Știu ca sunt un păcătos, v-am și declarat (Confesiune). Totuși, consider biserica ca un loc al reculegerii. În călătoriile mele am intrat în multe biserici – catolice, protestante, anglicane, ortodoxe din alte patriarhii. Totdeauna am făcut-o cu respect și, indiferent unde m-am aflat – biserică în funcțiune sau muzeu, am practicat obiceiurile ortodoxe românești. Cu același respect am vizitat și destule moschei, geamii.

Ca orice instituție, biserica Lui, se exteriorizează prin personalul pe care-l are. Sunt preoți „cu chemare și inspirație”, sunt preoți simpli, unii mai puțin pregătiți, există ierarhii. Până la urmă, și ei sunt doar oameni, cu bune și rele, cu slăbiciuni. Un prieten preot, mi-a declarat cu admirabilă sinceritate că afară este mai mult mirean.

Eu cred că preoții ar trebui să-și păstorească cu grijă turma. Nu mă refer numai la latura ecleziastică, dar ar putea fi factori de educare, chiar educare civilă a populației. După părerea mea, acest lucru nu se prea întâmplă. Tradițional, personalitățile satului românesc erau popa și învățătorul care, cu mai mult sau mai puțin succes și talent, după posibilități, influențau personalitatea sătenilor.

Deși legal avem un stat laic (și așa este), clerul (nu biserica) a făcut de multe ori jocul puterii. Mă gândesc la relația cu comuniștii, pentru care nu și-au turnat cenușă în cap, dar ceea ce m-a determinat să scriu acum este relația cu actuala putere.

Sondajele arată că românii ar fi destul de credincioși sau, în sfârșit, ceea ce consideră ei că ar reprezenta asta. Desigur că politicienii sunt tentați să exploateze – e firesc. În consecință, încearcă în fel și chip să-și demonstreze cucernicia care le poate aduce votanți. Este de înțeles.

Suspicios cum sunt, mă gandesc că majoritatea lor, a politicienilor, sunt de sorginte comunistă, că, la prima generație, zdrențele roșii s-au ridicat pe tancurile rusești, nu pe biblie, că asta presupune un anumit ADN care nu se schimbă prea ușor, după cum, nici educația lor nu prea a inclus latura asta pe lângă multe-multe alte lipsuri.

De aceea îi suspectez de la fel de multă ipocrizie, fățărnicie ca și în cazul patriotismului afișat la vedere. Dar, gesturile și discursurile politice sunt totuși „meseria” lor. Unii s-au pretat la cumpărarea favorilor bisericești, alții au practicat ceva șantaj, fiecare după caracter.

Desigur nu trebuie uitată sinceritatea „liber cugetătorului” care vreo doi ani stătea cu o floare în mână și nu-și făcea cruce la diverse evenimente. Iată că-l laud și eu odată. Dar în final, fățărnicia asta l-a cucerit și pe el.

Din acest punct, intervine slăbiciunea clericilor care, în schimbul atențiilor primite (nu neapărat personal), le permit să iasă în față, să practice fanfaronada la sărbători religioase care n-au nici o legătură cu politica.

Mult mai grav este însă ce observ în mod repetat, în ultimul an – adunări de partid, ședințe cu caracter electoral, toate ale puterii, ale psd, în biserici. Dacă este cineva care știe despre ședințele altui partid în biserică îl rog să ne spună. După părerea mea, este un gest pângăritor, fiindcă ei întinează tot ce ating (am mai scris-o Cubul). Sigur că așa ceva n-ar putea fi posibil fără complicitatea clerului. este un blat mizerabil. Aș spune că e un pact cu …, dar e doar o învoială cu niște zdrențe.

În închiere, îl parafrazez pe ceașcă cu limba lui de lemn și „condamn cu toată fermitatea” și pe unii și pe alții – psd-iști și popi, „fără deosebire de …”. Am făcut-o și p-asta, m-am adâncit în păcătoșenie.