sticlă
Aspect
Variante
Etimologie
Din slavă (veche) *stьklo < limba gotică 𐍃𐍄𐌹𐌺𐌻𐍃 (stikls).
Pronunție
- AFI: /ˈsti.klə/
Substantiv
Declinarea substantivului sticlă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | sticlă | sticle |
Articulat | sticla | sticlele |
Genitiv-Dativ | sticlei | sticlelor |
Vocativ | sticlă | sticlelor |
- substanță solidă, amorfă, transparentă, translucidă sau opacă, dură, cu un luciu particular, lipsită de flexibilitate, casantă, rău conducătoare de căldură și de electricitate, formată dintr-un amestec de silicați și obținută prin topire.
- material asemănător cu sticla.
- obiect sau piesă componentă a unui obiect, făcute din sticlă.
- (la sg.; depr.) monoclu.
- (spec.) vas înalt (de formă cilindrică), cu gât îngust, făcut din sticlă; care servește la păstrarea lichidelor; cantitatea de lichid conținută de acest vas.
- placă subțire de sticlă cu care se închide cadrul ferestrelor, al unor uși, cu care se acoperă tablourile etc.; geam.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
substanță solidă
vas cu gât îngust
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online