Luis Sepúlveda

fiindca nu e loc de bine, citesc.
sepulveda. 
ingindurata. e tocmai ce-mi trebuie.

cine spunea...

ca nu conteaza un an cu '13, dupa unul bisect? bine, conteaza.

conteaza vreo 40 de oameni impuscati in cap,
la fel ca milioanele de coreeni infometati si fanatic disperati,
conteaza cite 4 cutremure pe zi,
la fel ca si cei 300 de lei care abia imi ajung pentru cumparaturi saptaminale,
conteaza foarte mult ca sunt deprimata,
de gunoaie, de minciuna si mizerie, si mai ales nedreptati flagrante,
mormane de romani morti degeaba sub lipsa de constiinta a medicilor,
- astia or fi oameni pina la urma?
conteaza ca oamenii si-au pierdut zimbetul dupa somatiile bancilor,
si ca mult inainte de a planui ceva ma inunda o sila lung-latita,

A quoi bon avoir quitté Coasta Boacii?

jazz intelege,
asa ca inventeaza niste alintaturi,
cu burtica in sus si o labuta tot in sus,
care ii tresare violent cind aluneca in somn,
si eu cu blindete i-o mingii la loc,
dar ea o zvicneste inapoi, in sus.
asa vrea ea, labuta in sus.
si culcusul pe sub masa aruncat. nu-i place.

sistemul de invatamint francez vrea sa adopte licente pluridisciplinare: http://etudiant.lefigaro.fr/les-news/actu/detail/article/fioraso-souhaite-des-licences-sur-le-modele-anglo-saxon-924/

cum noi imitam imediat tot ce e frantuzesc, astept sa-i aud propunerea lui funeriu, si stupoarea de pe fata psd-istei andronescu, cind o sa inteleaga ca va fi posibila o licenta in astrologie si una in stiinte politice.
una in muzica si una in fizica. mda.

update 13:30
cum injura un liberal parlamentar: "Tu-i maiu-măsii de Ardeal, de Bosfor şi Dardanele..."
si adaug eu: de caftan, iatagan, mutzufan, semiluna si turban. Gibraltar si Panama. 

asa mai merge, hai ca m-am inveselit, daca nu mi-ar fi risu' a plins.

noul culcus

i-am cumparat lui jazz un culcus nou.
am comandat, am asteptat, am ales pina nu am mai ales ca asa e in provincie, iei ce au, vinzatorii sunt zei. [si tot asa au fost]

pe o ploaie deasa ca de primavara, il aduc acasa. jazz sare imediat in el si tot asa urgent si iese.
spre necazul meu, il ignora.

profit sa-l aerisesc; il scot pe balcon. cind jazz iese la plimbarea zilnica, hopa, da peste el. ceva ii spune ca o priveste. il miroase si se duce tot in cutia ei de carton. oftez sa induiosez si pietrele.

periodic se duce si miauna la usa balconului, ii dau drumul si se aseaza linga noul ei culcus, si se uita la mine. adica, uite mai vic, ce mama dracului e chestia asta albastra? aici vrei tu sa stau?
da' ce-are daca stai tu si eu in pat, ha?

gindesc ca atunci cind va mirosi a nimic, o sa-l parfumez, o sa-l frec cu camay si poate jazz o sa vrea sa-si reconsidere optiunile mofturoase.
visez cu optimism ca uite-asa va veni ceasul cind cu eleganta-i coada, se va duce si se va instala, aratindu-mi ca e cum vrea ea si nu altminteri.

les pays lointaines - julien green

...marea traditie literara a expresiei temperate care uraste superlativul vulgar.

de ex:
- ce blana extraordinara are aceasta pisica! cit e de frumoasa!
- gasesc ca blana acestei pisi e potrivita.

eu ce ma fac cu jazz?

despre burateci

buratec,
vine din buratic care este... ce este!
re[citesc] julien green din greu, [dupa istoria literaturii engleze-oxford] cite 2 volume, si consider ca a venit timpul,
sa-i zic lui jazz o vreme: buratecule!

la multi [b]ani!