înșela

română

Etimologie

Din latină in-sellare.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ʃe'la/

Verb

Conjugarea verbului înșela
Infinitiv	a înșela
Indicativ prezent pers. 1 sg.	înșel
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să înșale
Participiu	înșelat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (înv.) a pune șaua pe cal, a înșeua.

Sinonime

• 1: înșeua

Cuvinte apropiate

• înșeua
• șa

Traduceri

a înșeua

Verb

Conjugarea verbului (se) înșela
Infinitiv	a (se) înșela
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) înșel
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) înșele
Participiu	înșelat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a induce în eroare, a abuza de buna-credință a cuiva; a amăgi.

   I-a înșelat cu vorbe frumoase.

2. (despre simțuri, facultăți psihice) a nu (mai) funcționa bine, a da o imagine eronată, neconformă realității.

   Mă înșală memoria.

3. (v.refl.) a-și forma o părere eronată despre cineva sau ceva; a greși.

   S-a înșelat în privința lui.

4. (v.tranz.) a încălca fidelitatea conjugală; p. gener. a fi necredincios în dragoste.

   Și-a înșelat soția.

5. a ademeni, a seduce o fată, o femeie.

Sinonime

• 1: ademeni, amăgi, escroca, încânta, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa, (livr.) iluziona, (înv. și reg.) juca, planisi, poticări, prilesti, sminti, smomi, șutili, (reg.) șugui, (Transilv. și Ban.) celui, (Munt.) mâglisi, (Transilv.) tășca, (înv.) aromi, blăzni, gâmbosi, măguli, mistifica, surprinde, (fam.) duce, fraieri, șmecheri, (fam. fig.) arde, frige, încălța, pingeli, pingelui, pârli, potcovi, prăji, (Mold. fig.) boi, (înv. fig.) luneca
• 3: greși
• 4: trăda, (înv.) vicleni, (fam. fig.) încornora

Cuvinte derivate

• înșelare
• înșelat
• înșelăciune
• înșelător
• înșelătorie

Expresii

• A înșela așteptările = a dezamăgi

Traduceri

a induce în eroare, a abuza de buna-credință a cuiva

catalană: enganyar (català) cehă: klamat (čeština) chineză: 迋 (中文) ebraică: לרמות (עברית) (leramot) engleză: deceive (English), mislead (English), betray (English) finlandeză: huijata (suomi), pettää (suomi) franceză: tromper (français), tricher (français) germană: betrügen (Deutsch), täuschen (Deutsch) greacă: εξαπατώ (Ελληνικά) (exapató) italiană: ingannare (italiano) japoneză: 騙す (日本語) (damasu), 欺く (日本語) (azamuku)

latină: mentiri (Latina) lituaniană: klaidinti (lietuvių) maghiară: becsap (magyar) neerlandeză: misleiden (Nederlands), bedriegen (Nederlands) portugheză: enganar (português) rusă: обманывать (русский) (obmányvat’) scoțiană: meall (Scots) spaniolă: burlar (español), engañar (español) suedeză: svika (svenska), bedra (svenska) turcă: aldatmak (Türkçe)

a jigni prin încălcarea fidelității conjugale

afrikaans: bedrië (Afrikaans) catalană: enganyar (català) cehă: podvádět (čeština) daneză: bedrage (dansk) engleză: cheat (English) esperanto: trompi (Esperanto) finlandeză: pettää (suomi) franceză: tromper (français) germană: fremdgehen (Deutsch), die Ehe brechen (Deutsch)

islandeză: halda framhjá (íslenska) italiană: tradire (italiano) maghiară: megcsal (magyar) norvegiană: bedra (norsk) neerlandeză: vreemdgaan (Nederlands) portugheză: enganar (português) spaniolă: engañar (español) suedeză: bedra (svenska) turcă: aldatmak (Türkçe)

Referințe

• DEX online