# joc de 12 [cuvinte impuse] #

Dacă te laşi prins, cu plenitudine şi fără scăpare, ca într-un metalic cârlig de undiţă, de dulcile şoapte ale fiecărui imbold înmiresmat, ajungi, mai curând sau mai târziu, prizonier într-un tufiş al instinctelor, unde, înconjurat de un noroi clisos de visuri prea greu de împlinit, te simţi adesea oropsit, fără speranţă de descătuşare.

Cuvintele impuse pentru luni, 4 noiembrie: descătușare, noroi, împlinit, șoapte, imbold, scăpare, cârlig, înmiresmat, tufiș, metalic, plenitudine, oropsit.

# joc de 12 [cuvinte impuse] #

Amurg văratic pe un mal ierbos, colorat ici şi colo de roşul malign de pe îmbietoarea pălărie a unei ciuperci otrăvitoare, crengi de salcie în balans abia perceptibil, dirijat de şoapte anemice de vânt nordic, desprindere şi pulverizare de stropi în jurul unui patruped venit la scăldat, iluzie de comunicare între specii zămislită de ciripitul zburătoarelor mărunte… Totul li se pare anost şi inutil bipezilor mărunţi, verzi, cu ochi alungiţi, proeminenţi. E a… cine mai ştie a câta planetă pe care nicio vietate nu le poate percepe gândurile. Visul lor de comuniune cosmică e aproape dezintegrat.

Tema pentru luni, 10 iunie: „ce spunem când vorbim despre iubire” – am ignorat cerinţa asta ; poate o s-o iau în seamă într-o altă zi din săptămâna în curs, sau din următoarea…
Cuvintele propuse: anost, dezintegrat, pulverizare, șoapte, iluzie, desprindere, malign, colorat, văratic, balans, ierbos, nordic.

# joc de 12 [cuvinte impuse] #

Determinarea adevărului, separarea lui netă de minciună, modelarea unui oricât de mic crâmpei de lume cu râvnă înverşunată, masculină…

Nţ! La capitolul ăsta, optez pentru cumpătare, ba chiar pentru abstinenţă. Gata, m-am domolit, mi-e lehamite… Omenirea se duce năvalnic de râpă – pe o traiectorie complicată, dar mă tem că ireversibilă… E totuna dacă eu, lelea nimeni, o las sau nu de izbelişte… Oricum nu pot fi soarele de la miezul nopţii, în nădejdea mea drumul spre această postură impresionantă rămâne pentru totdeauna neumblat…

Ghinion! Sau nu…

Tema pentru luni, 27 mai: „soarele de la miezul nopții”.
Cuvintele propuse: neumblat, cumpătare, abstinență, complicată, izbeliște, modelarea, masculină, năvalnic, determinarea, minciună, domolit, lehamite.
Se pot respecta ambele cerinţe sau numai una, la alegere.

# joc de doisprezece [cuvinte impuse] #
(atât şi nimic mai mult!)

O promisiune de-acum legendară spune că orice ibovnică a împăratului care, în zi de mare sărbătoare, va izbuti să pătrundă în grădina palatului neinvitată şi neobservată de străji, să danseze cu el fără să fie recunoscută şi să-i facă o adevărată surpriză arătându-şi apoi chipul, îşi va vedea visul de măreţie cu ochii, căci, credincios făgăduielii sale, Măria Sa va scoate din buzunar inelul de cununie, i-l va pune ei pe deget şi a doua zi îşi vor pune şi pirostriile, el (cred eu) vizibil emotiv, iar ea (sunt sigură) vizibil sfioasă, nelăsându-se învinsă de năvalnicul impuls care-o va îndemna să chiuie de bucurie.

Eu una, mamă, îţi mărturisesc că n-am gândit la o deghizare fără cusur. Nu trebuie să mai găsesc răspuns decât la o singură întrebare:

Cum aş putea, mai întâi de toate, să ajung ibovnica împăratului?

# joc de doisprezece [cuvinte impuse] #

Te uită, el  e cofetarul, emoţionat, cu alba-i mână părând s-asude ca-n saună peste făina frământată într-o bucătărie unde dansează-n mintea lui o fată fără pantofi, lovind nebună podelele cu talpa-i brună de ţigăncuşă alergată, într-al dorinţei maraton, de el, ce-ar vrea să-i fie domn – domn şi stăpân nu numa-n somn, pe-aleea viselor, umbrită doar de-o privire fericită, ci-n orice zi din calendar, sau într-o sâmbătă măcar… Scrâşneşte din dantură, amar, râvnind un soi de… cotitură în viaţa lui zăgăzuită de garduri fără de habar de dragostea zaharisită din inima-i de cofetar.

Tema jocului: un text cu titlul la alegere dar cu următoarele caracteristici: să conțină o parte din corpul uman și o culoare (de exemplu: mâna verde, piciorul alb, burta albastră, etc.) partea de conținut rămâne la liberă alegere și inspirație. 
Cele 12 cuvinte propuse: dantură, pantofi, cofetarul, umbrită, maraton, saună, emoționat, cotitură, bucătărie, garduri, calendar, sâmbătă.

# joc de doisprezece [cuvinte impuse] #

Te iubesc de undeva, dintr-un fund de mahala, de când un for decizional mi-a dat un karmic şut fatal şi, dintr-un grangur corpolent, ajuns-am fraier inocent, nici nu mai mint, nici nu mai fur, stau cu jovialitate-n cur, printre baluştri zgribulit, de când din clan m-au izgonit, şi-s cam ghebos de când, sărman, mă plec, precum un franciscan în faţa Papei, an de an, şi am limbariţă, tot spun că îi slăvesc pe ştabi, pe-ăi care, de fapt i-aş da la porci mâncare, dar un hiatus stă acum în calea mea spre traiul bun, aşa c-am elongaţie de când mă plec cu graţie, cerşind o cale de acces spre ce iubesc eu mai ales, căci sufăr fiindcă te-au blocat, o, cont bancar mult adorat!

# joc de doisprezece [cuvinte impuse] #

Moşneagul, un moşneag oarecare, uită caraghios de lesne că nu mai ţine de mână o fetişcană frumoasă de te bagă-n boală, ci pe bătrâna-i convieţuitoare ce desluşeşte, dincolo ceaţa vremurilor văzute de-a rândul de ochii ei obosiţi, năluca flăcăului care-a fost el odinioară, cu vlagă în trup şi limpezime în cuget… şi, lăsând deoparte orice gând către întâlnirea tot mai apropiată cu moartea, râd amândoi pe cărările din crângul amintirilor, întărindu-i faima de maşină a timpului prelins încoace şi încolo prin adunătura încâlcită a ramurilor sale.

# joc de doisprezece [cuvinte impuse] #

Tu, o creatură micuţă, poţi veni printre oameni într-o cetate a artei şi a luminii, într-un paradis al confortului modern, sau într-un cotlon mizer, neatins de ştiinţă şi tehnică, dar creşti oricum cu nepăsare, fără vreo suspiciune  stranie – departe de scoarţa ta cerebrală gândul la existenţa unui nemuritor spirit superior, stăpân pe butonul diriguitor al universului, până în ziua când intuiţia te îndeamnă să ieşi din văgăuna materialismului lacom, a cărui ţintă e doar belşugul etalat de fericiţii muritori cu dare de mână pe o faţă de masă fină, de olandă imaculată, şi, odată ce-ţi dai obtuzitatea la o parte, ca pe un şort murdar, începi să te întrebi ce şi cine eşti, din ce şi de ce ţi s-a născut sufletul, dacă îi e sortit să piară, dacă e umila slugă a unui demiurg atotputernic sau dacă vreo neştiută entitate, bună sau rea, e servitoarea sa şi, mai presus de toate, dacă are vreo ţintă şi care ar putea fi.

# joc de doisprezece [cuvinte impuse] #

Când în garsonieră îi pătrunde, cu ocultă dexteritate, un zvâcnet imaterial, baba iese din dulcea-i somnolenţă, soarbe îndelung din ceaiul bogat în rom, lăsându-i savoarea să îmbibe aerul în drum către plămâni, îşi completează toaleta cu o tichie ţuguiată, ia în poală mâţa neagră şi-i face semn corbului să croncănească de două ori: prima dată când o să bată cineva în uşă, chiar sub inscripţia „Bun venit în Zodia Norocului”, şi a doua oară când, cutremurat până în adâncul sufletului de speranţa în ştirile îmbătătoare strecurate printre buzele ei ofilite, o să se-aşeze de cealaltă a globului de cristal nou-sositul, noul „pacient”, genericul fraier chinuit de ghinionul în dragoste care-l alege drept pradă pentru pesemne fiecare partidă de vânătoare.

Sub înverşunarea de femeie afurisită a burniţei mărunte, un caşcaval de noroi proaspăt, ciuruit de un demon maritim ambidextru eşuat pe asfalt, bolboroseşte în cerc voroave de psalm păgân, prorocind un amurg sufletesc negat de surâzătoarea vale din colţul buzelor unui copil şi de torsul unui pisoi venetic, adăpostit sub haina lui ponosită.

psi a scos în lume o nouă duzină de cuvinte, şi eu am descoperit-o târziu, şi… atât s-a putut, căci, colac peste pupăză

Totuşi nu muşc!