Mustăţi lungi, gheare lungi

Motanul Grişka şi pisuca Ziţa/Chiţa/Chiţurina îşi vor păstra în sufletul meu, pentru totdeauna, câte un loc numai şi numai al lor.

Dar laptopului nu-i plăcea să stea singur, fără vise de pisoi toarse pe măsuţa sa, fără perniţe zăpăcindu-l cu comenzi rapide numai de ele ştiute, plasate dintr-o singură trecere în fugă peste tastatură… 😹

Aşa că o nouă generaţie îi stă alături: două ghemoace mustăcioase îmi dictează ceea ce doresc să aştearnă pe blogul lor, numit „Oli şi Titi” şi aflat la  un clic distanţă de aici – pentru cei dornici s-ajungă acolo.