V-ați mirat vreodată de diferența dintre cerul observat din marile orașe și cel de la țară. Ați rămas vreodată impresionat de câte stele se pot vedea de la munte? V-ați întors apoi în oraș, le-ați căutat și nu le-ați mai găsit?
Și noi trecem prin aceleași situații pentru că cerul din marile orașe este sărac. Foarte sărac. Stelele slabe ca strălucire (care sunt cele mai numeroase) dispar, Calea Lactee nu se mai poate vedea iar cerul este gri luminos. Nebuloasele, galaxiile și cometele se văd cu greu (aproape pe loc) iar telescoapele cu greu ne arată obiectele astronomice atât de frumoase în fotografii.
Vestea proastă? Noi suntem de vină pentru aceste schimbări. Vestea bună? Putem schimba cerul la loc!
Probleme
Motivul pentru care cerul este sărac din marile orase se numește „poluare luminoasă” adică iluminatul stradal necorespunzător. Ați remarcat probabil că dacă te deplasezi străzi îți intră lumină în ochi. Unele străzi sunt iluminate puternic dar nu se poate vedea nimic pentru că luminile sunt direcționate înspre ochii oamenilor. Uneori chiar și de la etaj poți vedea direct lumina becurilor de pe stâlpi iar acest lucru înseamnă că lumina se duce în sus.
„Sus” înseamnă „spre cer” iar moleculele de gaz din atmosferă împrăștie lumina în toate direcțiile unde se crează o „strălucire” a cerului, gri-ul vizibil din cele mai mari orașe ale țării.
Cum Calea Lactee este gri, galaxiile și nebuloasele la fel, atunci când cerul este gri acestea dispar lăsând cerul sărac. Acesta este cerul orășenilor, unul cu doar câteva sute de stele și de pe care acestea dispar de la an la an pe măsură ce noi reclame luminoase ne sufocă și încearcă să ne atragă ca pe molii.
Modul în care sunt montate becurile pe stâlpii iluminatului stradal duce la pierderea a 30% din lumina emisă de acestea. Un bec 100W trimite doar 70W spre sol iar restul spre cer. Plătim 30% din lumină ca să iluminăm burțile păsărilor și norii.
Soluții
Soluțiile sunt foarte la îndemână:
- prelungirea în jos a tăbliei care acoperă becul în cazul în care este sau montarea uneia în cazul în care nu este;
- acolo unde există un glob de sticlă sub bec trebuie dat jos și lăsat fără;
- montarea becurilor cu senzor care se aprind când este nevoie;
- stingerea reclamelor luminoase noaptea când cetățenii oricum dorm;
- „rărirea” stâlpilor de iluminat public;
- înclinarea corespunzătoare a lămpilor de pe stâlpi pentru ca lumina acestora să cadă unde trebuie.
Pare că poluarea luminoasă nu ne amenință viețile (cu toate că multe accidente auto au ca explicație „mi-a intrat lumina în ochi”) și că putem trăi și așa. Este aproape adevărat. Dar cum luminile câștigă în fața stelelor, să vedem ce ne vor spune nepoții când nu vor vedea stele decât la „grădina zoologică stelară”.
Vrem să mișcorăm poluarea luminoasă pentru că:
- reducem din consumul de energie;
- vrem să fim mai bine protejat pe stradă;
- vrem să fim mai sănătoși;
- vrem să nu pierdem cerul;
- ne pasă și de animale;