# joc de doisprezece [cuvinte impuse] #
Labe-albe: Moşule, a fost o vreme când îmi păreai imens, un elefant! Da’ aveai dungi frumoase, umblet elegant! Ei, le mai ai, da’ te-ai boşorogit şi jalnic, jalnic te-ai mai jigărit! De-un film lacrimogen eşti demn, crede-mă, te-ar jeli solemn multiple babe, un ansamblu-ntreg, că nici să sari ca lumea nu mai poţi, eşti bleg! De-ar trebui să mergi pe-o balustradă, mă tem că ai cădea grămadă!
Eu: De când mă ştiu m-ai instigat, căpşor pătrat! Am fost duios, nu te-am zgâriat, da’ zău că ai fi meritat! Milă mi-a fost, erai pitică, da’ te-ai făcut cât o purcică! Ai burtă, ţi-e profilul o elipsă, iar de pe labe dungile ţi-s, ca şi mai ’nainte, lipsă! Credeam c-or să îţi apară pe carcasă! De nu le ai, degeaba eşti pufoasă! Şi mofturi faci mereu, mereu.
Labe-albe: Iar tu-ai mânca şi-un curcubeu, nu doar pateu! Dar haide să cădem acum la învoială, că-i ora mesei, 3 din noapte, şi-ăştia nu se scoală! Să nu-i lăsăm de capul lor, să îi trezim cu un vacarm miorlăitor!
Eu: Se face, armistiţiul e-ncheiat! Haleală vreau neapărat!
Labe-albe: Păi da, că şi eu vreau! Miau, miau! Miaaaaauuu!
Eu: Zi-i, că zici bine, soro! Miao, miao, miaooooooooooo!
Uite cine miaună!