Se afișează postările cu eticheta monumente. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta monumente. Afișați toate postările

miercuri, 19 decembrie 2012

Iași vs. București



Biserica Sf. Nicolae Domnesc din Iași, ctitorită de domnitorul Ștefan cel Mare, în anul 1492, cu prilejul împlinirii a 35 de ani de domnie.
La 2 iulie 1904, cu prilejul împlinirii a 400 de ani de la moartea domnitorului Ștefan cel Mare, Regele Carol I și suita acestuia au stat pe treptele bisericii Sf. Nicolae Domnesc, ascultând rugăciunile ierarhilor.

Biserica Cuțitul de Argint din București, ctitorită de Regele Carol I, în anul 1906, după modelul bisericii Sf. Nicolae Domnesc din Iași, cu prilejul împlinirii a 40 de ani de domnie...

luni, 16 august 2010

Geamia


La mică distanţă de silozurile din Balcic există o geamie.
Pe trei dintre laturi, clădirea este înconjurată de case,
iar latura dinspre stradă aminteşte că acolo a fost cândva un cimitir.
Afară plouă, iar singurul loc în care mă pot adăposti este un umbrar
din curtea geamiei...
Sunt abordat de trei cetăţeni, care îmi spun că dacă vreau să fotografiez în interior
va trebui să le dau şase leva...
Eu le ofer trei...
Ei acceptă cinci, spunându-mi că şi aşa îmi fac un favor,
în condiţiile în care la biserica ortodoxă taxa este de 10 leva pentru fotografiat...
Le dau cinci leva, iar unul dintre cetăţeni mă conduce în interior...
Trecem de uşa de la intrare şi ajungem într-un hol dreptunghiular, pardoseala fiind din piatră.
Vreau să trec de a doua uşă şi să ajung în sala mare...
Cetăţeanul îmi face semn să aştept şi îmi arată nişte saboţi din lemn...
Renunţ la galoşi şi sar în saboţi, că altfel cade înţelegerea...
Sala mare este de formă pătrată; pereţii sun văruiţi cu alb;
pardoseala este din lemn, iar din loc în loc sunt aruncate câteva preşuri...
În colţul din stânga sunt aruncate două ceasuri...


Apuc să mai fac trei fotografii, una fiind cu un detaliu frontal,
iar cetăţeanul îmi spune că trebuie să ies afară...;
o credincioasă venise la geamie, iar cetăţenii au rugat-o să aştepte sub umbrar,
până se termină de făcut curat în interior :)


joi, 12 august 2010

Gândul...


Circula o poveste despre cei care au lucrat la Barajul de la Vidraru...
Într-o seară, unul dintre parapeţi a trosnit nervos...
Un militar, aflat la repaos, şi-a proptit umărul să-l susţină ...
Şi a rămas aşa până când au venit şi alţi muncitori, iar breşa a fost acoperită...
A doua zi, la spital, militarul a fost luat la întrebări de ofiţeri:
- De ce nu ai lăsat ăla să crape, că acum eşti internat în spital, cu clavicula ruptă!
- O claviculă se mai sudează, dar dacă ceda parapetul nu era păcat de cât am muncit acolo?

luni, 9 august 2010

Boierul




Opera are, în prezent, statutul de monument istoric,
crengile unui copac decorându-i capul,
iar cablurile, spânzurate de stâlpi, îi împăienjenesc privirile...
Este unul dintre monumentele cele mai privite,
cu prilejul ambuteiajelor din str. Mircea Vulcănescu,
sau de cei care aşteaptă microbuzul spre mare sau spre munte...
Boierul a murit în prima jumătate a sec. al XIX-lea,
lăsând României moderne patru feciori,
dintre care trei au fost mai căpoşi şi au ajuns premieri...
Revenind la prezent, trebuie să apreciem că băieţii din ex-Dealul Arsenalului,
locul unde s-a construit a doua clădire ca mărime din lume, Palatul Parlamentului,
nu au cel puţin câte patru copii, fiecare...
Probabil că ar fi fost mai greu ca toate progeniturile să ajungă premieri,
dar pe la Bruxelles, la Parlamentul European, s-ar mai fi găsit ceva locuri disponibile...
PS: statuia boierului, realizată de W. Hegel,
este amplasată în bulevardul ce-i poartă numele: Dinicu Golescu...

marți, 20 iulie 2010

Conjunctura



Dincolo de glumele privind posibila dispariţie a noii lupoaice,
evenimentul a avut cel puţin o urmare neaşteptată:
după colţii fiarei au început să-şi facă de lucru viespile...

luni, 19 iulie 2010

Lupoaica


De astăzi, de la 4.30 pm, suntem mai bogaţi cu o lupoaică...
Simbolul latinităţii a fost dezvelit, în municipiul Topliţa, de un mitropolit, un vicepreşedinte al uneia dintre camerele Parlamentului şi de un primar (le ştiu numele la toţi trei, dar pe aici nu facem politică...).
Nu au existat urale ale asitenţei, nici camere de filmat sau reportofoane câtă frunză câtă iarbă - doar nu s-a întâmplat nimic senzaţional...-.
Bronzul a fost donat de un om de bine...
La final, mitropolitul i-a rugat pe cei prezenţi să îl însoţească la o fotografie de grup.
Cum nimeni nu prea s-a înghesuit, cineva i-a convins pe cei prezenţi cu o glumă:
Haideţi, că lupoaica e din bronz...La noapte, cu criza asta, poate o fură cineva...şi nu o să mai vedeţi lupoaica decât în fotografii...
PS: din cauza unei ploi torenţiale, evenimentul a început cu o întârziere de 2,5 ore...

  În prim-plan: vicele, mitropolitul şi primarul...

sâmbătă, 3 iulie 2010

Principele

 



Regele Ferdinand şi Regina Maria au avut un motiv suplimentar de bucurie în 1913: se născuse principele Mircea, al şaselea copil al Familiei Regale.
În 1917, în plin conflict mondial, sufletul Reginei Maria s-a întristat: principele Mircea a murit din cauza febrei tifoide.
O statuie a principelui poate fi văzută în grădina Palatului reginei Maria de la Balcic,  în apropiere de cascadă...

marți, 15 iunie 2010

Farul încuiat...


 

 În Sulina, pe partea stângă a drumului ce duce spre plajă, privirile sunt atrase de un al doilea turn.
Amenajat pentru ameliorarea circulaţiei pe Dunăre, în noiembrie 1870, la solicitarea Comisiei Europene a Dunării, farul este inclus şi în Lista Monumentelor Istorice...
Fiind teribil de preţios, accesul în incinta acestuia nu se poate realiza oricând, însă vă puteţi uita cum vântul Sulinei mângâie steagurile României şi UE, două preţioase bunuri de inventar, înfipte de o parte şi de cealaltă a porţii...
PS: până la poarta de incintă încă un gard din sârmă vă dă bineţe...; uşa, evident, este tot încuiată...de frica la cine ştie ce furtună...




miercuri, 9 iunie 2010

Fântâna cu copii...





Monumentul de for public este ascuns pe strada Pitar Moş la intersecţia cu strada Jules Michelet, în apropierea Ambasadei Marii Britanii.
Trei copii sunt pe malul unei ape...
Un băiat, în registrul de sus, coboară şi se uită admirativ
la o fată ce îi arată un peşte (stop-cadru: capul peştelui este rupt...)
Un al doilea băiat ar vrea să intre în apă, dar se sperie de o broască...
Autorul operei: sculptorul interbelic Ion Iordănescu.



vineri, 28 mai 2010

Catedrala



Ştiţi ce este frumos în Arad?
Toate monumentele istorice sunt marcate cu plăcuţe distinctive de recunoaştere...
Probabil că în Bucureşti sau în alte localităţi...s-a făcut economie la metalul respectiv...
În fine...
Unul dintre monumentele istorice arădene se observă de la distanţă,  graţie celor două statui care-i flanchează cupola.
Este vorba despre catedrala romano-catolică, o idee mai bătrână decât un secol, amplasată pe Bulevardul Revoluţiei 96 A.
În interior nu se poate intra din cauza unor gratii metalice amplasate imediat după uşa de la intrare, deşi proprietarul unui monument istoric ar trebui să asigure condiţii de vizitare...



sâmbătă, 15 mai 2010

Mai binele...

...este duşmanul binelui.
Că nu sunt locuri de parcare în centrul Capitalei se ştie...
Că proiecte de amenajare a unor parcări subterane există, cunoaştem....
Aşa că, dacă mai treceţi pe la Universitate, fotografiaţi şi cele patru monumente istorice...
...cât mai aveţi vreme....
Cele mai frumoase monumente din centrul Bucureştiului vor migra în Parcul Izvor...,
iar pe locul rămas liber se va amenaja o parcare subterană (ca să încapă fix 20 de maşini, glumea cineva săptămâna trecută...).
Baiul îi că statuile abia au fost restaurate...
După o plimbare până la Parcul Izvor şi retur va mai fi necesară o altă restaurare...
Numai Madonna să nu mai concerteze acolo...




 








sâmbătă, 8 mai 2010

S-a întâmplat ieri...

...în Bucureşti

 


Perla zilei: tanslatorul Ambasadei Federaţiei Ruse a spus că, în 1945, victoria a aparţinut coaliţiei hitleriste...şi nu celei antihitleriste, cum a fost în realitate...
O mai lucra la Ambasadă?




vineri, 23 aprilie 2010

Mariţa


12 ianuarie 1878.
Ruşii nu i-au mai vrut pe români alături, în drumul lor spre Bosfor, după ce Plevna a căzut asediată...
Aşa că armata Regelui Carol I atacă localitatea Inovo (Smârdan).
După câteva ore de luptă, oraşul este cucerit.
286 de militari români au rămas definitiv pe pământ bulgăresc...
Au murit şi civili, mulţi provenind dintre aromânii din zona Timocului, implicaţi în sprjinirea armatei române.
Una dintre victime a fost Mariţa, o copilă de 12 ani, care le-a cărat militarilor români apă cu o găleată din lemn.
Aromânii au dezvelit în memoria Mariţei, în 1905, o statuie  din bronz, realizată în ronde-bosse, în cimitirul militarilor români. Fetiţa ţinea o găleată în mâna stângă, iar în mâna dreaptă avea o coroană din frunze de laur, pentru frunţile eroilor români.

1 septembrie 1916.
Bulgaria atacă violent România, sprijinită de germani şi turci. Peste cinci zile, armata română a fost înfrântă atât numeric, cât şi tehnic: nu mai avea muniţie!, iar bulgarii se laudă, şi în prezent, cu cea mai mare victorie din istoria lor contra ţiganilor de români.
Naţionaliştii bulgari au aruncat în aer o parte dintre monumentele eroilor români.
Monumentul Mariţei a avut aceeaşi soartă...

10 mai 2001.
O replică din piatră a Mariţei a fost dezvelită într-un parc din municipiul Calafat, după ce aromânii au constat că, la sudul Dunării, insistenţele lor au rămas fără rezultat...
Pe o placă din marmură albă, montată în latura dreaptă a monumentului sunt inscripţionate cuvintele:

ÎN MEMORIAM / MARIŢA / FETIŢA VLAHĂ ÎM- / PUŞCATĂ DE TURCI / LA SMÂRDAN ÎN TIMP / CE DUCEA APĂ SOL- / DAŢILOR ROMÂNI. 1877





vineri, 19 martie 2010

Statuia creaţă







Opera fără nume este amplasată în faţa Teatrului de Comedie din Bucureşti.
Deşi e relativ tânără, creaţia a început să coclească de mama focului.
Ce îmi place la capul statuii este că seamănă cu cel al lui Poseidon, aflat în faţa gării din Catania (Italia). Numai că italienii nu au investit în bronz ci în piatră...

sâmbătă, 13 martie 2010

Aveţi de ales!

Dimineaţă spuneam că am să o rog, astăzi, pe inginera Anca Hotineanu să ne lase să vedem cu ochii ei modul în care a evoluat fraza Veniţi la noi!.

Aşa că, eu plec să văd un film 3 D şi o las pe ea să-şi facă de cap, pe aici...
Dacă va face prostii vă rog să aruncaţi cu pietre în mine...
________


Când am dat la liceu, în anul 2001, m-am dus la un profil de info căci aşa mi-a spus fratele meu, Florin. Perspectiva era: dacă vrei să mergi la jurnalism, poţi să mergi şi dacă ai terminat mate-info, dar dacă ai terminat uman, nu te poţi duce la mate, fizică, medicină ori info…cel puţin, nu aşa uşor, că doar la astea nu se dă admitere la istorie (asta ca să-l tachinez pe stimatul meu coautor).

Decizia, deci, a fost probabil luată de către membrii familiei mele, în unanimitate. Nu-mi pare rău, căci astăzi nu mai eram inginer, mândria ţării. Atunci, la 15 ani, am avut parte de o consiliere mai aparte: nu e bine ce vrei să faci. 

In continuoare voi vorbi despre cum se realizează consilierea educaţională actuală.
Cătălin a povestit despre cum a fost, eu voi relata despre ce este… şi, de ce nu, despre ce va fi...

Proiectul Pasul cel Mare. De la liceu la universitate se realizează cu finanţare POS DRU. Spre deosebire de varianta comunistă, respectiv Veniţi la noi!, prin acest Proiect nu ne propunem să avem cât mai mulţi studenţi la Universitatea Tehnică (deşi proiectul este demarat de Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic din Universitatea Tehnică Gh. Asachi din Iaşi), ci să le prezentăm elevilor din clase terminale din mediul rural întreaga ofertă educaţională a universităţilor de stat din Iaşi.

Ca totul să nu fie monoton, gen: Veniţi la noi, că aici e bine! noi ne propunem să împărţim elevilor PACHETUL SUBVENŢIONAT, deşi eu aş fi preferat denumirea de stimulativ (geantă, şapcă, tricou), bineînţeles cu siglele partenerilor imprimate.

Bun, zis şi făcut, le dăm acest pachet, le prezentăm oferta educaţională şi le facem nişte teste de abilităţi şi personalitate. Şi? La ce îi ajută? Probabil pentru a se orienta mai bine şi a se cunoaşte puţin mai mult. Asta o pot spune colegii mei psihologi, eu sunt un amărât de inginer.

Tactica de abordare nu e Veniţi la noi! ci Aveţi de ales!, şi anume puteţi să mergeţi la muncă în Italia, ori să rămâneţi acasă, dar v-aţi gândit că se poate şi altfel? Noi vom fi acolo pentru a le răspunde la întrebări, pentru a le povesti despre experienţele noastre, bune sau rele (de asta ne-au şi ales din rândul „prospăturilor” – cei ce abia au terminat facultatea) despre cum e la facultate, cum e în cămin.

Cu cei din clasa a XI-a vom face şi o excursie. Adică îi vom aduce pe ei anul viitor aci, în dulcele Târg al Ieşilor. Îi vom duce la cursuri, în campusuri, şi, de ce nu, şi la o petrecere studenţească.

Momentan am fost în recunoaştere la licee, echipa mea mergând la Hălăuceşti (judeţul Iaşi). Vom mai merge să-i testăm după care le vom prezentăm efectiv oferta educaţională. Că doar nu îi luăm aşa pe nepregătite, trebuie mai întâi să ştim ce vor şi ei. Vor avea parte chiar şi de o broşură (cu poze!).

De astă dată copiii au fost cuminţi, mult mai drăgălaşi decât cei de la oraş. Unii, săracii, chiar prea cuminţi, mai ales cei care nu cunosc cum stau treburile. Nu ştiau nimic despre cazare, despre taxe, burse şi alte chestii. O fetiţă chiar m-a întrebat la chestionar ce să scrie la aptitudini, căci ea nu ştie decât să muncească. Ar vrea să se facă asistentă medicală, are mâna uşoară. Îmi e dragă, i-am promis să mă interesez special pentru ea.
Cam atât pe scurt despre programul acesta. Eu una spun că e destul de ALTFEL faţă de ce era în comunism. Probabil dacă mergeam după metodologia din trecut, spuneam Veniţi la Politehnică! (deşi eu asta zic în gândul meu).

_________________

Monumentul din imagine este amplasat în Piaţa Independenţei din Iaşi, fiind cea mai frumoasă operă comemorativă din România, dedicată eroilor români din Războiul de Independenţă.



A fost realizată de sculptoriţa Gabriela Manole Adoc şi dezvelită în anul 1980, având codul IS-III-m-B-04313 în Lista Monumentelor Istorice din 2004.


PS: Monumentul văzut la faţa locului este multa mai frumos decât caricatura mea de fotografie.

marți, 2 martie 2010

Rachetistul




Ieri după-amiază, în timp ce goneam regulamentar pe Bdul Dacia, am văzut în incinta Academiei Române un pui de monument...
Am tot mers cu maşina vreo 4 km, până am ajuns în Calea Plevnei,  constatând că nu există parcări. 
Nu mai există nici trotuare pentru pietoni, pe ruta respectivă, din cauză că maşinile sunt mai preţioase, chiar dacă nu mai rămân cei 0,50 m regulamentari pentru trecători...
Azi m-am întors la locul cu pricina...
Aşa, mai de departe, chiar mă gândeam la cât bronz s-a investit în monumentul dedicat lui Conrad Hass, sibianul care a proiectat, în 1551, o rachetă în trei trepte.
Ideea este că monumentul este realizat din oţel, peste care s-a dat cu un strat gros de ceară de albine ca să aibă aspect comercial.
Nu-l pomenesc pe autor, din cauză că numele acestuia se observă pe monument idem ca şi păduchele în frunte (ce modeşti au fost sculptorii interbelici, care se semnau fie pe latura din spate a unei opere de artă fie pe una dintre laturi...).
Aşa că, privit mai îndeaproape, metalul rânjeşte cu toată hidoşenia lui...
 ______

PS: mâine: Bodo şi Copii războiului


luni, 25 ianuarie 2010

Templul



Din tot ce am văzut la Castelul Iulia Haşdeu (Bdul Carol I, nr. 199, Câmpina) un singur detaliu mi s-a părut inedit. Imediat de la intrare se trece printr-un vestibul şi se ajunge în Templu. Este vorba de o cameră de formă circulară. Dacă trageţi nişte linii imaginare între cele patru uşi de acces, rezultă o cruce. Uşile sunt metalice "ca să ţină dracii la distanţă", zice ghidul. Cineva completează că orice metal e bun pentru asta, chiar şi un cuţit pus sub pernă...(somnul raţiunii naşte asasinul perfect:)...
La jumătatea distanţei dintre tavanul colorat în roşu (simbolul iadului, zice ghidul) şi galben, este amplasată o statuie a Mântuitorului, modelată cu braţele larg deschise. În tavan se observă un punct negru. Acolo a fost un vitraliu, astupat de comunişti (câte prostii au mai făcut şi ăştia. Nu e loc din România unde să nu găşesti o amprentă negativă de-a lor). În momentul în care soarele ajungea deasupra castelului, lumina solară trecea prin vitraliu şi se reflecta pe cele două geamuri aflate deasupra sculpturii, rezultând o aură.
Acasă am văzut, pe fotografii, că undeva în dreapta statuii era amplasată o cameră de supraveghere, în genul celor două becuri din imagine. Ce chestie! Nici când te uiţi la unul dintre simbolurile religiei ortodoxe nu o mai poţi face decât supravegheat.
PS: monitorul unde rulau imaginile l-am văzut la ieşire, în vestibul...

marți, 12 ianuarie 2010

Zenon



Astăzi ne plimbăm pe faleza din Larnaca, pentru a treia oară...Ca să nu se rătăcească turistul cu harta în mână sau ca să nu i se dea peste cap GPS-ul, ciprioţii au botezat faleza  Foinikoudes Promenades, iar în partea dinspre fortul turcesc au numit-o Ankara. Având în vedere că partea de nord a Ciprului este disputată cu turcii, este curios că o parte din faleză poartă tocmai numele capitalei turce...Este ca şi cum în Bucureşti am schimba numele Căii Victoriei în Sofia (mă uit la sud, şi nu la vest..., unde vecinii noştri plâng uitându-se la Dobrogea, pe care o revendică în manualele de istorie şi în ghidurile turistice ca o moştenire de la Primul Imperiu Bulgar, din sec. VII... ).
Dar să revenim la oile noastre...Pe lângă faptul că ciprioţiii se laudă că Larnaca a fost fondată pe ruinele anticei Kition, ei se mândresc şi cu faptul că Zenon, filosoful stoic, s-a născut în Kition. Au dus admiraţia pentru filosoful stoic până acolo încât i-au ridicat pe faleză un bust, din marmură albă. La prima vedere, cu casca pe cap şi vulturul în plan secund, Zenon aduce cu un războinic elen...
Revenind la oile noastre, pentru a doua oară, nu pot decât să constat că deşi avem şi noi filosofii noştri, şi aici mă refer numai la cei trecuţi în eternitate (Blaga, Cioran, Noica, Ţuţea, etc) nu îmi aduc aminte să fi văzut în centrul Bucureştiului un bust dedicat acestora. Cârcotaşii vor spune că nu s-au născut în Bucureşti, însă în momentul în care o personalitate a făcut ceva elocvent pentru neamul său, iar meritele îi sunt recunoscute, nu are importanţă unde i se dezveleşte un monument... Însă, ce pretenţii să avem dacă statuia din bronz a lui Caragiale a fost exilată din faţa TNB (instituţie de cultură care îi portă numele) pe o stradă mărginaşă (Maria Rosetti)...că aşa dă bine, din cauză că se află colţ cu strada...Caragiale...Alţii vor "ţipa" că nu mai există bronz pentru aşa ceva...Numai cine nu a fost la Palatul Mogoşoaia, unde zac de ani de zile busturile din bronz ale doctorului Petru Groza şi bolşevicului Lenin, poate face o afirmaţie aşa de naivă...
PS: un rus vinde pe net o imagine a bustului cu 200 EUR. Puteţi să o luaţi de aici...e moca...

miercuri, 2 decembrie 2009

Monumentul eroilor români


 Proiectat de arhitectul A. Dâmboianu şi realizat de sculptorul Andrei Ostap, monumentul este amplasat în parcul central din municipiul Baia Mare, lângă Muzeul Satului.

sâmbătă, 24 octombrie 2009

Monumentul eroilor francezi

Dacă ziua este prea aglomerat în Grădina Cişmigiu, edilii va ofera ocazia sa puteţi admira, în voie,  în miez de noapte, monumentul dedicat militarilor francezi care au murit în România în perioada 1916-1919.