Butilhidroxitoluen
Aspect
Butilhidroxitoluen | |
Identificare | |
---|---|
Număr CAS | 128-37-0 |
ChEMBL | CHEMBL146 |
PubChem CID | 31404 |
Formulă chimică | C₁₅H₂₄O[1] |
Masă molară | 220,183 u.a.m.[2] |
Proprietăți | |
Densitate | 1,05 g/cm³[3] la 20 °C |
Punct de topire | 158 de Fahrenheiti[3] |
Punct de fierbere | 509 Fahrenheiti[3] la 760 de Torri |
Solubilitate | 0 gram per 100 gram of solvent[3] |
Presiune de vapori | 0,01 mm Hg[3] |
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Modifică date / text |
Butilhidroxitoluenul (BHT sau E321) este un compus organic lipofil derivat de fenol care este utilizat adesea în industria alimentară și mai rar în industria farmaceutică pentru efectul său antioxidant.[4] Fiind lipofil, este adăugat în produsele care conțin multe grăsimi sau care sunt foarte grase, pentru a preveni râncezirea acestora.[5]
Obținere
[modificare | modificare sursă]Sinteza la nivel industrial a butilhidroxitoluenului presupune o reacție dintre p-crezol (4-metilfenol) și izobutilenă (2-metilpropenă), această reacție fiind catalizată de acid sulfuric:[6]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b „Butilhidroxitoluen”, Butylated hydroxytoluene (în engleză), PubChem, accesat în
- ^ „Butilhidroxitoluen”, Butylated hydroxytoluene (în engleză), PubChem, accesat în
- ^ a b c d e http://www.cdc.gov/niosh/npg/npgd0246.html Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ Yehye, WA; Rahman, NA; Ariffin, A; Abd Hamid, SB; Alhadi, AA; Kadir, FA & Yaeghoobi M (). „Understanding the Chemistry Behind the Antioxidant Activities of Butylated Hydroxytoluene (BHT): A Review”. Eur. J. Med. Chem. 101: 295–312. doi:10.1016/j.ejmech.2015.06.026. PMID 26150290.
- ^ „Food-Info.net -E-uri - E321: Butil hidroxi toluen”, Food-info.net, accesat în
- ^ Helmut Fiege, Heinz-Werner Voges, Toshikazu Hamamoto, Sumio Umemura, Tadao Iwata, Hisaya Miki, Yasuhiro Fujita, Hans-Josef Buysch, Dorothea Garbe, Wilfried Paulus "Phenol Derivatives" in Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry, Wiley-VCH, Weinheim, 2002. doi:10.1002/14356007.a19_313