Ich Seh Ich Seh / Goodnight Mommy [2014]

Primul lungmetraj regizat de Veronika Franz (si propunerea Austriei la Oscarul pentru cel mai bun film strain in 2015) nu e genul de horror care improasca ecranul cu mate si sange, insa e la fel de greu de privit. Nu din pricina efectelor speciale, ci a tensiunii construite perfect din detalii – pansamente si tesuturi ranite, ochi injectati; un sat parasit;  o pisica demna de instalatiile lui Damien Hirst; un soundtrack sobru, pe fundalul caruia iti poti auzi respiratia.

Titlul original („Ich sech Ich sech” / „Eu vad Eu vad”) e un teaser perfect pentru poveste: mama unor gemeni de 10 ani lipseste o vreme de acasa pentru o operatie estetica, iar la intoarcere baietii nu mai reusesc s-o recunoasca. Totul pare schimbat, tandretea si caldura celei care a plecat au disparut sub bisturiu, in casa au aparut reguli stricte (si aparent absurde) de comportament. Din spatele mastii de bandaje ii priveste acum o straina, iar viata se transforma intr-o panda obositoare care ii determina pe Lukas si Elias sa faca front comun impotriva dusmanului. Taberele se confrunta in tacere si se spioneaza reciproc – in oglinzi, pe dupa usi si jaluzele, prin straturi de tifon sau de dupa masti de lemn cu chipuri salbatice. Mama si fiii se masoara cu suspiciune, se vad dar nu se mai stiu, si e greu de banuit cat de adanc se transforma fiecare in spatele camuflajelor alese, unde e granita fragila intre realitate, cosmar si paranoia. Casa e un teatru de razboi antiseptic si rece, cu mobila moderna si design minimalist, in puternic contrast cu peisajul bucolic din jur, cu vegetatia luxurianta si bogatia de culori in care gemenii obisnuiau sa-si petreaca zilele pana la aparitia intrusei. E un cadru ideal pentru amestecul oripilant de inocenta si cruzime al copiilor, in care orice ustensila casnica poate deveni o arma (eu una n-o sa mai privesc niciodata superglue-ul cu aceiasi ochi). E o scenografie din care nu poti evada decat prin distrugere.

Franz nu ne spune de ce mama avea nevoie de o operatie estetica. Exista doar citeva indicii: femeia este o prezentatoare de televiziune; tatal copiilor a disparut cumva din peisaj, si a fost apoi izgonit din fotografiile familiei; s-au petrecut un accident si-o despartire – insa la momentul ultimei dezvaluiri, toate piesele acestui puzzle se imbina cu un declic perfect coerent. „Pfff, daaa, asta era!” iti vine sa exclami in timp ce rememorezi toti pasii care au condus la finalul asta inevitabil. Si-apoi iti vine sa-l mai vezi odata.

Bref: consumati cu incredere daca aveti chef de un thriller inteligent, combinatie de “Funny Games” si “Children of the Corn” cu o extra-doza de melancolie.

imdb

Regia: Severin Fiala, Veronika Franz

Cu: Lukas Schwarz, Elias Schwarz, Susanne Wuest