Comuna Izvoarele, Teleorman
| Izvoarele | |
| — comună — | |
 Izvoarele (România) Poziția geografică în România | |
| Coordonate: 43°49′27″N 25°23′36″E / 43.8240579°N 25.3932909°E | |
|---|---|
| Țară |  România |
| Județ |  Teleorman |
| SIRUTA | 153106 |
| Reședință | Izvoarele |
| Componență | Izvoarele |
| Guvernare | |
| - primar al comunei Izvoarele[*] | Dan Ghena[*][1] (PSD, ) |
| Suprafață | |
| - Total | 41,09 km² |
| Populație (2021) | |
| - Total | 2.048 locuitori |
| Fus orar | UTC+2 |
| Cod poștal | 237235 |
| Prezență online | |
GeoNames  | |
 | |
Modifică date / text  | |
Izvoarele (în trecut, Găuriciu) este o comună în județul Teleorman, Muntenia, România, formată numai din satul de reședință cu același nume.[2]
Legendă
[modificare | modificare sursă]Coloniștii bulgari apar menționați în documente din anii 1806–1814 și 1828–1834. 25 de familii de bulgari au trecut Dunărea în 1827 și s-au stabilit la Izvoarele în anul următor. În registrul de evidență al populației din 1838 se înregistrează prezența a 137 de gospodării „sârbești” (bulgarii din Țările Române erau înregistrați drept sârbi în documentele vremii).
La sfârșitul secolului al XIX-lea, numărul total de locuitori era de 1.378, aproape toți bulgari, lucrând mai ales în agricultură. Gustav Weigand care a vizitat satul în 1898 a furnizat statistici similare. Mai târziu, el a inclus satul în atlasul său ca localitate cu populație bulgară. În 1908, S. Romanski a găsit 360 de familii de bulgari. Bătrânii i-au spus că bulgarii coloniști au venit în mai multe valuri din regiunea Plevna și mai precis din Ralevo, lor alăturându-se și bulgari basarabeni. În timpul cercetărilor de teren din 1972 s-a stabilit că aproape toți locuitorii (aproximativ 4.000) erau bulgari și dialectul era bine păstrat.[3]
Istorie
[modificare | modificare sursă]La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de Găuriciu, făcea parte din plasa Marginea a județului Teleorman și era alcătuit doar din satul Găuriciu cu o populație de 1378 de locuitori.[4] Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în plasa Zimnicea a aceluiași județ și cu o populație de 2853 de locuitori.[5]
În anul 1950, comuna a trecut în administrația raionului Zimnicea al regiunii Teleorman, raion care, doi ani mai târziu, a fost inclus în regiunea București.
În anul 1964, comuna a fost redenumită în Izvoarele[6], iar în anul 1968 a fost transferată la județul Teleorman, în structura actuală.[7]
Demografie
[modificare | modificare sursă]
Componența etnică a comunei Izvoarele
Români (96%)
Alte etnii (0,73%)
Necunoscută (3,27%)
Componența confesională a comunei Izvoarele
Ortodocși (94,24%)
Creștini după evanghelie (1,95%)
Alte religii (0,49%)
Necunoscută (3,32%)
Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Izvoarele se ridică la 2.048 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 2.578 de locuitori.[8] Majoritatea locuitorilor sunt români (96%), iar pentru 3,27% nu se cunoaște apartenența etnică.[9] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (94,24%), cu o minoritate de creștini după evanghelie (1,95%), iar pentru 3,32% nu se cunoaște apartenența confesională.[10]
Politică și administrație
[modificare | modificare sursă]Comuna Izvoarele este administrată de un primar și un consiliu local compus din 11 consilieri. Primarul, Dan Ghena[*], de la Partidul Social Democrat, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[11]
| Partid | Consilieri | Componența Consiliului | ||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Partidul Social Democrat | 8 | |||||||||
| Partidul Național Liberal | 2 | |||||||||
| Alianța pentru Unirea Românilor | 1 | |||||||||
Monumente istorice
[modificare | modificare sursă]Singurul monument istoric din comuna Izvoarele este Biserica "Sfântul Nicolae" care datează din anul 1834.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central
- ^ „Anexă: Denumirea și componența unităților administrativ-teritoriale pe județe”. Legea 290. Parlamentul României. .
- ^ Izvoárele : Bulgarian Dialects in Romania : Maxim Mladenov : Electronic Corpus, www.corpusbdr.info
- ^ Lahovari, George Ioan (). „Găuriciul, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 3. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 489.
- ^ Melbert, N., ed. (). „Comuna Găuriciu”. Anuarul Socec al României-mari. București: Editura "Socec & co." soc. anon. IV. Provinciile Vechiului Regat: 707.
- ^ „Decretul nr. 799 din 17 decembrie 1964 privind schimbarea denumirii unor localități”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .
- ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .
- ^ „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în .
- ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în .
- ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în .
- ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2024” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în .
