Cândva, de mult, odată ca niciodată, te-am aşteptat numărând clipele: din zori până-n amurg, din amurg până-n zori. Le-am numărat întrebându-mă cât de departe eşti, când o să te-ntorci, dacă o să te-ntorci, dacă mai eşti om sau ai devenit umbră, dacă ai ajuns dincolo de mare sau în fundul ei…
Pe urmă – într-un târziu – mi-am înghiţit lacrimile şi mi-am ascultat intuiţia, care mi-a spus că totul e zadarnic, că tot ce pot face e să-nvăţ lecţia: nu ne alegem singuri destinul, dar trebuie să ni-l asumăm, să acceptăm locul pe care ni l-a dat sub soare. Comandantul flotei nu se-nsoară cu fiica pescarului, oricât de frumoasă şi de deşteaptă ar fi, şi oricât de fierbinţi le-ar fi fost nopţile. Ei nu-i rămâne decât amintirea – şi trebuie să se considere norocoasă dacă are şansa s-ajungă în faţa altarului alături de negustorul de peşte.

_________________________
Pentru duzina de cuvinte. Căutaţi aceeaşi 12 cuvinte, aici albăstrite, la psi – şi urmăriţi link-urile din tabelul ei.