Galiu

Galiu
Zinc ← Galiu → Germaniu Aluminiu     69,72 31 Ga                                                                                                                                                                                                                                           Ga Indiu Tabelul complet • Tabelul extins
Informații generale
Nume, Simbol, Număr	Galiu, Ga, 31
Serie chimică	metal de post-tranziție
Grupă, Perioadă, Bloc	13, 4, p
Densitate	5904 kg/m³
Culoare	alb-argintiu
Număr CAS	7440-55-3
Număr EINECS
Proprietăți atomice
Masă atomică	u
Rază atomică	141 pm
Rază de covalență	126 pm
Rază van der Waals	187 pm
Configurație electronică	[Ar]4s2 3d10 4p1
Electroni pe nivelul de energie	2, 8, 18, 3
Număr de oxidare	3, 2, 1
Oxid
Structură cristalină
Proprietăți fizice
Fază ordinară	solid
Punct de topire	29.7646°C ; 303 K
Punct de fierbere	2400°C ; 2673 K
Energie de fuziune	5,59 kJ/mol
Energie de evaporare	kJ/mol
Temperatură critică	254 K
Presiune critică	Pa
Volum molar	25,86 m³/kmol
Presiune de vapori	1310
Viteza sunetului	m/s la 20 °C
Forță magnetică
Informații diverse
Electronegativitate (Pauling)	1,81
Capacitate termică masică	J/(kg·K)
Conductivitate electrică	270 S/m
Conductivitate termică	40,6 W/(m·K)
Prima energie de ionizare	578,8 kJ/mol
A 2-a energie de ionizare	1979,3 kJ/mol
A 3-a energie de ionizare	2963 kJ/mol
A 4-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_4}}} kJ/mol
A 5-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_5}}} kJ/mol
A 6-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_6}}} kJ/mol
A 7-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_7}}} kJ/mol
A 8-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_8}}} kJ/mol
A 9-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_9}}} kJ/mol
A 10-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_10}}} kJ/mol
Cei mai stabili izotopi
Simbol AN T1/2 MD Ed PD MeV 69Ga 60,11 % stabil - - - stabil cu 38 neutroni 71Ga 39,89 % stabil - - - stabil cu 40 neutroni
Precauții
NFPA 704
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Galiul este elementul chimic care are simbol chimic Ga și numărul atomic 31. Galiul nu se găsește, în natură, în forma sa elementară, dar se găsește, sub formă de săruri de galiu (III), în minereurile de bauxită sau în cele de zinc.

Istoric

În 1871, chimistul rus Dimitri Mendeleev a prezis existența galiului, elementul situat în sistemul periodic sub aluminiu, element numit de acesta eka-aluminiu. De asemeni, Mendeleev a prezis și o parte din proprietățile acestuia, și anume: densitatea, punctul de topire, caracterul de oxid etc., proprietăți ce nu diferă cu mult față de realitate. Galiul a fost descoperit de Paul Emile Lecoq de Boisbaudran în 1875, cu ajutorul spectroscopiei, analizând o mostră de sfalerit. Acesta a observat două linii violete, caracteristicile spectrale ale galiului.

Numele elementului vine de la provincia romană Galia.

Obținere

 

Proprietăți fizice

Galiul foarte pur are o culoare argintie, iar metalul solid se frânge concoidal, ca sticla.

Galiul se dilată cu 3,1% când se solidifică, prin urmare stocarea în recipiente din sticlă sau metal este evitată din cauza posibilității ruperii containerului. Punctul de topire al galiului la 29,7646 °C, este peste temperatura normală a unei camere și este aproximativ la aceeași temperatură cu cea a unei zile de vară la latitudini mijlocii ale Pământului; prin urmare galiul nu este marcat ca lichid în Tabelul periodic, singurele elemente lichide la temperatura camerei cunoscute fiind mercurul (metal) și bromul (nemetal).

Galiul este unul dintre metalele care este lichid la temperaturi apropiate de cea normală a unei camere, împreună cu cesiul, rubidiul, mercurul și franciul. Galiul are unul dintre cele mai mari intervale de temperatură în care se menține lichid (pentru un metal) și, de asemenea, are o presiune de vapori scăzută la temperaturi mari (spre deosebire de mercur). Punctul de fierbere al galiului, 2400 °C, este de peste optzeci de ori mai mare decât punctul său de topire, 29,7646 °C, având cel mai mare raport dintre valoarea punctului de fierbere și cea a punctului de topire dintre elementele chimice.

Compuși importanți ai galiului

GaAs, compus folosit în fabricarea celulelor fotovoltaice.

Bibliografie

• D. Marian, Metale de înaltă puritate, Editura Tehnică, 1988

Legături externe

• ro Galiul pe sistemul-periodic.go.ro Arhivat în 16 octombrie 2008, la Wayback Machine.
• en Thermal conductivity Arhivat în 15 mai 2016, la Arhiva Web Portugheză
• en Galiu inoveaza fotovoltaicele. Arhivat în 31 octombrie 2014, la Wayback Machine.

Vezi și

• Tabelul periodic al elementelor