mos craciun vine doar la pisici

imi iau inima in dinti si plec vitejeste sa rezolv problemele lui jazz, aminate de ceva vreme.
prima oara, la un magazin specializat, de unde cumpar un scratch nou, pe cel vechi l-a rupt pina la lemn si toata casa era numai sisal. m-a costat 38 de lei. ma uit bine si il intorc pe toate partile, nu este aurit pe nicaieri.

plec la carrefour, unde exista un magazin animax. rascolesc rafturile si cind am obosit, am decis sa cumpar un culcus wilton scruffs, englezesc, care ma costa 130 de lei.
jazz mai avea un culcus vechi in care nu mai statea de citiva ani si l-am dat unor pisici de curte, la tara, care l-au adoptat fara mofturi. dar jazz mai are un culcus, in care doarme cind vrea ea.
eu sper ca asa, noaptea nu o sa mai doarma pe pilota mea.

cumpar si mincare de tot felul, care costa peste 50 de lei. si asa m-am intors acasa, obosita dar cu speranta ca o vreme mitza e in parametri.

reactia lui jazz:
la scratch s-a dus imediat si si-a tras ghearele, iar eu am rasuflat usurata - fiindca nu mai sta la taiat gheare si o aud cum smulge mocheta de pe hall. eu m-am intrebat daca a vazut diferenta. cred ca da, fiindca a ocolit scratch-ul vertical.
culcusul a fost mirosit si ocupat nu de o pisica ci de o regina a pisicilor, incet, elegant si a adormit imediat. asta noapte habar n-am unde a dormit, dar aseara era in culcus.

eheeei, dragii mosului, asta e o poveste de adormit pisoii in seara de ajun.

ulitskaia sau...

...viata in segmente mici.
din romanele ei se pot decupa miniaturi de sine statatoare pe care eventual poti chiar sa le izolezi temporal si politic. sau nu. e la fel de uimitor si intregul si detaliul.

erau foarte apropiati, se potriveau foarte bine, caz rar intilnit, aveau gusturi comune, semanau si in felul de a vorbi, si in felul de a glumi. cu anii, incepusera sa semene pina si la mimica, si promiteau sa ajunga la batrinete un fel de soti-papagali. citeodata, ghicind din priviri o idee inca neexprimata, il citau in cor pe dragul lor Brodski: 'noi am trait atita impreuna, incit doi martie a cazut iarasi intr-o marti...'

 [ludmila ulitskaia - medeea si copiii sai]

brodski devine si el un alt destin strecurat aproape inocent: daca vrei te opresti si cercetezi. sau nu.
sau gasesti acest cuvint Geschwister in cartea ei. altfel niciunde.

cind am citit al dvstra sincer, surik am avut sentimentul nesigur ca sunt pe urmele lui houellebecq. dar nu, e altceva, altfel, desi la sfirsit am rasuflat usurata, surik implinea 30 de ani, dar parca trecuse o viata intreaga peste el si mine si vreo duzina de don juan in tot atitea variante.

lazy jazzy

jazz asteapta [mda, oare ce?] sa vina mos craciun si mai ales sa vina primavara.
confuza de innoptare timpurie si caldura din casa, dooooarme ziua, iar noaptea miauna vitejeste la toate usile si mochetele de prin casa.
nu-i mai plac propriile culcusuri, scratch-urile le-a ferfenitit, asa ca banuiesc ca protesteaza.

dar daca nu-i mai place nici de mine?

urmasii lui nero

nu-l cunoastem pe autorul Apocalipsei, iar atribuirea acestei lucrari Sfintului Ioan nu este decit un subtitlu adaugat mai tirziu; insa oricine ar fi autorul, el a fost, in calitate de crestin, ingrozit de ororile lui nero, primul imparat care ii persecutase pe crestini si care, credea el, mai era in viata si avea sa se intoarca la roma.
in greaca, numele latin nero avea ca echivalent pe acela de NERON, iar supusii greci ai imparatului ii spuneau in general NERON KAISAR, adica nero cezarul.
in ebraica, unde anumite vocale nu se exprima in scris, numele se ortografiaza NRON KSR si aceste litere corespund numerelor 50, 200, 6, 50, 100, 60, 200, care adunate, dau 666, numarul atribuit fiarei apocalipsei, nu alta decit nero; eruditii sunt toti unanim de acord asupra interpretarii acestei cifre.
fiara este reprezentata ca fiind 'ranita de moarte, dar rana de moarte fusese lecuita. si tot pamintul se mira dupa fiara'; fiara care 'era nu mai este, si va veni'.
si autorul adauga: 'cine are pricepere, sa socoteasca numarul fiarei. caci este numar de om. si numarul ei este sase sute sase zeci si sase'.
facind aluzie la parul lui nero, el spune ca fiara e 'de culoare stacojie' si ca are sapte capete, care sunt tot atitia munti - faimoasele coline ale romei - si zece coarne, ceea ce ar reprezenta poate, in cifre rotunde, numarul provinciilor imperiului.
el mai spune ca 'sunt 7 imparati; 5 au cazut, unul este, celalalt n-a venit inca';  'si fiara care era si nu mai este, ea insasi este al 8lea imparat: este din numarul celor 7 si merge la pierzare'.
cei 5 cazuti sunt primii 5 imparati: august, tiberiu, caligula, claudiu si nero. cel care 'este' este Galba, cel care 'n-a venit inca' este Otho, despre care, la vremea cind a fost scrisa cartea, se vorbea ca de un succesor al lui Galba; iar cel de-al 8lea este tot nero, care va veni din nou si face parte din 'numarul celor 7'.

[arthur weigall - nero, 1931, payot]

dedic acest post, tinarului din piata bucurestiului, care in fata unei tarabe cu carti, a spus reporterului  ca nu ii sunt de nici un folos. arata obisnuit. adica ca un om. sapiens.

semnat, kusim

sapiens/yuval noah harari este o carte pe care o poti citi si seara la culcare, te insenineaza si pune apoi pe ginduri.

este un compendiu de cursuri universitare, uimitor sistematizate, cu citeva poze, citeva desene/harti, sintetizind cronologic evolutia a ceea ce suntem. majoritatea informatiilor sunt stiute, dar cine sa se gindeasca sa le puna in asa context? si cind crezi ca rational esti convins, vine si saminta ludicului.

de ex: nu exista dreptate in istorie, capitol care este destul de intens, are strecurate si pauzele de tras sufletul:

...aproape toate culturile au valorizat masculinitatea in dauna feminitatii. NU STIM care este aceasta ratiune.

sau:

cum s-a intimplat ca, tocmai in cazul speciei al carei succes depinde intii de toate de cooperare, indivizii despre care se presupune ca sunt mai putin cooperanti [barbatii] sa-i controleze pe aceia despre care se presupune ca sunt mai cooperanti [femeile]? PUR SI SIMPLU NU STIM.

sau in capitolul secretul succesului:

ei pot descrie cum s-a impus crestinismul in imperiul roman, dar nu pot explica de ce a fost realizata aceasta posibilitate determinata.

sau:

de ce a inceput revolutia stiintifica tocmai acolo [europa occidentala] dintre toate locurile, si nu in china sau in india? de ce a inceput la jumatatea celui de-al doilea mileniu d.Hr., si nu cu doua secole mai devreme sau cu trei secole mai tirziu? NU STIM.

si mai spre final:

atit cit putem spune dintr-un punct de vedere strict stiintific, viata omeneasca nu are absolut nici un sens. oamenii sunt rezultatul unor procese evolutive oarbe, care opereaza fara vreun scop sau ratiune. [...] orice sens pe care oamenii il atribuie vietii lor e doar o iluzie.

octombrie

1. incotro sa apuci?
spre anglia: boris johnson ne arata ca nici strabunicii democratiei nu se simt bine cind scapi boii la vale; poate statele unite: mneah, trump bate toba, dar nu stiu daca se vede ceva concret in economie - dar stai ca vin polonezii in locul mexicanilor; franta: abia isi trage rasuflarea dupa vestele galbene; italia nici atit, zarva si nesiguranta.
nu mai bine sa pui mina pe un par si sa faci curatenie la tine in batatura si in loc sa cautam privelisti prin lumea larga sa dam afara gunoiul pe girla? suna frust? pai, m-am saturat. sa mai plece si ei, si sa vina acasa cei plecati cu sila.

2. acasa la mine eu sunt sef: ii spun lui jazz ca de azi doarme in culcus si nu pe pilota mea. ea s-a executat imediat. adica, e tot pe pilota. apoi, suparata pe mine de asa admonestare, a stat pe balcon. si eu nu am mai adus vorba.

 

3. recitesc galsworthy:

- ei bine, sir, credeti, intr-adevar ca anglia poate trai separata de europa?
- poate trai cu europa? aliantele bazate pe promisiunea unui ajutor reciproc, care nu se va realiza niciodata, sint mai rele decit lipsa unei aliante.
- dar sa presupunem ca belgia ar fi din nou invadata, sau olanda?
- acesta este poate unicul caz. trebuie sa ne intelegem, tinere! pentru europa este foarte important sa stie ce anume va face sau nu va face anglia in anumite situatii date. dar niciodata n-a stiut.
'perfidul albion'!
noi intotdeauna asteptam pina in ultimul moment, pentru a ne declara politica. mare greseala. asta da impresia ca sintem in slujba vremii... si cu sistemul nostru democratic, la drept vorbind, in general cam asa procedam.

[1926]

4. premiile nobel [literatura]:
polonia a luat de 4 ori nobelul [1905, 1924, 1980, 1996] pina cind i s-a decernat si cel din 2018.
austria a luat premiul si in 2004, pina cind i s-a decernat si cel din 2019.

Cum se leaga lucrurile

Gasesc in biblioteca in dublu exemplar Memoriile lui mircea eliade si recitesc.

Citesc si recitesc si nu inteleg de ce sentimentul de vinovatie fata de mihail sebastian mi se pare accentuat. Mai ales la ultima vizita facuta  in tara cind se justifica ca s-a simtit tot timpul urmarit de Siguranta si a preferat sa nu-l contacteze pe sebastian. Oare?

Memoriile lui eliade au fost publicate ulterior mortii lui sebastian; suna ca o explicatie fata de tacerea acestui moment.

Si asa ca sa inteleg, recitesc jurnalul lui mihail sebastian. E greu de suportat zbaterea si durerea lui sebastian cind eliade a inceput sa-l evite. umilintele suportate ca macar din cind in cind sa se mai intilneasca fara sa mai aiba subiecte comune de discutie. Milogeala asta prieteneasca. Respingerea il face pe sebastian lucid si taios. dar dureaza.

Ma intriga tenacitatea lui sebastian de a scrie piese de teatru delicate, ciudate pentru acei ani. Tine cu dintii si se justifica in tot jurnalul de ce scrie asa.

Recitesc teatrul lui sebastian. tot.

In prefata editiei critice din 1962, gasesc citate largi din jurnalul lui sebatian din perioada 7 sept 1935 pina la 4 apr 1937. E drept ca sunt numai 2 ani si ca numele proprii apar doar cu majuscule, dar eu credeam ca editia humanitas 1996 este inedita.

          Luni 18 dec 1944

Convorbire cu visoianu, la minister. De cind e ministru, il vad pentru a treia oara. Ma primeste prietenos, simplu, de treaba – dar nu poate face nimic pentru mine. Nu poate si nu vrea. Locul de ‘consilier de presa’ pe care mi-l fagaduise, nu mi-l va da. Se opune, pare-se legea. In fapt, se opune piki pogoneanu. Iar vivi nu are nici curajul, nici interesul sa treaca peste aceasta opunere. Tot ce imi propune este un loc de ‘diurnist’. Refuz, se intelege.

Eu ramin pentru ei un jidan. Undeva in umbra e poate loc pentru mine. Dar a incerca sa fac un pas spre locurile mai din fata este o obraznicie.

In editia critica gasesc fotocopia declaratiei de inscriere in sindicat, din primavara lui 1945:

cu profesiunea functionar public, in Ministerul Afacerilor externe.

Cu topoare, larma, sfada,

s-au pornit sa taie ramuri din copacii de pe strada

slujitorii primariei de oras provincial,

mic, neinsemnat, banal. [...] [Primavara provinciala, 1925]

Nu tu erai in seara si in lumina, nu,

Ci amintirea numai sau poate anotimpul,

Abia te implinesti din ceasul cind te stiu,

Si te destrami o data – aerian – cu timpul. [...] [Cintec incert, 1928]   

Eu ce spuneam? Cartile spun altceva la virste diferite de aceea recititul poate fi o alta citire. In alta cheie.

iulie, jazz

jazz e o pisi care face doar ce vrea, fie ca e cald, fie ca e racoare. doar ce vrea.
si ma obliga si pe mine de multe ori sa fac, tot ce vrea ea.
pe geam, tot dupa aviatie inamica. [implicit eu o pazesc]
in pat, pe pilota mea si nu in culcusul ei. probabil ea crede ca acolo trebuie sa dorm eu, pe noptiera, si ca imi face o favoare noaptea, cind ea oricum nu doarme: cutreiera casa. de aceea dimineata e imperativa sa eliberez locul, si doarme, citeodata cu capul in jos, pina pe seara.
uneori a fost atit de cald si aerul atit de irespirabil, incit am crezut ca ne vom topi.

din estul salbatic

dupa calduri greu de suportat, cu nustiuce in aer care-l facea irespirabil, am trecut brusc la 13 grade, sosete si frisoane. paradoxal, jazz a suportat cel mai bine. in serile racoroase, mi-am amintit ca am citit undeva ca asa cum imi este mie asa ii este si mitzei. asa ca, am bagat-o sub pilota si am avut parte de cele mai duioase figuri. atunci, la ce bun blanitza aia deasa? probabil, pentru orice eventualitate: ma iei sub pilota foarte bine, daca nu, stau bine si asa.
sau:
- hai sa-i dau impresia ca sunt pierduta fara grija ei, de parca blana mea e de decor. daca dorm la caldura, poate capat mai multe alintaturi.
si uite asa pisicile isi manipuleaza stapinii, caci am stat vreo 2 ore fara sa misc, sa nu o deranjez.

jazz si-a revenit complet, nu mai schioapata si se catara din nou peste tot, inclusiv pe geamul de unde a cazut. in schimb eu am ramas cu spaima in suflet, asa ca o urmaresc, cind plec incui, inchid.
cred ca ea a inteles, fiindca a declarat balconul mic teritoriul ei si sta acolo tot timpul.
dar, si acolo e un geam cu plasa...

misticii Coranului [4]

Ibn al-Arabi:

inima mea poate lua orice forma.
o manastire pentru calugar, renume pentru idoli.
o pasune pentru gazele, Kabah credinciosului
Cartile Torei, Coranul.
iubirea este credinta mea: oriunde Isi intoarce
camilele, singura, adevarata credinta tot a mea este.

 sa nu te atasezi de un singur crez, astfel incit sa nu mai ai incredere in niciunul dintre toate celelalte. asa vei pierde mult bine si nu vei izbuti sa recunosti adevarul chestiunii. Dumnezeu, Cel care este peste tot si stie tot nu este limitat de niciun crez, caci se spune 'oriunde te intorci, acolo este Fata lui Allah' [Coran, 2:109]. fiecare preamareste ce crede, Dumnezeu este fiinta creata de fiecare. daca Il lauzi pe El, te lauzi pe tine. Dar el invinovateste credintele altora, ceea ce nu ar face daca ar fi drept, iar respingerea lui vine din necunoastere.

  Karen Armstrong - Istoria lui Dumnezeu

misticii crestini [3]

Diadoh, episcop de Foticeea, a sustinut ca deificarea nu se petrecea pe lumea cealalta, ci se putea infaptui aici, pe pamint. A propovaduit o metoda de concentrare bazata pe o tehnica de respiratie. cind inspirau, isihastii trebuiau sa se roage, spunind 'Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu' iar cind expirau, aveau de rostit cuvintele 'miluieste-ma pe mine, pacatosul'.

Pentru ortodocsi deificarea era o 'iluminare' fireasca pentru om. S-au inspirat din Hristos transfigurat pe muntele Tabor. Sarbatoarea Schimbarii la Fata este foarte importanta in Biserica Ortodoxa. se numeste epifanie, adica revelare a lui Dumnezeu. spre deosebire de fratii lor din occident, ortodocsii n-au crezut ca tensiunea, ariditatea si dezolarea erau preludiul inevitabil al trairii lui Dumnezeu. Nu aveau cultul noptii intunecate a sufletului. Laitmotivul dominant era muntele Tabor, nu Gradina Ghetsimani si Golgota.

[Karen Armstrong - Istoria lui Dumnezeu]

misticii evrei [2]

rabinii nostri ne invatau astfel: 4 oameni, ben azzai, ben zoma, aher si rabinul akiva s-au dus intr-o livada. ultimul dintre ei a spus: cind dati de placile de marmura pura, sa nu spuneti 'apa, apa!' deoarece se zice: 'cel ce neadevar graieste sa nu stea in fata ochilor mei'.
ben azzai s-a uitat si a murit. scriptura spune despre el: 'scumpa vederii Domnului este moartea sfintilor lui'.

ben zoma s-a uitat si a fost trasnit. scriptura spune despre el: 'ai gasit miere? maninca cita iti este de trebuinta, ca sa nu te imbuibi si sa versi'.

aher a incalcat legamintul [adica s-a facut eretic].

rabinul akiva a plecat in pace.

numai rabinul akiva a fost suficinet de matur ca sa ramina teafar dupa ce a vazut calea mistica.
misticul calatorea spre Tronul lui Dumnezeu prin tarimul mitologic al celor sapte ceruri.
'livada' se refera la inaltarea mistica a sufletului spre 'Incaperile Ceresti' din palatul lui Dumnezeu.

[karen armstrong - istoria lui dumnezeu]

Istoria lui Dumnezeu [1]

"ideea ca Hristos este singurul Lui avatar ii va determina pe crestini sa adopte o acceptiune exclusivista a adevarului religios: Iisus era primul si ultimul Cuvint al lui Dumnezeu pentru rasa umana, drept pentru care alte revelatii nu mai erau necesare. Si, asemenea evreilor, crestinii s-au revoltat cind, in veacul al VII-lea, un profet s-a ivit in Arabia si a sustinut ca a primit un mesaj direct de la Dumnezeul sau si..."

[Karen Armstrong - Istoria lui Dumnezeu]

cu totii stim cite ceva despre istoriile religiilor, cel putin cele 3 din sfera noastra geografica.
dar ca sa intelegem ca nu e suficient si precar, citim Istoria lui Dumnezeu de KA.
cu fiecare pagina, suntem rasplatiti cu o cronologie, sistematizare si referinte bibliografice impecabile pentru care eu sunt recunoscatoare.
multe lucruri le stim aparent, dar nu le punem in locul corect. nu le corelam cu altele la fel de importante.
in afara faptului ca e o lectura educativa invita la reconsiderare si conciliere. ca sa zic altfel, cu totii de la Avraam ne tragem!

NB: in urbea mea, sunt doar 2 exemplare in biblioteca publica, din care unul la sala de lectura. celalalt l-am imprumutat eu.

iar biografia autoarei este si ea fabuloasa.

datoria cetateneasca

1. din articolul alinei mungiu de aici   https://adevarul.ro/news/politica/alina-mungiu-pippidi-votati-pentru-cine-1_5ce68201445219c57ef4bb91/index.html: 

daca aveti pentru cine, votati! avind marele noroc de a dispune de alegerile celor trei milioane de romani rezidenti in europa, eu votez partidul verde din germania...

niciodata nu voi mai citi nici macar un rind scris de AMP: plina de ea [si la propriu si la figurat] ca dadea pe dinafara si trebuia sa ne spuna si noua. asa cum a dus-o capul mai bine.

2. in sectia mea de votare din orasul meu vesnic rosu, femeia [tot femeie si asta] de la masa, a foit o vreme listele si dupa ce mi-a dat buletinul de europarlamentare, statea si se uita la mine. eu ma uitam la ea, crescind in ura. dupa o vreme, in care am stat si am privit-o fara sa spun nimic, m-a intrebat daca votez si pentru referendum. de pe dedesubt a scos cele 2 foi si mi le-a dat, dar cu o durere vizibila. as fi vrut sa o tin minte, suntem doar din acelasi oras, care e al ei si deloc al meu.

3. in spatele meu, la coada la care am asteptat, era o pereche de oameni batrini, pe care ii dureau picioarele si care se consolau reciproc ca isi fac datoria. iar el adauga imediat: cetateneasca. la plecare, mi-am dat seama ca erau mai batrini decit mi-am imaginat.

4. in fata mea, o femeie tinara cu 2 baieti cam de 6 si 9 ani a fost oprita sa-si ia copiii la vot; au stat pe un scaun inghesuiti amindoi cu rucsacul mamei in brate - nici ala nu era permis - sub privirile vigilente a unei grasane care vorbea tare si facea ordine pe acolo: sunt cu ochii pe ei.

5. in niste ladite de plastic, soseau pungi cu mincare. atmosfera s-a dezmortit.

6. seara, o cunostinta imi trimbiteaza la telefon ca ea nu a votat la referendum: are cine sa ne faca legile. nu votez eu cu cap patrat asta!

7. robi nu a vrut sa mearga cu mine la vot; m-a intrebat ce e ala si a trebuit sa explic. seara nu am vrut sa ma joc cu el si a plecat obligat cu parintii sa voteze. trebuie sa invete ca nu e optional. vorba batrinului: datorie cetateneasca.

Avînd marele noroc de a dispune de alegerile celor trei milioane de români rezidenţi în Europa, eu votez partidul verde din Germania

Citeste mai mult: adev.ro/pryf4g

Dacă aveţi pentru cine, votaţi.

Citeste mai mult: adev.ro/pryf4g

Dacă aveţi pentru cine, votaţi.

Citeste mai mult: adev.ro/pryf4g

Dacă aveţi pentru cine, votaţi.

Citeste mai mult: adev.ro/pryf4g

Dacă aveţi pentru cine, votaţi. Avînd marele noroc de a dispune de alegerile celor trei milioane de români rezidenţi în Europa, eu votez partidul verde din Germania

Citeste mai mult: adev.ro/pryf4g

Dacă aveţi pentru cine, votaţi. Avînd marele noroc de a dispune de alegerile celor trei milioane de români rezidenţi în Europa, eu votez partidul verde din Germania

Citeste mai mult: adev.ro/pryf4g

Dacă aveţi pentru cine, votaţi. Avînd marele noroc de a dispune de alegerile celor trei milioane de români rezidenţi în Europa, eu votez partidul verde din Germania

Citeste mai mult: adev.ro/pryf4g

amos oz - iuda

carte care incita la indelungi polemici [daca ai cu cine!]; merita citita si comentata la nesfirsit: de ex parabola smochinului pe care Isus l-a blestemat si la imposibilele si seducatoarele speculatii despre personajul principal si nemuritor, iuda.

dar,

eu vreau sa citez despre pisici:

1. hm, doar nu exista si nici nu poate exista un pretext darwinian pentru faptul minunat ca o pisica, aproape din ziua in care s-a nascut, stie ca trebuie sa scormoneasca pamintul pentru a-si face nevoile intr-o gropita, pe care  s-o si acopere apoi cu pamint. se poate crede ca in acest caz a fost vorba despre selectie naturala? toate pisicile care nu stiu sa faca aceasta complicata operatiune igienica au disparut…? si de ce tocmai pisica a iesit din rotitele zimtate ale mecanismului selectiei naturale, inzestrata cu darul curateniei exemplare, si nu ciinele…

2. un motan negru ca taciunele trecea pe acolo din cind in cind, incet, ca un rege, cu coada ridicata, plutind parca incoace si incolo cu pasi catifelati, ca si cum labele lui delicate nici macar nu calcau, ci doar stergeau cu lentoare si placere dalele slefuite de piatra sclipind in ploaie.

3. o pisica vagaboanda inghetata de frig, slaba, cu burta supta de foame, cu coastele proeminente, cu coada subtire intre picioare statea zgribulita intre doua lazi de gunoi… era o pisica gri cu alb, nu prea mare, aproape pui, moale, calda si pufoasa la atingere. in timp ce o mingiia ea incepu sa toarca usor si monoton si isi freca iarasi obrazul de degetele lui intinse.

despre lucruri foarte mici

1. acum o luna, jazz a cazut de la balcon, adica etajul 2. nu stiu cum a deschis plasa de la geam, dar cind i-am auzit mieunatul slab, era sub bloc, la parter. are 12 ani si a fost greu, am crezut in citeva rinduri ca o sa moara.
robi a fost primul care a vrut sa o vada si a stat impresionat si s-a uitat la ea indelung.
apoi s-a interesat de starea ei, fiindca eu am evitat sa-l las sa o mai vada. nu stim ce e in mintea copiilor si ei nici atit nu stiu sa spuna.
aseara, venind de la gradinita, bate la usa si imi da un desen si trei flori: toate sunt pentru tine!

nimeni nu i-a spus ca pisicile cad in picioare.
dupa 40 de zile a desenat.
jazz e bine, uneori mai schioapata de o labuta.

2. robi imi aduce jucarii. spune ca nu le mai vrea. eu le spal, le cos daca sunt avariate. ii impletesc coada unui soarec berc. cu alte ocazii, isi ia inapoi una sau alta din jucarii. tocmai s-a razgindit. nu confunda ca s-ar juca jazz cu ele, sunt pentru mine.

3. muezza, asa o chema pe pisica lui mahomed.

4. e un timp greu de suportat, o nervozitate umple cu nesimtire tot locul, ca si cum brusc toata lumea asteapta ceva ce nu mai vine.
citesc karen armstrong - istoria lui dumnezeu si harari - sapiens, despre care o sa povestesc.