Reniu

Reniu
Wolfram ← Reniu → Osmiu Tc     75 Re                                                                                                                                                                                                                                           Re Bh Tabelul complet • Tabelul extins
Informații generale
Nume, Simbol, Număr	Reniu, Re, 75
Serie chimică	semimetal
Grupă, Perioadă, Bloc	7, 6, d
Densitate	21.020 kg/m³
Culoare	alb-cenușiu
Număr CAS	7440-15-5
Număr EINECS
Proprietăți atomice
Masă atomică	186,207 u u
Rază atomică	pm
Rază de covalență	159 pm
Rază van der Waals	pm
Configurație electronică	[Xe] 4f145d56s2
Electroni pe nivelul de energie	760 kJ/mol
Număr de oxidare
Oxid
Structură cristalină	hexagonală
Proprietăți fizice
Fază ordinară	solid
Punct de topire	3459 K (3186 °C) K
Punct de fierbere	5869 K (5596 °C) K
Energie de fuziune	kJ/mol
Energie de evaporare	kJ/mol
Temperatură critică	K
Presiune critică	Pa
Volum molar	m³/kmol
Presiune de vapori
Viteza sunetului	m/s la 20 °C
Forță magnetică
Informații diverse
Electronegativitate (Pauling)
Capacitate termică masică	137 J/(kg·K)
Conductivitate electrică	5,56 · 106 S/m
Conductivitate termică	48 W/(m·K)
Prima energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_1}}} kJ/mol
A 2-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_2}}} kJ/mol
A 3-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_3}}} kJ/mol
A 4-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_4}}} kJ/mol
A 5-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_5}}} kJ/mol
A 6-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_6}}} kJ/mol
A 7-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_7}}} kJ/mol
A 8-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_8}}} kJ/mol
A 9-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_9}}} kJ/mol
A 10-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_10}}} kJ/mol
Precauții
NFPA 704
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Reniu (simbol: Re; latinescul Rhenus = "Rin", fluviul) este elementul chimic cu numărul atomic 75. Este un metal foarte rar și a fost descoperit de Walter Noddack, Ida Tacke și Otto Berg în 1925 d.Hr.

Se cunosc oxizii de reniu ReO₃ și Re₂O₇ (culoare galbenă și destul de stabil). De la heptaoxidul de reniu se obține acidul perrenic HReO₄ , ale cărui săruri se numesc perenați ce nu au proprietăți oxidante.

În industria electrotehnică, reniul este folosit la confecționarea filamentelor pentru becuri, iar aliat cu platina este folosit la confecționarea termoelementelor, ca electrozi și catalizatori, la fabricarea vârfurilor de penițe pentru stilou etc.

Caracteristici

• Masa atomică: 186,207 g/mol
• Densitatea la 20 °C: 21,03 g/cm³
• Punctul de topire: 3.180 °C
• Punctul de fierbere: 5.627 °C

Vezi și

• Tabelul periodic al elementelor

Bibliografie

• D. Marian, Metale de înaltă puritate, Editura Tehnică, 1988
• M. Ionescu, S. Gogălniceanu, Chimie generală, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1964

Legături externe

• ro Reniul pe sistemul-periodic.go.ro Arhivat în 16 septembrie 2008, la Wayback Machine.