Momentele alea debusolante ale vieții.

Cred că m-am obișnuit să atrag lucruri, de la a fi neînțeleasă până la a pierde, din nebunie, ceea ce aveam nevoie.

Probabil că atunci când nu realizezi de ce ai nevoie cu adevărat începi să pierzi. Îi lași pe alții să te conducă, indiferent cât te-ai opune, apoi te lași încet-încet, chiar dacă atât pentru ei cât și pentru tine e clar că nu-ți convine. Dar dorințele altora sunt mai presus de acel „trebuie” al tău. Și atunci când trebuie, trebuie. Dar îți tot spui că poate nu trebuie chiar atât de strict și atunci se trică treaba, lumea se schimbă și primești lovitura în moalele capului. Dar e tot vina ta pentru că erai conștient că trebuie și nu ai făcut nimic în privința asta.

Sunt conștientă că nu înțelegeți nimic, momentan nici eu nu înțeleg. Bine, e mult timp de când nu mai înțeleg nimic, dar nu mai contează. Am rămas în ceață, asta nu e o noutate. Și totuși la unele lucruri nu m-aș fi așteptat, am crezut că vor dura atât cât erau menite să dureze. 

Și dacă tot sunt în acest moment, ei bine, gata cu superioritatea: prieteni, iubiți, părinți, frați, surori, ori îmi sunteți egali, ori mă lăsați în pace. M-am cam săturat să fiu la cheremul tuturor și să pierd pentru a fi voi liniștiți. E cam gata, din momentul ăsta fac compromisuri pentru că-mi doresc eu, nu pentru că vi le doriți voi. Nu vă place, nu trebuie să stați lângă mine. Ceea ce fac e cel mai important, pentru cine nu vrea să priceapă asta e. Nu-mi permit să pierd tot pentru că unii nu se pot maturiza.

Îmi scuzați nervii și defularea, voi, ceilalți, care nu aveți nici o vină. Poate că sunt prea încordată, habar nu am.

Marțea cu trei ceasuri…

… bune sau rele 😀 Nu contează că e marți sau miercuri, dar s-a schimbat schimbarea. Nu e de rău, dar trebuie să vă anunț. Deja știți că o serie de mini-romane polițiste și tot o asemenea de mini-romane fantasy vor ieși și deja ies cu Evenimentul Zilei, datorită Simonei Ionescu și lui Virgil Munteanu. V-am mai spus. Cred că o spun săptămânal. Dar… primele trei cărți au apărut miercurea, din două în două săptămâni, unii dintre voi s-au obișnuit așa și e normal, dar acum s-a schimbat schimbarea. Următoarea carte din seria crime va ieși marți 3 decembrie. Are titlul „Lista neagră” și e după o idee a Luciei Verona. N-am ce face, dacă cineva îmi dă o idee eu spun că nu sunt perfectă și uneori rămân și eu fără. Cealaltă, la care scriu acum de zor, se numește „Jurnalul unui asasin” și e după ideea mea. Următoarele trei sunt după ideile Emei. Asta e, problema ideilor, apoi vom mai vedea cine mai dă idei și cine nu. Cu toate că, între timp, am mai cules vreo două. 

Cele fantasy deja au câteva forme. Cel puțin trei cărți știu cum vor fi și de ce 😀 Da, am logoree. Ideea e următoarea: mați 3 decembrie apare următoarea carte cu Evenimentul zilei. Atât!

Azi a fost „Crimă în direct”

Mâine ar putea, la fel de bine, să fie una în reluare. Pirciu Ema, corectorul, după ce a fost amenințată cu moartea într-o următoare carte, a amenințat că-mi pune virgule între subiect și predicat 😀 Lumea a înnebunit. Azi a fost o zi nebună, dar dacă vorbesc despre asta mă enervez și dispare creația. Mă rog, care creație? 

Ideea e simplă, de data asta Evenimentul Zilei a scos cartea marți. Bine, azi e și o zi istorică – aiurea, România pierde. Azi a fost ziua aia cu trei ceasuri rele, dar nu contează. Și mâine veți găsi cartea dacă veți întreba de ea, dacă vă interesează. Și mâine viața va fi la fel de agitată și puteți citi o cărticică polițistă. Ce mai, și mâine e o zi. Iar cei care vin cu idei, desigur devin și idioți 😉

nit

 

nit2

Un nou Gaudeamus și un marți 19!

482455_10202323034978576_651268002_n

 

Se spune că dacă nu ești la Gaudeamus nu exiști. Iată că exist cu toate că e al doilea an în care nu calc pe acolo. Pe de o parte pentru că după atâția ani în care doar alții au beneficiat pentru că am mers acolo mi s-a luat, iar pe de cealaltă parte pentru că m-ar enerva teribil ipocriziile unora de se cred ba scriitori, ba editori, ba mari scule. Dar, la anul, am eu marea presimțire că voi fi. Pentru că Iolanda se va trezi din letargie după mult prea mult timp, pentru că oameni pentru care se merită mai există, pentru că, pentru că. Anul ăsta nu aș fi fost pregătită nici psihic, nici în alt fel. La anul va fi o altă poveste, una pe care am să o spun la timpul potrivit și nu mai e mult până atunci. 

Se pregătesc surprise în lumea editorială. Se pregătesc cărți în fantastica lume a scriitorilor. Se pregătesc multe, atât de multe că oricum nu sunt suficiente. Unii dintre noi mai au și altele de făcut, unii dintre noi scriu chiar dacă nu sunt la Gaudeamus și nu se prezintă cu un tiraj de o mie, ci cu unul de douăzeci de mii. Așa că ce e mai important? Să fii într-un târg care ține o săptămână sau să vinzi niște cărți din două în două săptămâni? Eu asta vreau acum și îmi e suficient. Dar nu am să vă mint că un workshop bine organizat la un astfel de târg m-ar fi încântat. Dar de unde? Cui să-i vină ideea? Cine să aibă timp de ea când toți vor să se audă vorbind? Eh, lăsați, până la anul să fie cum o fi.