Eradicarea saraciei e posibila?

Ziua de 17 octombrie, altă zi de... mare importanță, maaare: Ziua Mondială de Eradicare a Sărăciei.

Sărăcia este cea mai gravă formă de violență. (Mahatma Gandhi)

Să nu înțeleagă cineva că minimalizez importanța unor astfel de zile dedicate – n-aș mai scrie despre - dar... prea pare vorbărie goală la nivel guvernamental. Nu știu... Doar pe mine mă pufnește râsul când aflu despre astfel de zile în care se fac cheltuieli foarte mari pentru a conștientiza populațiile existența sărăciei, a foametei, a bolilor etc. în lume?! La câți bani s-or cheltui pentru organizarea și desfășurarea unor conferințe internaționale pe teme vehiculate de zeci de ani, pentru alte mii de evenimente organizate menite să conștientizeze oamenii alea-alea... mai rămân bani pentru eradicarea sărăciei, a foametei?! Exagerez un pic. Totuși: chiar crede cineva că eradicarea sărăciei e posibilă la nivel mondial?

Această zi e dedicată comemorării lui Joseph Wresinski care s-a zbătut – după puteri – să ajute oameni. Dar nici cei ca acest om nu cred că sunt atât de naivi încât să creadă că vor fi, vreodată, eradicate sărăcia, foametea etc. Nu există voință politică pentru așa ceva, dar teoria dă bine pe agendele unor politicieni, mai ales.

Am trăit în era comunistă, când se scanda că nu există oameni săraci, că nu există oameni fără adăpost pentru că... așa e comunismul: toți sunt egali, și unii mai egali decât alții – unii foarte bogați, alții foarte săraci (și ceva la mijloc), fix ca-n capitalismul blamat de susținătorii comunismului (ce utopie, comunismul! ce bătaie de joc, de fapt). Hm. Sunt unii, născuți și crescuți în era comuniștilor, care afirmă și azi că pe atunci nu existau oameni fără adăpost, oameni săraci și oameni flămânzi. În mod sigur, ei trăiau în lumea lor mică și comodă, nu aveau habar ce se întâmplă altora.

Când dau mâncare săracilor, sunt numit sfânt. Când întreb de ce săracii nu au mâncare, sunt numit comunist. (Dom Helder Camara)

Această zi de 17 octombrie, cu semnificația ei, e strâns legată și de eradicarea foametei (Ziua Mondială a Alimentației) dar și de Ziua Mondială a Persoanelor fără Adăpost.

Principalele cauze ale sărăciei, ale foametei

De ce ar trebui să existe foamete și lipsuri în orice țară, în orice oraș, la orice masă, când omul are resursele și cunoștințele științifice pentru a asigura întregii omeniri nevoile de bază ale vieții? Nu există deficit de resurse. Deficitul este în voința umană. (Martin Luther King Jr.)

Sărăcia este una dintre cauzele principale ale foametei. Mai sunt și altele: capriciile naturii, capriciile unor bogătași bătrâni care se plictisesc și le e ciudă pe tinerețea altora și atunci îi trimit la război... pentru patrie și neam să-și dea viața, desigur, în timp ce ei stau la căldurică sau se plimbă prin lume să citească discursuri, între altele.

Milioane de oameni nu-și pot permite să cumpere alimente hrănitoare, să-și cumpere /arendeze o bucată de pământ unde să cultive pentru consumul propriu sau pentru a crește câteva păsări / animale (când unii au, totuși, posibilitatea... ba dă gripa-n păsări, ba pesta în porci și oamenii rămân săraci lipiți – uneori, din nou).

Avem arme de distrugere în masă (...). Sărăcia este o armă de distrugere în masă. Sistemul de sănătate este o armă de distrugere în masă. Șomajul este o armă de distrugere în masă. (Dennis Kucinich)

Foarte mulți dintre semeni privesc cu dispreț spre oamenii săraci... Copiii din familiile fără posibilități financiare sunt marginalizați la școală, ba chiar batjocoriți (în unele cazuri). Oamenii săraci sunt acuzați – prea ușor – de lipsa chefului de muncă, de lene... Cei mai mulți oameni săraci nu au avut parte de învățătură, deci nu au prea mari șanse la un loc de muncă plătit decent; foarte mulți oameni săraci muncesc și tot nu le ajung banii de la un salariu la altul...

Când privești cu dispreț pe cineva care suferă vizibil pentru că se confruntă cu sărăcia sau lipsa unui adăpost, nu dovedește cât de mare ești; în schimb, dezvăluie cât de multă suferință interioară trăiești. (Terence Lester)

Conflictele (războaiele) și/sau instabilitatea politică sunt cauze probabile ale sărăciei (și foametei) în destul de multe state. Conflictele afectează comunitățile, nu doar indivizi izolați - nu există (sau e distrusă) infrastructura, nu există terenuri disponibile, alimentele sunt rare și foarte scumpe, spațiile de locuit puține și nesigure.

Instabilitatea economică (crizele financiare) altă cauză probabilă pentru sărăcie și foamete în lume.

Încetinirea dezvoltării economice globale, diminuarea producției (creșterea, implicită, a șomajului), creșterea costurilor, reducerea cheltuielilor s.a. au impact negativ asupra capacității oamenilor din multe state de a-și procura alimente, de a-și satisface alte necesități de bază.

Libertatea este lipsită de sens dacă oamenii nu pot avea mâncare în stomac, dacă nu pot avea un adăpost, dacă analfabetismul și bolile continuă să-i urmărească. (Nelson Mandela)

Clima poate fi o altă cauză probabilă. Extremele meteo pot deveni cauza sărăciei. Lipsa hranei este semnificativ mai gravă în zonele cu sisteme agricole sensibile la variațiile de temperatură și precipitațiilor.

Bucata mea de pâine îmi aparține numai când știu că toți ceilalți au o parte și că nimeni nu moare de foame în timp ce eu mănânc. (Lev Tolstoi)

Colaborarea între guverne, organizații neguvernamentale, lideri mondiali din toate sectoarele ar trebui să lucreze împreună pentru a eradica, măcar în parte, sărăcia, foametea la nivel mondial. Dar cum să se înțeleagă – guvernele, liderii mondiali - în mărunțișuri de gen când ei au alte nevoi, alte interese?! Tot pentru binele public, desigur.

Ai întotdeauna o mână dispusă să ajute pe cineva, s-ar putea să fii singurul care o face. (Roy T. Bennett)

Image by Jo Justino from Pixabay

Ziua Internațională pentru Eradicarea Sărăciei

Preotul francez Joseph Wresinski (12.02.1917 – 14.02.1988) s-a născut într-o familie de imigranți (tatăl polonez, mama spaniolă) în Franța. A cunoscut de mic sărăcia, disperarea, foamea, umilința, excluderea socială amestecate cu speranța; știa din experiență de ce unii copii au inima frântă de la o vârstă fragedă. Ceea ce preotul a aplicat în practică n-a învățat la facultate, ci din proprie experiență. Știa cel mai bine că oamenii săraci nu au nevoie de milă și de pomană, ci își doresc să fie tratați ca egali și ascultați cu respect. Ați observat cum vorbesc unii jurnaliști și „filantropi” când se filmează alături de cei pe care îi „ajută”, practic, cu pomeni ocazionale? Cu „tu”, indiferent de vârstă, și cu aere (sau, mai rău, modulându-și vocea, rostind cuvintele rar, ca și cum ar vorbi cu idioți; oamenii or fi săraci, dar nu sunt proști). Ei sunt acolo pentru a fi văzuți „că fac bine” celor săraci. Apoi urcă în mașini și valea, să publice online ce-au făcut ei.

Joseph Wresinski era convins că singurul mod de a promova justiția socială este să recunoască și să se bazeze pe puterea, inteligența și determinarea oamenilor aflați în sărăcie. În 1957 a pus bazele Mișcării ATD (All Together in Dignity) Fourth World, o mișcare de solidaritate între și în colaborare cu cele mai excluse social familii din lumea întreagă; organizația neguvernamentală reunește femei și bărbați din toate culturile și clasele sociale, este neafiliată politic și religios.

În cinstea preotului Joseph Wresinski – care și-a dedicat întreaga viață pentru a-i ajuta pe oamenii săraci – Adunarea Generală O.N.U. a hotărât prin Rezoluția 47/196 din decembrie 1992 ca ziua de 17 octombrie să fie Ziua Internațională pentru Eradicarea Sărăciei. Tema din anul 2020 este Acționând împreună pentru a realiza justiția socială și de mediu pentru toți.

Problema justiției sociale și cea de mediu sunt interconectate, justiția socială neputând fi realizată pe deplin fără a corecta determinant problemele de mediu în același timp. Oamenii care trăiesc în sărăcie extremă, în unele cazuri având strictul necesar (sau mai puțin) sunt primii care reacționează în cadrul comunităților lor ca răspuns la sărăcie, la schimbări climatice și alte provocări de mediu. Sunt cei mai afectați de problemele de mediu. Ei, s-ar putea spune, sunt instinctuali, pentru că au învățat să se adapteze și să simtă schimbările, dar eforturile și experiența lor sunt ignorate, neapreciate, vocea lor nu e auzită, deși poate că ar putea contribui la găsirea unor soluții la care alții nu s-au gândit tocmai pentru că trăiesc într-un cu totul alt mediu.

Sărăcia nu trebuie măsurată numai economic pentru că este un fenomen multidimensional, cuprinzând atât lipsa veniturilor, cât și capacitățile de bază pentru a trăi cu demnitate. Una dintre capacitățile de bază o reprezintă lipsa de putere a oamenilor săraci – nu își pot controla viața și depind de alții, fără a avea prea multe opțiuni.

Apoi, viața în sărăcie implică experimentarea unor suferințe fizice, mentale și emoționale intense dublate de o senzație de incapacitate de a face ceva pentru a schimba starea de fapt. Oamenii săraci duc o lupta continuă pentru supraviețuire și trebuie să facă față multor forme de suferință provocate de privațiuni, abuz, lipsă de recunoaștere și combaterea acestor probleme.

Persoanele care trăiesc în sărăcie se confruntă cu multe probleme interdependente și care se consolidează reciproc împiedicându-i să-și realizeze drepturile și să scape de sărăcie. Între acestea: condiții de muncă periculoase (și venituri foarte mici); locuințe nesigure, insalubre în cele mai multe cazuri, lipsa alimentelor sănătoase, accesul dificil la justiție, lipsa puterii politice, acces limitat la asistență medicală.

Instituțiile multor state au dovedit un eșec total în combaterea sărăciei. Reprezentanții statului (funcționari plătiți din bani publici) nu știu să reacționeze corespunzător la problemele celor săraci – de respect (în Ro, cel puțin), ce să mai zic? Sau, pur și simplu, ignoră nevoile și circumstanțele oamenilor care trăiesc în sărăcie, ajungând – în unele cazuri – să-i umilească și să le aducă prejudicii. Politicieni din Ro își amintesc de oamenii săraci doar în prag de alegeri electorale.

Marginalizarea socială este o altă problemă care blochează orice șansă de depășire a condiției de om sărac pentru că oamenii săraci sunt percepuți negativ și sunt ignorați sau tratați nu tocmai politicos. Prea mulți consideră că oamenii săraci sunt și incompetenți și/sau leneși, numindu-i „asistați social” care nu-și merită acel venit minim care le permite să trăiască... o săptămână.

Oamenii săraci, majoritatea, nu au studii și nu au acces la un loc de muncă decent și plătit corect. Venitul e insuficient pentru a acoperi nevoile de bază și obligațiile sociale, pentru a menține armonia în familie și pentru a asigura condiții bune de trai. Atunci când omul sărac merge la muncă și câte 12 ore și înțelege că este mai bogat doar cu un abonament pentru navetă...

Saracia trebuie analizata punctual

Sărăcia trebuie analizată pentru (aproape) fiecare caz în parte pentru că variază ca formă și severitate în funcție de mai mulți factori, cum sunt: locul unde trăiesc oamenii – urban, pre-urban, rural; timpul și durata – perioadele de sărăcie diferă: unele sunt scurte, altele lungi, chiar și de generații; copilul sărac trebuie abordat într-un fel, vârstnicul sărac în alt mod, pentru că diferă între ele cazurile și ambele diferă de cazul omului sărac la vârsta când ar trebui să fie apt de muncă – de ce nu muncește? Are o problemă de sănătate, nu are pregătire sau pentru pregătirea pe care o are nu găsește un loc de muncă? Nu există locuri de muncă disponibile în apropiere? s.a.m.d.

Un alt factor poate fi discriminarea din motive precum etnia, genul, orientarea sexuală – discriminarea e o problemă care se asociază sărăciei și omul se va descurca și mai greu să răzbească și, la un moment dat, va renunța să lupte, și nici pe copiii lui nu-i va îndemna să-și depășească acea condiție de sărăcie știind din experiența personală că șansele sunt nule.

Pentru ca oamenii săraci – mai ales cei din mediul rural – să aibă o șansă este nevoie și de infrastructură: căi ferate sau rute de autobuz/microbuz care să facă, regulat, legătura între satele lor și orașele din apropiere. Și multe altele.

Au cei din guvernul Ro (nu doar cei de azi) vreun plan pentru combaterea sărăcie? Oh, da! În 2016 s-au gândit la ceva gen „ne propunem să...”, „vom face...” dar nu acum, mai târziu.

Citez de pe site-ul guvernului, cu ocazia unei Zile Internaționale pentru Eradicarea Sărăciei (sublinierile îmi aparțin):

În februarie 2016, Guvernul a lansat Pachetul integrat pentru combaterea sărăciei, cu 47 de măsuri care țintesc toate categoriile de vârstă, dintre care o pondere mare o au cele pentru copii și tineri.

Pachetul abordează integrat fenomenul sărăciei, în sensul în care își propune ca intervenția să opereze simultan pe mai multe planuri din domeniile – social, educație, sănătate, ocupare, locuire și protecția drepturilor copiilor – nu doar pe un singur palier, întrucât realitatea din teren demonstrează că doar o abordare integrată poate produce efecte pozitive în societate.

Asistentul social, asistentul medical comunitar și consilierul școlar vor interveni împreună, la nivel de comunitate, pentru a reduce riscurile de sărăcie și excluziune socială ale categoriilor vulnerabile.

Aceste echipe vor interveni pentru a găsi soluții pentru probleme ce țin de:

a) asistența socială: accesul la resurse de bază, capacitatea de rezolvare a problemelor și relaționarea resurselor cu nevoile specifice, transferul de la un suport bazat pe beneficii pe un suport oferit prin servicii, creșterea competențelor sociale, asigurarea echilibrului dintre viața profesională și personală.

b) ocupare: evaluarea potențialului de dezvoltare profesională și suport pentru realizarea traseelor profesionale, creșterea șanselor de angajare a persoanelor vulnerabile și depășirea obstacolelor legate de intrarea și menținerea pe piața muncii.

c) educație: accesarea resurselor necesare participării la activitățile școlare, relaționarea părinților cu școala și participarea la activitățile școlare, depășirea obstacolelor legate de participarea școlară.

d) sănătate: accesul persoanelor vulnerabile la servicii medicale, identificarea riscurilor legate de sănătate, crearea unei atitudini pozitive față de o viață sănătoasă și sănătatea reproducerii.

(n.b. ar fi de râs dacă n-ar fi de plâns)

Nu știu altora cum li se pare „pachetul” guvernanților din Ro dar mie-mi pare vorbă-n vânt. Pe hârtie: perfect. În practică: bătaie de joc. În acest an (în special în „starea de urgență”) unii ar fi ajuns să leșine de foame, sau să strige de disperare fără existența unor organizații neguvernamentale și a mii de voluntari care au alergat ca disperații să ajute pe cei care nu se pot ajuta singuri.

de interes:

https://beta.dela0.ro/o-intersectie-catastrofala/

Pentru cine este interesat:

#EndPoverty

Pentru informații amănunțite:

https://www.atd-fourthworld.org/

și:

https://www.un.org/en/observances/day-for-eradicating-poverty

Image by Wolfgang Eckert from Pixabay