greși
Etimologie
Din slavă grĕšiti.
Pronunție
- AFI: /ɡreˈʃi/
Verb
| Conjugarea verbului greși | |
| Infinitiv | a greși |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
greșesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să greșească |
| Participiu | greșit |
| Conjugare | IV |
- (v.intranz.) a comite o greșeală; p. ext. a se înșela.
- (v.intranz. și tranz.) a nu nimeri ținta, obiectivul ochit; a da greș.
- (v.tranz.) a executa ceva greșit, rău.
- a lua un lucru drept altul; a încurca, a confunda.
- (v.intranz.) a se face vinovat de ceva față de cineva, a face cuiva un rău, un neajuns; p. ext. a păcătui.
Sinonime
Cuvinte derivate
Expresii
- A greși drumul (sau calea) = a (se) rătăci; p. ext. a se abate de la regulile morale, de conduită
Traduceri
a comite o greșeală
|