Sunt sigur că cei mai mulți dintre voi au citit nuvela lui Negruzzi, Alexandru Lăpușneanu. Îmi aduc aminte cu neplăcere de emfaza cu care se cita expresia „Proști, dar mulți”. Profesorii învățau copiii cam ce mândrie e să ai origine socială sănătoasă, să provii din mujici. Ăsta era sensul mândriei. Deși copil, deși ai mei încercau să mă adapteze vieții cenzurându-se și cenzurându-mă fiindcă le era frică să nu rămână fără slujbe, n-am simțit niciodată mândria acestei rostiri. Probabil că ai mei n-au fost destul de convingători (Papillon, Copilăria printre REACȚIONARI).
Între timp, copiii de atunci au crescut. Citesc cu uimire comentarii nostalgice despre trecutele vremi – cum că ar fi fost mai bine atunci, ce bine era când erau ei pionieri (regretă că nu au copiii și nepoții pionieri), ce bine era cu ceașcă (mare om, bun, patriot, iubire, respect).
Măi oameni buni, istoria uitată se poate repeta. Zdrențele roșii sosite pe tancurile rusești au distrus toată societatea românească. Au folosit pentru asta plutoane de execuție, execuții sumare, lagăre, pușcării, deportări. Înțeleapta politică a partidului, de inspirație estică a creat decalajul între noi și vest. Ei au creat datoria externă pe care noi am plătit-o. Cum puteți uita foamea și lipsurile de tot felul, frigul din case și de la serviciu, lipsa benzinei și a curentului electric, tv-ul porție de trei ore monopolizate de ceașcă și ai lui, zecile de mii de familii distruse de politica avorturilor. Iubitul ceașcă n-a fost un erou, a împuscat cu mâna lui țăranii care refuzau colectiva de la Vadu Roșca – asta a fost fapta lui de arme. Crimele nu s-au oprit, Gh. Ursu a fost omorât în ’85. Ne era frică fiindcă era teroare, granițele erau ferecate.
Înțelepții conducători erau și mai puțin trecuți prin scoală decât acum. Rezultatele se tot văd de 70 ani. E adevărat că salariile mici și uniforme scăpau pe cei mai mulți de grija caprei vecinului. Mahării partidului o duceau bine, dar ei nu se pun.
Am să-l parafrazez pe Petre Țuțea – „Când văd cirezile de imbecili”, mi se face lehamite.
Pingback: Cuprins | Născut pe lista neagră