Grasu’ iar…
Vlad Puescu zice aşa: „Oau, ce pisica ai!! Si eu care credeam ca al meu e mare ” , iar eu mă apucasem să-i dau un răspuns dar…mi-am dat seama la un moment dat că pot cere ajutor de la lume.
Grasu’ este o fiinţă firavă, gingaşă de numai…14 kilograme. 🙂 Ştie că ea este importantă şi în concluzie nu acceptă ca cineva să intre în casă şi să nu-i acorde ei atenţia cuvenită constând în scărpinături şi mângăieli. Pentru asta imediat ce aude voci străine se prezintă la locul faptelor, caută intrusul şi i se răstoarnă în faţă cu roţile în sus. Cei care o cunosc ştiu ce au de făcut în astfel de situaţii, cei care încă nu au avut onoarea de a o întâlni, cum a fost de exemplu cazul poştaşului, aceia au tendinţa de a fugi pentru a scăpa. Pe amintitul poştaş a trebuit să-l ademenesc înapoi de la jumătatea scărilor dar nu s-a simţit în deplină siguranţă în ciuda asigurărilor mele şi a completat formularele destul de alandala cum nu îşi desprindea privirea de pe Grasu’.
Eu mă împac cu toate apucăturile ciudate ale Grasu’-lui, aşa că o scarpin după urechi atunci când ea dă cu lăbuţa la câţiva centimetri de cap ( mai mult de atât nu se poate îndoi), o spăl odată pe săptămână în ciuda faptului că ea încearcă să mă tatueze în disperare de cauză (apa nu-i place deloc), îi livrez cu regularitate de ceasornic jucărioare de dat în bicicletă stând pe spate…dar nu mă împac cu faptul că dimineaţa la prima geană de lumină Grasu’ este plin de iubire şi îşi descarcă tot sacul de ataşament pe mine până mă dau jos din pat să o hrănesc. Iar dacă nu mă trezesc în ciuda cântărilor lângă urechi, nu mă deranjează nici faptul că mă calcă în picioare( ceea ce este deja o realizare remarcabilă când vorbim de 14 kilograme) şi nici căutatul şoarecilor printre picioarele mele…atunci recurge la cea mai josnică tactică: începe să răsfoiască ce-i pică în lăbuţă, de regulă cartea pe care tocmai o citesc şi care este pe noptiera de lângă capul meu. La asta nu am cum să nu reacţionez, mă dau jos din pat, îi iau cartea şi-i dau să mănânce. Apoi mă culc la loc şi încerc să adorm. Credeţi că pot? Pardon, credeţi că am voie? Nu, nici gând. Grasu’ mănâncă în fuga si vine la o nouă porţie de iubireală. Când nu mai rezist la atâta dragoste şi oftând mă dau jos din pat pentru a mă îmbrăca şi a mă spăla pe faţă Grasu’ se ia şi se duce. Pe când ies de la baie deja e băgată între canapea şi fotoliu, în sufragerie, şi sforăie zgomotos. Dacă încerc să nu o las nici eu să doarmă atunci mă ceartă urât şi merge în dormitor unde se culcă pe locul meu. Aici ştie că nu o deranjez pentru a nu o trezi pe Any. Aşa că Grasu’ îşi cam bate joc de mine şi cu toate că nu mă ştiu lipsit de idei la treaba asta nu găsesc soluţie. Ajutor!!!!!!!!!!!!!!!!
Mai toată lumea are pisică, asa că daţi-mi un sfat.
AAAAA!!!!!!!!!!
Aspoiu said this on august 16, 2009 la 2:05 am
Ii trebuie un motan „Grasa”. 😀
roxana said this on august 16, 2009 la 4:28 pm
:))
balinferi said this on august 16, 2009 la 4:54 pm
Balin, glumim, radem, dar sper ca stii ca pisicile castrate care se ingrasa excesiv vor avea probleme de sanatate. Trebuie dieta data de medic (puteti sa radeti, eu am invatat pe pielea mea… adica a motanului meu) si un dozaj foarte sever. Dupa ce l-am castrat, am aflat ca marcile cele mai cunoscute (Whiskas, Kitekat etc.) sunt cele mai daunatoare. Desi i-am dat numai hrana cu ph controlat pentru pisici castrate, a castigat in greutate si a facut nisip la vezica. Ne-am bucurat macar ca nu e problema de blocaj renal. Asa ca acum il hranim cu (aproape) cea mai scumpa hrana pt pisici castrate (cea data de veterinar e chiar extrem de scumpa) si respectand dozajul dat de medic: doua paharele (cam de dimensiunea unui pahar de tarie) de mancare pe zi; una dimineata, una seara.(Stiu ca pare putin, dar el tot se ingrasa 😐 ) Din cand in cand mai primeste mancare umeda la plic, tot cu ph control si ptr pisici grase. E esential sa ii faci un program fix de la care sa nu te abati si SA NU II DAI DE MANCARE ATUNCI CAND VREA EA, ci cand trebuie.
Evident, asta nu rezolva problema ta, ba dimpotriva. Si eu ma trezeam muscat de picior (adica urlete, nu in joaca) sau cu ditamai zgarietura pe nas 🙂 Dar daca te tii tare o vreme, se obisnuieste. Rutina de fapt le face cel mai bine animalelor tinute in captivitate.
Vlad Puescu said this on august 17, 2009 la 9:02 pm
@ Vlad, Merci mult pentru sfaturi dar crede-mă că toate astea le respectăm demult. Nu ca ar fi fost ideea noastră dar Grasu’ ne-a învăţat. După ce a fost sterilizată a început să refuze mâncarea obişnuită, nu-i mai plăceau decât anumite boabe de hrană uscată, normal, cele mai scumpe. Dacă încercam să-i dăm ceva ce avea preţ sub 25 de lei la kilogram (250 de mii în banii vechi) se uita chiorâş la noi şi dispreţuitor la farfurie. Am consultat dieta recomandată (pe internet) şi am aflat stupefiaţi că Grasu’ mănâncă chiar mai puţin decât ar trebui. Veterinarul care a şi operat-o vine s-o vadă regulat şi a fost de acord cu mâncarea pe care o primeşte.
Iar de primit primeşte numai de două ori, seara înainte de culcare şi dimineaţa când mă dă jos din pat. Dar nu mă trezeşte de foame pentru că de regulă are încă bobiţe rămase de seară. Mă trezeşte pentru ca s-a obişnuit să-mi demonstreze că ea este importantă şi că trebuie să-i acord atenţie atunci când ea vrea. Din păcate la Grasu’ asta-i rutina. Cum rutină e şi cerşitul unei gustări din mâncarea mea. Any şi copilul pot mânca orice, nu are treabă cu ei. Dar eu trebuie neaparat să-i dau o bucăţică de o înghiţitură din orice mănânc, altfel se supără rău şi face prostii. Chiar nu contează ce mănânc, pot fi şi castraveţi muraţi sau roşii, ea trebuie să primească. După ce îi dau miroase de câteva ori şi se culcă lângă înghiţitura ei fără să o mănânce. Dar trebuie să fie acolo.
Eu mă gândeam la cum ar fi să-i facem cunoştinţă motanului tău cu Grasu’? Poate iasă o dragoste ca’n poveşti, romantism şi tragedie pentru ca de sex nu mai pot avea parte. 🙂
balinferi said this on august 18, 2009 la 12:04 am
Ei, pai atunci te bucuri de ea si gata. Si al meu m-a trezit astazi cand ceasul desteptator nu avea nici o sansa, dar a fost super dulce.
Vlad Puescu said this on august 18, 2009 la 7:34 am
Asta-i una dintre trăsăturile de bază la pisici, sunt atât de dulci încât li se iartă orice.
balinferi said this on august 18, 2009 la 9:07 am
Imi pare rau dar nu exista scapare. Adevarul e ca pisica e stapanul nostru, oricat am vrea noi sa credem invers. Trebuie sa-ti duc povara pana la capat, n-ai scapare 😀
Oana said this on august 18, 2009 la 9:02 pm
Cu aşa o stăpână scumpiţă mă împac! Mai ales că atunci când doarme e ca un copil, chiar dacă sforăie. Sau mai ales pentru asta.
balinferi said this on august 19, 2009 la 12:52 am
Wow… si eu care imi faceam griji ca pisica mea e prea slaba 😛
Weird Vision said this on august 19, 2009 la 9:29 am
Oh.
My.
God.
feeria said this on august 26, 2009 la 5:05 pm
cred ca greseala voastra consta in a tine pisica in camera unde dormiti…..pisicile au obiceiul sa doarma ziua si sa faca miscare noaptea…..si pt ca eu vreau sa dorm ,duc pisicul meu blond cu ochi albastri in bucatarie…..la inceput mieuna cu orele,dar cum e destept ,a inteles ca nu se misca usa ca sa doarma cu noi,desi asta ar fi vrut el cel mai mult….lol….
acum sta foarte bine acolo si numai cind aude miscare si aprind lumina mai miauna,dar daca vede ca nu-i loc de intrat in camera ,se resemneaza si se culca in locul lui …uneori ii las lumina aprinsa ca sa se poata juca in voie,mai darima cite ceva,dar in inteleg…..si ma ginddesc ce ar face daca ar avea ratiune?m-ar pedepsi mai mult ca sigur,constient…..lol….
in rest e alintat de toata familia in special de cea mica satena cu ochi albestri…pt ca motanul si fiica au ceva in comun,nu pot sa fiu aspra cu el cind face prostii pisicesti….
dar in timp ce motanelul cel mic e alintat cit se poate,in capul motanului cel mare,care seamna cu pisica ta feri, se petrece o tragedie,e foarte suparat ca am putut sa ii inselam sentimentele si am adus puiul acesta ,sint cam 3 luni de atunci,inca suspina dimineata cind intra in casa,noaptea nu vrea sa il vada pe intrus in fata ochilor,si fuge afara….
cind a venit fiica mare in vizita,s-a pus jos si ofta din rarunchi,si mieuna si ii povestea ei ce probleme are de cind a plecat ea……
miauna prin gradina cind ne vede si ne cearta,chiar iti dau dreptate cind spui ca pisicile stiu sa vorbeasca …..
dar sotiile voastre,cum de lasa mita in camera?in loc dimineata sa fie ale alintate mingiiate ,iubite,ca sa inceapa ziua cu optimiesm ,lasa ca o pisica sa le strice placerile conjugale?
eu nu as priumi o pisica in dormitorul meu…..de,eu sint mai pisica ca pisicile la faza asta……wink…
da,sa aiba si pisica timpul ei de alintare ,dar sa nu se suprapuna peste timpul meu …..
gaby said this on august 27, 2009 la 1:19 pm
@ feeria- ai perfectă dreptate! 🙂
@ gaby- am un noroc teribil pentru că Any nu o priveşte ca pe o concurentă la mângâieli.
balinferi said this on august 27, 2009 la 2:00 pm
mda,probabil v-ati casatorit dupa criteriul asta…..sa iubiti animalele mai mult ca pe voi……mde,curat „extrem”….lol….
eu consider ca dimneata si seara trebuie sa fiu singura beneficiara a mingiierilor…..
gaby said this on august 28, 2009 la 7:06 am
Vlad Puescu, poate afli de-aici
si de-aici
de ce se-ngrasa pisica ta chiar daca ii dai „mincare special”, „cea mai scumpa si mai tare din parcare”.
mai bine ai trece-o pe conserve (fara zahar si amidon) si, daca esti un tip comod, pe Orijen, care-i fara carbohidrati.
Balin Feri, iti urez sa te bucuri de prietenul tau cit mai mult timp posibil, dar ma tem ca are obezitate morbida si daca nu faci ceva o sa aiba o viata scurta si foarte chinuita.
v said this on septembrie 10, 2009 la 9:31 am
…si de-aici:
v said this on septembrie 10, 2009 la 9:32 am
@ vidal Deocamdata e fericita asa cum e, se joaca toata ziua cu tot ce prinde apoi doarme si ma necajeste noaptea cand ea satula de somn vrea atentie.
balinferi said this on septembrie 10, 2009 la 10:43 am
imi imaginez ce fericita e…
eu va doresc sa va fie bine la amindoi, dar problema nu se pune in termenii „daca se va imbolnavi”, ci „cind se vor vedea simptomele si cit de grav va fi”.
zau, fii responsabil, pune-o la slabit. 😀
v said this on septembrie 10, 2009 la 12:58 pm
Am incercat dar nu merge, desi mananca doar a treia parte din portia normala a unei pisici pentru o zi, ea totusi se ingrasa. Sa nuüi dau deloc chiar nu pot…
balinferi said this on septembrie 10, 2009 la 3:42 pm
daca-i dai boabe normale din comert (sau mult-laudatele boabe speciale si ultrascumpe recomandate de veterinarii care au cota parte din vinzari), nu te mai mira ca se-ngrasa. da-i boabe fara carbohidrati si mincare umeda. poate arunci un ochi pe linkurile alea…
v said this on septembrie 10, 2009 la 3:57 pm
🙂
Cand am vazut poza in care sta cu burtica in sus, am zis ca e un crap (romanesc) din ala de record. E cuminte?
Iamandi said this on septembrie 20, 2009 la 6:45 pm
E din cale afară de cuminte. Nu face nici un fel de prostioare, când îi arde de joacă îşi găseşte câte un şnur sau o sacoşă goală şi de stricat nu strică niciodată nimic.
balinferi said this on septembrie 21, 2009 la 2:36 pm
[…] aristocrate: Nataşa, Missy, Chiţi, Sakura, Pisu, Lucky, Snejinka, Motăniţ, Sasha, Serafina, Grasu…şi lista va continua, e posibil să mai fi uitat câteva personalităţi remarcabile… […]
Imagine fără miroznă « Link-Ping said this on martie 22, 2010 la 5:14 pm
idioti peste idoti in frunte cu …
Lisa Papp said this on iunie 15, 2010 la 1:50 pm
Dragă Lisa, acuzaţiile lipsite de argumente dar mai ales cele lipsite de orice temei nu-şi au locul la mine pe blog, motiv pentru care ţi-am moderat comentariul. Nu-ţi îngrădesc libertatea de exprimare decât în măsura în care o limitează constituţia ţării (Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.)
Dacă pentru cele afirmate deţii dovezi adresează-te instanţei sau depune o sesizare la ANI. Mulţumesc pentru înţelegere!
balinferi said this on iunie 15, 2010 la 8:30 pm
[…] pe 15 iulie toată lumea e invitată la petrecere – toată lumea din blogroll şi toţi cititorii blogului. Se împlinesc patru ani de când am fost […]
Invitaţie « Mustăţi lungi, gheare lungi said this on iulie 13, 2010 la 9:13 pm
Am vazut odata un documentar despre gheparzi. Duminica nu primeau mancare deloc. S-ar parea ca felinele pot sa se lipseasca de hrana o data pe saptamana. Ai putea sa incerci. Ar trebui sa ii si variezi meniul, hrana umeda alternand cu uscata si tot alternativ pui, vita, vanat, ficat, iepure, rata, pestele mai rar. Nu e nevoie sa fie cea mai scumpa mancare, dar sa fie cate putin si variat. Poti sa ii pui si iarba sa creasca, pisicilor le place foarte mult iarba. Pisicii mamei mele (cand era mica – pisica) ii ziceam gradinareasa, numai printre flori statea. Nu e castrata.
Din pacate, pisica mea a fost castrata si pentru ca prefera pestele si isi exprima ferm preferinta, ii dadeam 90% mancare de pisici cu peste. A murit la 13 ani si jumatate cu insuficienta renala. Imi pare rau ca am fost prea inconstienta (as fi putut sa ma interesez mai mult si sa incerc sa ma impun) si am cedat preferintelor ei. S-ar parea ca pestele contine mult fosfor si favorizeaza formarea calculilor, iar castrarea a fost un factor negativ suplimentar.
Se ingrasase si ea dupa ce a fost castrata, dar se stabilizase undeva la 7 kg. Cu vreo 3-4 ani inainte sa moara sforaia exact ca un om. Pana atunci aproape nu o auzeam cum respira.
E greu sa te impui in fata unei pisici, a mea cel putin cred ca avea cea mai puternica personalitate (daca pot sa spun asa). Mai nimic nu ii statea in cale cand vroia ceva. Avea si un fel de a iubi, asa sobru, calm. Venea doar cand vroia ea, dar cand se aseza langa mine, ma simteam calma si in siguranta. In sfarsit… e greu sa descriu pentru ca imediat imi amintesc cum a murit si nu a trecut destul timp de atunci. Oricum, incearca sa te impui, ofera-i un meniu variat, apa proaspata mereu, iarba si miscare. Poti sa improvizezi motocei si sa ii atarni undeva sau sa plimbi ceva legat de o sfoara prin fata ei, ca sa o faci sa se miste. Desigur, toate astea in limita timpului pe care il ai.
Cat despre faptul ca se aseaza in locul tau, se spune ca pisicile ar absorbi energia negativa si cauta locuri in care exista asemenea energie. Nu stiu cat adevar e aici, nu stiu ce se intelege exact prin energie negativa, dar stiu ca atunci cand mi se aseza pe locuri dureroase imi ameliora durerea. Poate doar datorita faptului ca era calda sau poate si din alte motive mai subtile.
Dua said this on februarie 1, 2011 la 1:09 am
Are apă proaspătă şi se bucură de iarbă ca o văcuţă, chiar râdeam că merge la păscut pe balcon…
…dar să nu-i dau să mănânce nu pot. Grasu’ îşi cunoaşte drepturile şi poate fi extrem de gălăgios când ceva nu-i cum vrea, ca de exemplu când se cere în dulap. Urlă la noi până-i deschidem uşa şi o ajutăm să urce.
Motoceii nu o interesează, pentru ea motocelul preferat sunt eu, nu în sensul că m-ar fugări prin casă ci doar în sensul că mă ia cu asalt şi se culcă pe mine de parcă aş fi pat.
balinferi said this on februarie 6, 2011 la 7:58 am
sa va bucurati de ea 🙂
e superba si daca are caracterul grasilor inseamna ca e o incantare…
rokssana said this on iunie 15, 2011 la 10:28 am
Multumesc, Rokssana! Are un caracter de nu poti să n-o iubeşti
balinferi said this on iunie 15, 2011 la 12:36 pm
Tari poze…:)
Este cu o psica grasa pe youtube….Te spargi de ras la aia….Cautati!!!!:>
Ioana said this on ianuarie 2, 2012 la 5:01 pm