Legea gazelor ideale
Aspect
Termodinamică | ||||||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Schema unei mașini termice Carnot | ||||||||||||
|
||||||||||||
Legea gazelor ideale este una dintre legile gazelor și reprezintă ecuația de stare a unui gaz ideal. Este o bună aproximație a comportamentului unor gaze în unele condiții, deși are unele limitări. A fost descrisă pentru prima dată de către Émile Clapeyron în 1834, ca fiind o combinație dintre următoarele legi empirice: legea Boyle-Mariotte, legea lui Charles și legea lui Avogadro.[1]
Are o importanță deosebită în termodinamică, permițând definirea unor noțiuni (potențial termodinamic) și deducerea unor egalități.
Formă
[modificare | modificare sursă]Forma comună
[modificare | modificare sursă]Ecuația acestei legi, numită ecuația termică de stare a gazului ideal, este adesea scrisă sub forma:[2]
unde:
- este presiunea unui gaz,
- este volumul unui gaz,
- este cantitatea unui gaz (în moli),
- este constanta universală a gazului ideal, egală cu produsul dintre Constanta Boltzmann și numărul lui Avogadro,
- este temperatura absolută a gazului.
Vezi și
[modificare | modificare sursă]Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ Clapeyron, E. (). „Mémoire sur la puissance motrice de la chaleur”. Journal de l'École Polytechnique (în franceză). XIV: 153–90. Facsimile at the Bibliothèque nationale de France (pp. 153–90).
- ^ „Legi ale gazului ideal” (PDF), Filadelfia.ro, accesat în