scrie de capcauni si dragoni, care in final se dovedesc a fi niste stirpituri ale speciei ce sunt retezate de cite un erou mai rasarit.
ca regele arthur nu mai era de-o vreme, dar avem martori la timpul pacii si razboiului din vremea cu pricina, moral acoperindu-se unul pe altul, avem zic, un cavaler [juri ca citesti cervantes cu tot cu rosinanta] avem si eminenta cenusie axullum, care impreuna cu merlin au asternut pacea si uitarea [fiecare ce-a putut] peste tinuturile vrajmase cu saxoni si britoni.
ah, dar avem si putin umberto eco, cu minastirea aferenta, misterioasa, plina de intrigi si cotloane, care nu-s in ton cu scopul declarat al misiunii ei spirituale, ca deh oameni suntem.
si cite si mai cite.
[uriasul ingropat]
si ce-i cu uriasul ingropat? acolo se rupe filmul si incep fantasmele.
desigur, avem si o filozofie a uitarii si a trecerii dincolo, dar asta e bine sa inteleaga fiecare.
[pe cind eram orfani]
[amintirea palida a muntilor]
citesc de-o vreme ishiguro, cam din 2003, dar abia acum, REcitind gasesc ca si pe mine m-a invaluit ceata si uitarea, si ca nu inteleg ce dragon m-a impiedicat sa-i recunosc nemurirea. si sunt putin trista ca altii mi-au luat-o inainte. dar ce-i inainte sau inapoi in lumea asta?
