face ordine. Oare, cine era IMGB-ul care a făcut ordine la marea manifestație de drepta de la sfârșitul lui ianuarie ’90? Aceea la care Ilici a simțit sula în coaste. În P-ța Victoriei erau cam 100.000 de manifestanți. Inițial, Lepra Roșie pregătise o contra-manifestație la primăria Banu Manta. Probabil, acoliții nu s-au mobilizat exemplar așa încât, a fost doar un fâs.

Dar sula-l înțepa prea dureros pe Ilici al nostru și a apelat la soluția B. Vreo trei detașamente de nemernici (cât pe ce să scriu golani, ar fi fost greșit) înarmați cu bâte care au năvălit asupra mulțimii, ba chiar au făcut arestări. IMGB făcea arestări!😀 Urletele grotei erau face ordine și noi muncim, nu gândim.  Mergeau la sufletul Leprelor pe care, tocmai gânditul le obosea. Astăzi este cunoscut că muncitorii, acea clasă păzitoare a democrației originale erau trupe secu și de miliție – niște Lepre care s-au desfășurat ulterior repetat sub masca jandarmeriei. Păi, de ce să vă revoltați pentru pensiile lor speciale primite timpuriu? Doar, ne-au apărat când a trebuit fiind la dispoziția găștii kaghebe.

Dar, ce mi-a venit, așa deodată, cu IMGB? Zilele trecute, circulând pe șos. Berceni, am remarcat cu stupoare că, din IMGB, nu mai există decât un zid, zidul de la șosea. Chiar mi-a trecut prin minte că s-ar putea prăvăli peste oameni – un zid înalt de echivalentul a vreo patru etaje. Știu pe cineva amator de poze de epocă, acum este momentul, chiar dacă nu sunt uși.

Cum văd eu această operație sub acoperire? În satul meu sunt destui în viață, poate doar moștenitori, care au avut pământ pe terenul confiscat pentru IMGB. Foarte posibil să fi fost despăgubiți unii în altă parte, sau refuzați alții. Însă, băieții șmecheri au știut ce trebuia făcut. Hectarele respective au o valoare imobiliară de excepție. Ce le trebuiau unor țărani proști?

Noi muncim, nu gândim! În ’96 aveam o lucrare de dimensiuni cam mari. Exista proiect cu dimensiuni, toleranțe, calitatea suprafețelor, proiect ca la carte. Îmi trebuia un executant cu utilaje mari și precise. Eram contra-cronometru. Aveam termen de execuție în mai putin de trei luni. M-am dus la 23 August (ăla cu libertatea). Oamenii stăteau, mașinile stăteau, le-am lăsat documentația, n-am primit niciodată răspuns.  Norocul meu, băgasem foarte mulți bani, aveam și datorii presante și nu găseam executant. În final, am rezolvat problema la Uzina Grivița. Cred că tocmai am pomenit un alt mort. Acolo am găsit însă niște inși meticuloși, asta m-a salvat.

Nu ne vindem țara?😀😀😀

Foto: facebook.com.