinarea substantivului chef
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	chef	chefuri
Articulat	cheful	chefurile
Genitiv-Dativ	chefului	chefurilor
Vocativ	chefule	chefurilor

1. petrecere zgomotoasă cu mâncare, băutură (și cântec).
2. stare de (ușoară) beție și de bună dispoziție a omului care a băut.
3. bună dispoziție, voie bună, veselie; toane bune.
4. voie, poftă, dorință.
5. dorință ciudată, neașteptată; capriciu, toană.
6. (înv.) tabiet.

Cuvinte derivate

• chefos
• chefui
• chefuleț
• chefușor
• chefălui

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online

---

daneză

(dansk)

Etimologie

Împrumutat din franceză chef („șef”) < latină târzie capum (‎„cap”), din latină caput (‎„cap”).

Pronunție

• AFI: /ˈɕεˀf/

Substantiv

Declinarea substantivului chef
c.	Singular		Plural
	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	chef	chefen	chefer	cheferne
Genitiv	chefs	chefens	chefers	chefernes

1. șef

Sinonime

• (fam.) boss

Cuvinte derivate

• chef-

Cuvinte compuse

cuvinte compuse

administrationschef afdelingschef chefdesigner chefdirigent chefforhandler chefgruppe chefideolog chefingeniør chefjuristchefkok chefkonsulent chefkontor cheflæge chefoptiker chefpilot chefpost chefpsykolog chefredaktion chefredaktør chefsergent chefsgruppe, chefgruppe chefskontor, chefkontor chefspost, chefpost chefssekretær, chefsekretær chefsstilling, chefstilling

chefsstol, chefstol cheftræner cheføkonom departementschef distriktschef drabschef eksportchef hofchef informationschef kompagnichef koncernchef kontorchef laboratoriechef marketingchef personalechef produktionschef regionschef sekretariatschef sektionschef sportschef stabschef uddannelseschef udviklingschef vagtchef

Referințe

• Den Danske Ordbog

---

engleză

(English)

Etimologie

Împrumutat din franceză chef, care provine din franceză veche chief („cap, conducător”) < latină târzie capum (‎„cap”), din latină caput (‎„cap”).

Pronunție

• AFI: /ʃɛf/

Substantiv

chef, pl. chefs

1. (gastr.) bucătar-șef

   The chef decided to add Peking duck to the menu.

2. (p.gener.) bucătar

   What is the chef serving tonight?

3. (argou; tox.) bucătar

Sinonime

• 1-3: (gastr.) cook

Cuvinte compuse

• pastry chef
• sous-chef

Paronime

• chief

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary

---

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză veche chief („cap, conducător”) < latină târzie capum (‎„cap”), din latină caput (‎„cap”).

Pronunție

• AFI: /ʃɛf/

Substantiv

chef m., chefs pl.

1. (astăzi livr.) cap, căpetenie
2. punct principal

   Les divers chefs d'une loi.

3. (jur.) motiv principal

   Le procureur a tenu à refaire une lecture des chefs d'accusation.

4. (fig.) inițiativă, responsabilitate
5. (herald.) partea principală de pe blazon

Sinonime

• 1: tête
• 4: initiative, responsabilité

Cuvinte derivate

• chefaillon
• derechef

Cuvinte compuse

• chef de département
• chef de rayon
• chef de secteur
• chef de service
• chef-d'œuvre
• chef-lieu
• couvre-chef
• crime de lèse-majesté au premier chef
• crime de lèse-majesté au second chef

Omofone

• cheffe
• cheffes
• chefs

Expresii

• au premier chef
• de son chef
• de son propre chef
• du chef de
• opiner du chef

Substantiv

chef m., chefs pl.

1. șef, conducător, cap
2. (gastr.) bucătar-șef; (p.gener.) bucătar
3. (argou, fam.) om, tip, individ, ins, băiat

Sinonime

• 1: (fam.) boss, directeur, dirigeant, leader, patron, supérieur
• 3: (fam.) dude, mec

Cuvinte derivate

• cheffe
• chefferie
• cheftaine
• cheuf

Cuvinte compuse

cuvinte compuse

adjudant-chef anneau en chef chef cuisinier chef d'atelier chef d'attaque chef d'emploi chef d'entreprise chef d'escadron chef d'État chef d'état-major chef d'état-major général chef d'orchestre chef de bataillon chef de cabinet chef de claque chef de corps chef de division

chef de famille chef de file chef de gare chef de hune chef de musique chef de peloton chef de pièce chef de poste chef de section chef de train commandant en chef délégué en chef ingénieur en chef maréchal des logis-chef rond en chef sergent-chef sous-chef

Hiponime

• calife
• émir
• empereur
• président
• roi
• vizir

Locuțiuni

• en chef

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire

---

galiciană

(galego)

Etimologie

Împrumutat din franceză chef („șef”) < latină târzie capum (‎„cap”), din latină caput (‎„cap”).

Pronunție

• AFI: /ˈtʃɛf/

Substantiv

chef m.f., chefs pl.

1. (gastr.) bucătar-șef

Cuvinte apropiate

• xefe

Vezi și

• cociñeiro

Referințe

• Galizionario

---

italiană

(italiano)

Variante

• (rar) scef

Etimologie

Împrumutat din franceză chef („șef”) < latină târzie capum (‎„cap”), din latină caput (‎„cap”).

Pronunție

• AFI: /ˈʃɛf/

Substantiv

chef m., invariabil

1. (gastr.) bucătar-șef

Sinonime

• (gastr.) capocuoco

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario

---

neerlandeză

(Nederlands)

Etimologie

Împrumutat din franceză chef („șef”) < latină târzie capum (‎„cap”), din latină caput (‎„cap”).

Pronunție

•  Audio^fișier

Substantiv

Declinarea substantivului chef
m.	Singular	Plural
Substantiv	chef	chefs
Diminutiv	chefje	chefjes

1. șef

Cuvinte derivate

• cheffin

Cuvinte compuse

cuvinte compuse

adjudant-chef chef-defensiestaf chef-kok chef-staf filiaalchef kabinetschef korporaal-chef korpschef meesterchef oppermeester-chef partijchef perschef

personeelschef politiechef productiechef sergeant-chef souschef stafchef stationschef terreinchef treinchef verkoopchef zonechef

Vezi și

• aanvoerder
• gebieder
• hoofd
• meerdere
• opperhoofd
• superieur

Referințe

• Wiktionary
• WikiWoordenboek

---

portugheză

(português)

Etimologie

Împrumutat din franceză chef („șef”) < latină târzie capum (‎„cap”), din latină caput (‎„cap”).

Pronunție

• AFI: /ˈʃef/

Substantiv

chef m., chefs pl.

1. (gastr.) bucătar-șef

Cuvinte apropiate

• chefe

Vezi și

• cozinheiro

Referințe

• Dicionário Priberam da Língua Portuguesa
• Wiktionary

---

spaniolă

(español)

Etimologie

Împrumutat din franceză chef („șef”) < latină târzie capum (‎„cap”), din latină caput (‎„cap”).

Pronunție

• AFI: /ˈtɕef/

Substantiv

chef m., chefs pl.

1. (gastr.) bucătar-șef

Referințe

• Real Academia Española
• Wiktionary
• Wikcionario

---

suedeză

(svenska)

Etimologie

Împrumutat din franceză chef („șef”) < latină târzie capum (‎„cap”), din latină caput (‎„cap”).

Pronunție

• AFI: /ɧeːf/, /ɧɛːf/
•  Audio^fișier

Substantiv

Declinarea substantivului chef
c.	Singular		Plural
	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	chef	chefen	chefer	cheferna
Genitiv	chefs	chefens	chefers	chefernas

1. șef, conducător, cap
2. (herald.) partea principală de pe blazon

Sinonime

• 1: (fam.) boss

Cuvinte compuse

cuvinte compuse

avdelningschef chefdirektör chefredaktör chefredaktion chefsassistent chefsbefattning chefsdirigent chefsekonom chefsförhandlare chefsingenjör chefsinstruktör chefsjobb chefsjurist

chefskap chefskonstruktör chefsmyndighet chefsnivå chefsperson chefspost chefssekreterare chefsställning chefstjänst chefsåklagare försäljningschef kommunchef mellanchef

Vezi și

• ledare

Referințe

• SAOB
• Wiktionary
• Wiktionary