Un apus...

...reflectat într-o privire de om liniştit...
O privire interesată de modul în care oamenii îşi rezolvă problemele,
încercând să găsească logica soluţiilor.
O privire care se răsfaţă la soare,
plină de răbdare...

Dirijoarea

Imaginea pare undeva la ţară,
pe cine ştie ce coclauri...
În fapt este la numai 7 km de centrul Bucureştiului...
Cei doi tineri au venit cu o Dacia 1.300...
una care mai are aer în plămâni
şi care nu plânge că ar vrea să fie inclusă în programul rabla...
Perechea şi-a scos pungile cu pătrăţele de carne
fericindu-i pe patrupezii care îşi pierdeau vremea la soare...

Dimineaţa devreme...

Pe cărări de munte,
Când
O floare
Este sărutată
De răsăritul de soare...

V-ul...

 
...sau ce se poate întâmpla când cineva vrea să intre în apă,
iar altcineva încearcă să îl ţină la suprafaţă...

6.173 sau adaptarea la mediu...

Sunt prin Deltă...
Bate vântul, iar nisipul fuge de colo-colo.
Haios este faptul că sunt câteva vaci ce-şi tot bagă botul în apă,
tamponând-o la intervale scurte de timp, însă nu pentru că le-ar fi sete...
Practic, apa Dunării a inundat terenul unde animalele erau obişnuite să pască...
iarba crescând în baltă.
Iar vacile, animale inteligente, au înţeles ce trebuie să facă...

Idee de artist

Produsele realizate manual s-au diversificat...
Pe lângă cercei, brăţări, broşe sau inele,
un produs ocupă o nişă neexploatată.
Este vorba de ceasul de masă...
Dacă nu aş fi văzut limbile aş fi crezut că este o banală cutie,
destinată păstrării mărunţişurilor.
Cine are timp, azi, se poate uita mai pe îndelete la ceasurile expuse în Centrul Vechi, în cadrul Târgului de produse Handmade.

Şah!

Piesele de şah au tot evoluat...

De la lemnul tradiţional s-a ajuns la piese din sticlă, fildeş, cristal...

În judeţul Argeş sunt ateliere de sticlărie care realizează piese de şah,

pe care le vând producătorilor de ţuică şi coniac...

Piesele albe se umplu cu ţuică, iar cele negre cu coniac...

O astfel de tablă de şah costă aproape 700 de RON...

Însă, diferenţa este că amatorii vor umbla la conţinutul flacoanelor în timpul partidei, iar profesioniştii niciodată...

Ziua Drapelului Naţional

      Preţ de 20 de minute, circulaţia pe Calea Victoriei a fost, azi, restricţionată...
Nu în sens negativ...,
atâta timp cât s-a sărbătorit Ziua Drapelului Naţional.
Iniţial s-a aşteptat în tăcere...

Apoi s-a dat tonul la muzică,

 
ultimul demnitar intrând în dispozitiv...

 

Băieţii de la Regimentul 30 Gardă Mihai Viteazul au adus drapelul,

 

....binecuvântat de un preot

...şi urcat pe catarg în acordurile Imnului de stat al României.

S-a dat apoi onorul la drapel,

fanfara fiind ultima care a ieşit din dispozitiv.

PS: Ziua Drapelului Naţional a fost proclamată prin Legea nr. 96/1998, sărbătorindu-se, în fiecare an, la data de 26 iunie.

M-am îndrăgostit!

Dacă tot s-a anunţat noaptea institutelor culturale...
am mers, de curios, să văd cum respiră lumea printre picăturile de ploaie,
ce alergau  prin oraşul adormit...
Vizitatorii sunt ca într-un pelerinaj: sosesc grăbiţi, se opresc câteva zeci de minute, fac ceva fotografii, mai zâmbesc unor cunoscuţi şi pleacă la fel de grăbiţi, nu înainte de a se uita cu insistenţă la ştirile on-line pe care le primesc pe mobile...
Cine are chef mai stă la un pahar cu apă, cu suc, cu bere sau cu vin, din partea casei.
Şi, din tot puhoiul de lume care a fost prin institute, o fată mi-a căzut cu tronc.
Este modelul perfect: nu are riduri,  are ochi frumoşi, nu este machiată strident şi nu vorbeşte deloc :).
Şi, în timp ce mă uitam în ochii ei, mi-am adus aminte de Dragoste la prima vedere...
un cântec de care m-am îndrăgostit...
cândva...




PS: am văzut-o şi pe mama fetei; este artist plastic...

Organizare

Când evenimentul planificat nu dă rateuri în timpul desfăşurării,
oamenii nu pot fi decât mulţumiţi...

Ochii din Tulcea

Cine în ce direcţie se uită?

Emoţiile

Dacă puteţi, uitaţi-vă înainte de un concert la instrumentişti.
Treceţi repede cu privirile de la stânga la dreapta şi opriţi-vă la un violonist.
Bărbat sau femeie, nu contează, ei au cele mai mari emoţii.
Unii îşi ţin vioara la piept şi îi ciupesc corzile uşor, ca şi când ar vrea să fie siguri că mai sunt acolo...
Alţii îşi închid ochii şi cântă în surdină, stând cu urechile pe vioară...
Şi, dacă puteţi, uitaţi-vă şi la ochii lor...
Sunt cei mai emotivi ochi din lume...

E bine...

 

...că încă mai putem să râdem...
Dar, râdem din ce în ce mai puţin...
Şi, cum spuneau apaşii,
deşi ochii noştri au văzut multe ierni,
 iarna care va veni va fi cea mai grea...
Dar, la noi,
iarna...deja a venit...
De preţioasele cuvinte
atârnându-se plumbi...
ca şi când
o decizie 
de CaSATatorie, forţată,
ar fi etalonul unei iubiri nebune...
Da, şi ar mai fi de zis, pe subiect, că  nu sunt detalii 100 % în cămaşa omului din Bistriţa-Năsăud
şi că i-am bărbierit penele de păun...

Fata supărată

Stă singură pe o bancă...
şi aşteaptă.
La un moment dat, zâmbind, îi face unui băiat un semn energic din deget,
chemându-l la ea...
Tânărul întrerupe dialogul cu cele două interlocutoare ale sale
şi se duce la fata în roşu...
Ea îşi trage voalul pe cap şi se uită la el cu reproş,
omorându-l din priviri...
 PS: şi ea este tot din Grecia...

Irina

 

Are toane...
Când este liniştită e foartă fâşneaţă şi ajută pe toată lumea...
şi zâmbeşte...
aproape fără oprire,
de parcă ar vinde zâmbete...
Şi mai sunt şi clipe nereuşite,
când norii negri se adună pe chipul fetei,
că aşa-s grecii...
Şi spune cu atâta mândrie că o cheamă Irene...

De pe malul Begăi...

...sau când el tot amână să vină,
iar aşteptarea timişorencei pare fără sfârşit...

În joacă...

Patru rusoaice, rătăcite într-un parc secular, şi-au făcut fotografii cât pentru un an.
Nu au ratat niciun zid, copac, bancă, fântână sau statuie...care să fie imortalizate lângă ele.
Principiul a funcţionat cam aşa:  fiecărui manechin i se făceau 10 fotografii, iar pe urmă cea fotografiată devenea fotograf...
Şi tot aşa, în joacă, le-am făcut şi eu vreo două fotografii...

Pe vârfuri

Personal, 

cred că fetele din Georgia nu pot fi egalate la dans decât de balerinele ruse...

Timişoreanca

După fetele din Grecia şi Mexic,
noi de ce să fim mai prejos?
Că vorb-aia: Tot Banatu-i fruncea!

Aromânii

  
Întotdeauna/dintotdeanua  mândri,
cu capul sus,
zâmbitori,
şi verticali...

Uno, dos, tres...

Fata, venită tocmai din Mexic, a vrut să-şi fotografieze o colegă lângă trei pui de căluşar...
Ai noştri au înţeles ce vroiau fetele, numai că sunt obişnuiţi cu aparate mult mai rapide...
Astfel, din momentul în care bruneta apăsa pe declanşator,
mai dura cam trei secunde până aparatul înregistra imaginea.
Aşa se face că fata număra: Uno, dos, tres, ca să ştie poporul când este afacerea gata.
Numai că ai noştri se mişcau după uno, iar fata zâmbea şi încerca să mai fotografieze încă o dată...
Şi tot aşa, până când s-a lăsat păgubaşă...

Graţia zilei...

Şi grecii au fete frumoase...
Eu în locul lor nu le aduceam la Bucureşti...

Căluşul oltenesc

Gădina Cişmigiu
18 iunie, după-amiază...
Cântăreţi, meşteri populari, grupuri şi ansambluri de dans din România, Bulgaria, Grecia, Mexic, Serbia, Turcia, Ucraina, etc, au dat startul Festivalului Internaţional de Folclor (ed. a IV-a) care se va încheia duminică, 20 iunie...

Am stat doar o idee şi m-am uitat la emoţiile căluşarilor...

Care au aşteptat cuminţi să urce pe scenă...

Punându-se apoi pe jucat...

Făcând câteva încrucişări...

Sau apropiindu-se de podea...

La final nu au uitat să salute publicul...

Care i-a lovit cu aplauze...

PS: cam aşa îi muzica:

14

Pare tânăr...
În realitate are 14 ani...
Nu mai are agilitate,
dar are o răbdare matusalemică...
Şi năpârleşte...

Filmaţi şi amendaţi!

Se tot amenajează case la munte...
mai mari...mai mici...
Multe au rămas doar cu fundaţiile turnate...
Şi cum nu este şantier fără deşeuri,
problem gunoiului se rezolvă româneşte...
Tot este pădurea aproape,
iar umbra ei suportă multe...
Panoul cu filmaţi şi amendaţi nu a speriat pe nimeni...
grămezile de moloz fiind martorele mute ale unei civilizaţii în regres.
Oricum în zonă nu era montată nicio cameră de luat vederi...

Picături galbene

Este trecut de 11 noaptea şi îs la munte...
Facem planul pentru a doua zi...trei fete vor să vadă răsăritul soarelui şi să culeagă rododendroni; cineva le-a spus pe ce traseu să meargă...; ar trebui ca a doua zi să plecăm devreme, la 5 am.
Şi s-a făcut cinci dimineaţa...; afară-i teribil de multă lumină...
Bat în uşa iubitoarelor de rododendroni, mai încet, să nu le sperii, iar pe urmă mai tare, că poate-poate mă vor auzi...
Slabe speranţe...
Îmi iau rucsacul şi plec; îniţial am mers pe traseul marcat până când am observat că drumul avea forma unei litere S şi am folosit scurtături.
La 5.35 a răsărit soarele...
Bruma de lumină ce a ajuns până la mine s-a oprit pe două flori...
galbene şi singure
într-o mare de aer curat...

Moştenitoarea

 

Sunt student...
Tocmai s-a terminat anul universitar...
Fug la Costineşti cu cinci băieţi şi trei fete...
Până în Constanţa mergem cu personalul (nu existau, încă, săgeţi albastre...), iar apoi cu un autobuz care scârţie din toate încheieturile...
În minte mi-a rămas podul sărutat de răsăritul de soare...
Imaginaţi-vă un răsărit de soare văzut dintr-un tren personal, în timp garnitura trece pe lângă Podul de la Cernavodă, cel proiectat de inginerul şi academicianul Anghel Saligny (1854-1925).
Graţie braţului de la Cernavodă, Vechiul Regat s-a legat cu Dobrogea (1895), Regele Carol I având suficiente motive de mândrie, în condiţiile în care podul era cel mai lung din Europa şi primul din lume construit din oţel moale...
Anghel Saligny a avut opt copii, însă numai trei au reuşit să treacă de vârsta florilor de cireş, din cauza unei boli de inimă pe care au moştenit-o...
Timpul a trecut, iar în prezent vorbim despre stră-strănepoţii lui Saligny.
Pe unul dintre ei îl cunoaşteţi; îl vedeţi la Prima TV; pare un zăpăcit, deşi nu este nici pe departe aşa; este vorba despre Dan Finţescu...
Şi mai este Manuela, cea care a moştenit privirea albastră a lui Saligny şi capacitatea de analiză matematică riguroasă...
Mai sunt câţiva urmaşi, dar nu pot să cunosc pe toată lumea...
PS: azi se împlinesc 85 de ani de când Salingy a trecut în lumea celor drepţi...,
însă Podul de la Cernavodă este mărturia unui geniu al ingineriei româneşti...care ne-a făcut să fim primii în Europa...
Ce vremuri...

Arsenalul

Până acum, la protestele de stradă nu au lipsit fluierele şi portavocile.

De ieri, imaginaţia unora a completat arsenalul protestatarilor cu două noi elemente: claxoane auto alimentate la baterii de maşină - ţinute în mâini şi plimbate de colo-colo - şi talăngile.

Totuşi, din cauza căldurii, inovatorii au lăsat de dorit...; bine că în locul cozii de mătură nu s-a folosit un fier beton...zgomotul ar fi fost mult mai prietenos urechilor...

Dacă în Africa sunt vuvuzele..., iar acolo mapamondul vorbeşte de lumea a treia, atunci noi pe unde suntem cu dispozitivele de zgomot ???

La 40 de grade...

S-a spus că, în timpul discutării moţiunii de cenzură de ieri, în jurul Parlamentului s-a format un cordon uman...
În fapt au fost două grupuri de oameni: unul mai mare (în str. Izvor) şi un altul mai mic (în Calea 13 Septembrie).
Fiecare s-a apărat de căldură cum a putut:
- cu şapca din dotare şi cu mâinile la spate;

- cu umbrela;

- cu suc de lămâie.

 În rest, multă gălăgie şi circulaţie deviată...

Farul încuiat...

 

 În Sulina, pe partea stângă a drumului ce duce spre plajă, privirile sunt atrase de un al doilea turn.
Amenajat pentru ameliorarea circulaţiei pe Dunăre, în noiembrie 1870, la solicitarea Comisiei Europene a Dunării, farul este inclus şi în Lista Monumentelor Istorice...
Fiind teribil de preţios, accesul în incinta acestuia nu se poate realiza oricând, însă vă puteţi uita cum vântul Sulinei mângâie steagurile României şi UE, două preţioase bunuri de inventar, înfipte de o parte şi de cealaltă a porţii...
PS: până la poarta de incintă încă un gard din sârmă vă dă bineţe...; uşa, evident, este tot încuiată...de frica la cine ştie ce furtună...

Farul părăsit

La Sulina, aproape de vărsarea Dunării în mare, pe malul stâng,
un munte din piatră şi oţel vă aşteaptă...

   ...să vedeţi Delta de sus...

Numai să aveţi grijă la scările metalice...
la urcare
şi la coborâre

şi să găsiţi un mijloc de deplasare
la dus
şi la întors...