șa
 Vezi și : sa
|
Etimologie
Din latină sella
Pronunție
- AFI: /ʃa/
Substantiv
| Declinarea substantivului șa | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | șa | șei |
| Articulat | șaua | șeile |
| Genitiv-Dativ | șeii | șeilor |
| Vocativ | ' | ' |
- piesă de harnașament confecționată din piele sau din lemn, care se pune pe spinarea calului și pe care șade călărețul.
- parte a bicicletei, a motocicletei etc. formată dintr-un mic suport (triunghiular) din piele, din cauciuc sau din material plastic, pe care se stă în timpul deplasării vehiculului.
- os din spinarea găinii.
- formă de relief reprezentând o depresiune cuprinsă între două părți de teren mai ridicate, cu care alcătuiește un ansamblu.
- Șaua dealului.
Sinonime
- 3: clitelum
- 4: curmătură, (reg.) deșilătură
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
- A pune șaua (pe cineva) = a supune, a stapâni, a exploata (pe cineva), a constrânge pe cineva să facă ceva
- A se ține tare în șa = a fi stăpân pe situație; a fi sigur de ceva
- A vorbi din șa = a vorbi de sus, cu siguranță de sine
Traduceri
piesă de harnașament
|
|
parte a bicicletei