Exista o vorba din batrani care spune ca risti sa mori de foame daca esti rusinos. As spune ca este adevarata, pentru ca de foarte multe ori in viata am vazut oameni care au reusit in ceea ce isi propusesera doar pentru ca au indraznit sa faca lucruri pe care altii, mai rusinosi, mai educati, mai politicosi, evitau sa le faca. De felul meu sunt un om timid, motiv pentru care ratez diverse oportunitati de care altii nu se sfiesc sa profite. Dar astazi m-am decis sa fac o incercare. O fac pe acest blog aproape abandonat, care are totusi o multime de abonati (carora le multumesc ca nu m-au abandonat!).

Nu voi intra in detalii, ci vor spune foarte pe scurt ca am un blog care ar avea nevoie de putina sustinere ca sa poata pleca la drum in conditii bune. Cu alte cuvinte, ar avea nevoie de niste linkuri care sa il ajute sa se ridice si sa devina vizibil in ochii lui google. Asadar, daca e cineva care doreste sa puna un link spre site-ul beton amprentat Bucuresti, fie in blogroll, fie intr-un articol, fie oriunde e posibil, as ramane indatorata si as putea intoarce oricand serviciul.

Daca se va intampla minunea, va rog sa ma si anuntati intr-un comentariu sau in privat, caci nu-mi place sa raman datoare si chiar va pot pune un link pe vienela.ro daca ma ajutati. De-a lungul timpului, in cei peste 12 ani de cand scriu pe bloguri, mi-au spus multi povesti de adormit copii, iar eu, naiva si iubitoare de oameni, i-am crezut si i-am sustinut. Mi-au intors repede spatele, de cum s-au vazut cu sacii in caruta. Nu-i nimic, asa-i viata asta, mai cu bune, mai cu rele, mai cu suisuri, cu coborasuri, cu prieteni si mai putin prieteni…

Din cand in cand ma apuca nostalgia si atunci ma intreb Unde sunt blogurile de altadata… Imi trece repede, caci am o multime de activitati care imi rapesc foarte mult timp. Unele dintre ele sunt legate de catei. S-a dovedit ca Bruno are o alergie (sau mai multe), asa ca e pe tratament zilele astea. De la pastilele pe care i le dau bea incredibil de multa apa, iar pe cale de consecinta trebuie scos afara la fiecare doua ore…