prozac [28]

Treceti pe langa un lac al carui nume nu-l stii si tot malul e plin de matasea-broastei, soarele arde pe piele ca acum 30-si-ceva de ani, cand mergeai cu taica-tu la pescuit si nu intelegeai bucuria lui a-nu-face-nimic. Acum tanjesti periodic dupa o relaxare din aia tampa, si brusc iti revin in nari mirosul de pamant reavan in care scormoneati dupa rame, mirosul de paine uda din care faceati cocoloase pentru guvizi, bucuria din ziua aia cand ati prins o galeata de pestisori pe care bunica-ta i-a prajit apoi, tavaliti prin malai.

Aici sunt rate si e liniste si in zare o cladire ca din filme, in fata ei flutura o panza alba uitata de cine stie cand si te gandesti la oamenii care au fost poate aici intr-o seara de vara, rochii vaporoase, costume de panza subtire, pahare de vin si conversatie de oameni bogati, oare despre ce or vorbi oamenii bogati care vin sa petreaca la castel? E lume cu cosuri de picnic, cativa cai intr-un tarc, te gandesti la bunica ta si iubirea ei pentru animalele astea si cate lucruri n-ai stiut despre viata ei, n-ai sa stii niciodata. Iarba e tunsa ordonat si stati la umbra unui colt de padure, nici nu stii despre ce vorbiti toata ziua, ori cat ai tacut, nici nu conteaza, totul e simplu, berea e dulceaga si fara alcool si iti doresti brusc sa ai un servet imaculat si pahare de cristal din care sa bei niste sampanie bine racita, orice om ii plac cliseele, so fuckin what.

Un labrador auriu se racoreste in lac si te intrebi de ce nu-ti scoti tenisii din picioare sa te racoresti si tu, cainele ala pare truly happy, dar stii ca ti-e pofta de mare, sau macar de un rau taios de rece, lacurile ti s-au parut mereu suspecte, ceva malos se ascunde precis pe fund, e ok si asa, rontai cirese si ai vrea sa scuipi samburii departe, in apa, dar esti un adult civilizat si ii strangi frumos in pumn. E o duminica pe care n-o urasti, plina de timp pe care nu-l regreti, si te intrebi de ce nu faci asta cu mai multe duminici, de ce nu le umpli cu chestii care te bucura, de ce nu treci peste lene ori planurile altora, de ce nu musti tu deplin din fructul asta, de ce amani lucruri, pentru cand?

Leave a comment