Fostul principal instrument al acestui observator a fost luneta ecuatorială Zeiss, instalată în 1910. Pe această luneta puteau fi montate un coronograf (un instrument pentru observarea coroanei solare în afara eclipselor) şi o cameră fotografică. Luneta ecuatoriala a fost funcțională pâna în 2014 și folosită în timpul evenimentelor speciale (eclipse totale de Lună, eclipse de Soare, opoziții) şi uneori sâmbăta.
Acum luneta este expusa în Observator și poate fi observata din exteriorul clădirii fiind înconjurata de geamuri și iluminare artificiala. Din 2016, după restaurarea clădirii, în cupola astronomica a fost montat un refractor de 400 mm.
Iată câteva date memorabile pentru instrumentarul nostru:
- în 2016, prin proiectul de finanțare Regio, Observatorul are acum în dotare un telescop Meade LX600 400 mm oglinda principala, un telescop de tip Dobson Sky-Watcher 400 mm oglinda principala, un apocromat Explore Scientific 127 mm și o luneta Coronado Solar Max II de 90 mm.
- în 2014 SES Astra a donat observatorului un refractor Elite de 127 mm în diametru, însoțit de o montură Celestron AVX Advanced VX German EQ GoTo.
- în 2013 Hama România a donat observatorului un refractor Celestron de 150 mm în diametru, însoțit de o montură CG4.
- în ianuarie 2008 ALPHA BANK a donat telescopul MEADE LX200R de 30 cm în diametru, precum și o lunetă solară Coronado.
- în perioada 1950 – 1970. O parte din instrumente au fost achiziționate, donate sau construite de membrii Astroclubului București.
Toate aceste instrumente stau la dispoziția publicului pentru observații astronomice, în funcție ce ceea ce se vede pe cer.
LUNETA ECUATORIALĂ ZEISS (1910)
Are 150 mm diametru și a fost instalată în 1910, la doi ani după construcția observatorul Urseanu. Distanța focală a refractorului este de 2695 mm. La vremea când a fost instalată, luneta era a doua ca mărime din țară după luneta lui Costache Conachi de la Iași, de 157 mm în diametru, achiziționată în 1823. Cum acelei lunete i s-a pierdut urma, ecuatorialul de la București rămânea la vremea aceea cea mai mare lunetă din România. În 1912 la Observatorul Astronomic din Filaret s-a instalat refractorul dublu de 38cm diametru, luneta noastră coborând un loc.
Impreună cu luneta a fost cumparată și o trusă de oculare ce conținea șase asemenea piese. Ocularele sunt folosite și în prezent. Sunt oculare cu distanța focală de 40 mm, 25 mm, 12,5 mm și 9 mm. Cu ocularul de 9mm se obține o putere de 300x, destul de mare pentru observații asupra planetelor și Lunii. Cu un alt ocular de 6mm se obține puterea maximă de mărire a acestui instrument: 450x.
Luneta de 150 mm este dotată cu un căutător de 60mm diametru ce are o marire de 20x. Cu acest mic instrument se centrează obiectele astronomice în refractorul mare.
Cupola ce adăpostește luneta Zeiss are cinci metri în diametru, fiind acționată manual.
Mai jos găsiți o descriere a instrumentului principal, apărută în publicația „Note și observații astronomice” în 1959. Autorul descrierii este Matei Alexescu.
„Instrumentul principal al observatorului este un ecuatorial „Zeiss” de 150 milimetri diametru şi 2695 milimetri distanţă focală a obiectivului. Calitatea acestuia este remarcabilă: obiectivul (tip A, semiapochomat) ne-a permis observarea stelelor duble cu distanţă unghiulară între componente de 0″,75 ceea ce constituie o cifră importantă pentru diametrul său.
Ecuatorialul este prevăzut cu o serie de oculare Huygens şi ortoscopice, care dau grosismente între 45 şi 540 de ori. Un grup de oculare (54, 108, 216 şi 300 de ori) pot fi folosite şi pentru viziune binoculară, cu ajutorul unei prisme “Zeiss”.
În 1957 a fost procurat un micrometru de poziţie, având cercul de poziţie (divizat din grad în grad) cu diametrul de 15 centimetri, prevăzut cu vernier ce permite citirea zecimii de grad. Pasul şurubului micrometric este de 0,5 milimetri; el este utilizat deocamdată pentru observaţiile planetare efectuate în observator.
Începând cu anul 1951, ecuatorialul a fost înzestrat cu o serie de aparate anexă. Astfel, în 1951 a fost instalată o cameră fotografică prevăzută cu un obiectiv Petzval-Hermagis de 105 milimetri diametru şi 500 milimetri distanta focală, care servește la fotografierea câmpurilor stelare, cometelor, etc. Tot în 1951 a fost construită prima formă a unui spectroscop pentru observarea protuberanțelor solare, din piese de binoclu cu prisme, iar în același an a fost construită o cameră fotografică format 9/12 centimetri care se atașează la ocularul ecuatorialului, în scopul fotografierii planetelor și a Lunii. O a doua cameră fotografică la ocular a fost construită în 1956.
În anul 1957, ca urmare a experienței efectuate, a fost instalat un heliograf, compus dintr-o lunetă Bardou de 108 milimetri diametru, prevăzută cu un ocular de 25 milimetri distanță focală şi o cameră fotografică tip “Contesa Nethel”, cu care au fost obţinute o serie de clişee ale Soarelui de o mare fineţe. Imaginea Soarelui, pe placă, este de 75 milimetri diametru. În paralel, pentru observarea vizuală a Soarelui, a fost construit un ecran, pe care se obţin proiecţii ale discului solarde 250 milimetri diametru.”
Victor Anestin a publicat în Ziarul Călătoriilor și al Științelor Populare din 22 ianuarie 1913, un articol în care anunța existența observatorului Urseanu. Luneta, spune Anestin, a costat aproximativ 25.000 de lei și era la vremea aceea a doua ca mărime din țară. Articolul scanat se găsește aici.
LUNETA GOERTZ (~1950)
Luneta a fost folosita în fiecare seară senină până în anul 2014. Are 90 mm diametru și este montată pe montura ecuatoriala Zeiss. Cu ea se pot observa planetele si Luna, Soarele si stelele duble. Puterea maxima de mărire este de 200x.
TELESCOPUL MEADE LX200R – DONAŢIE ALPHA BANK (2008)
Cu un diametru mai mare decât oricare alt instrument din Observator, telescopul Meade LX200R de 30 cm diametru, este al doilea instrument astronomic ca mărime accesibil publicului din România (primul ca diametru se află la Observatorul din Galați).
Telescopul poate mări până în 750X. Teoretic, cele mai mici detalii vizibile au 0,37”. Pe lună se pot vedea cratere de 700 m în diametru. Unui telescop de diametrul acesta sunt accesibile toate planetele, stele până la magnitudinea 15, precum şi mii de obiecte non-stelare (galaxii, roiuri stelare, nebuloase).
Practic vorbind în cele mai detaliate imagini cu Luna am reușit să obținem detalii de 1 km, magnitudinea limită în domeniul vizual fiind de 13,2.
În afara calităţilor optice, telescopul este dotat cu o montură GoTo cu GPS. După alimentarea monturii, aceasta caută prin sistemul GPS câtiva sateliţi de la care preia coordonatele locului de observaţie, ora exactă şi locul unde se află nordul. După aceasta se aliniază singură după câteva stele. După aliniere, telescopul este in stare să găseasca singur mii de obiecte aflate în baza de date sau după coordonate.
Oglinda telescopului este acoperită cu un strat special de aluminiu numit Ultra-High Transmission Coatings (UHTC™). Acesta face ca oglinda să reflecte cu 20% mai mai multă lumină decât în mod normal.
REFLECTOR MEADE LX600 (2016) – FINANȚARE REGIO
Dupa restaurarea și consolidarea Observatorului Astronomic care a avut loc între 2014-2016, au fost achiziționate instrumente prin proiectul Regio.
În prezent, în cupola astronomica se afla cel mai mare instrument al Observatorului, un telescop MEADE LX600 cu diametrul oglinzii principale de 400 mm și focala de 3251 mm. Telescopul este computerizat și are ghidare automatica StarLock.
Instrumentul este pe o montura ecuatoriala tip furca, toate pe un pilastru de fier fabricat la comanda pentru latitudinea Bucureștiului.
SKY-WATCHER DOBSONIAN 400 mm (2016) – FINANȚARE REGIO
Un alt instrument achiziționat cu ocazia restaurarii observatorului prin finanțare Regio, este un reflector dobsonian cu oglinda principala de 400 mm și focala de 1800 mm.
Acest instrument se afla pe terasa observatorului fiind un instrument portabil, ușor de manevrat și schimbat poziția pentru observarea mai multor obiecte. Montura este de tip alt-azimutală și este dotat cu echipament GOTO.
Instrumentul se folsește în serile senine cu publicul larg de pe terasa observatorului.
Mărimea oglinzii telescopului, ajută la observarea ușoara a obiectelor de tip deep-sky din oraș. Planetele prezinta detalii fine prin instrument iar pe Luna se pot observa detalii sub 1 km.
REFRACTOR SOLAR MAX II (2016) – FINANȚARE REGIO
Acest instrument este dedicat observațiilor solare. Filtrul este de tip H-alpha prin care putem observa suprafața Soarelui în lumina hidrogenului. Putem observa erupții solare, protuberanțe, plaje și filamente.
Luneta are diametrul de 90 mm și focala de 800 mm.
Alte instrumente astronomice
Observatorul Astronomic deține și alte instrumente astronomice precum și doar optica astronomică.
În 1966 s-a achiziționat o oglindă de telescop cu diametrul de 450 mm și distanța focală de 12600 mm, șlefuită de I. Zaidel, construindu-se cel mai mare telescop accesibil publicului din România.
Telescopul a fost utilizat cu succes, cu imagini impresionante asupra Lunii, planetei Jupiter, planetei Saturn, deși din punct de vedere al puterii de rezoluție, puterea separatoare nu a ajuns, chiar în condiții de turbulență redusă, sub 1,2 – 1,5 secunde de arc. Gabaritul foarte mare și condițiile pretențioase de exploatare și protecție la intemperii, au dus totuși la demontarea sa ulterioară. La revenirea la Observator (a lui Matei Alexescu), pentru o scurtă perioadă de timp (decembrie 1975 – octombrie 1979), s-a constatat ca piesele mecanice erau grav deteriorate. Intenția de refacere a telescopului (pe o montură mai solidă/în furcă dublă), au fost anulate de cutremurul din 4 martie 1977 – gradul de afectare al clădirii ne mai permițând instalarea unui telescop mare și greu, nici pe terasa nici în cupola observatorului (text scris de Matei Alexescu în 1991).
Lui Vladimir Boico i se datorează o primă contribuție serioasă – aceea a instalării unui astrograf (personal) cu obiectiv Petzval Hermagis F/5 ; F=500mm, în primăvara anului 1951. În același an a construit o camera fotografică la ocular, pentru fotografierea Lunii și planetelor (o a doua construind-o în 1956).
În anul 1951, utilajul observațional a mai obtinut o piesa importantă – spectroscopul de protuberanțe, realizat din piese de binoclu, de catre ing. Boico secondat de Matei Alexescu, aparat utilizat des pâna în 1957, când o piesă similară (proiectată tot de ing V. Boico) a fost obținută prin transfer de la Observatorul din București al Academiei. La rândul sau acest instrument a cedat locul (în 1960), unui instrument similar de fabricație germană (ZEISS), un coronograf destinat observațiilor de protuberanțe.
În 1957 a fost instalat, pe ecuatorial, un micrometru destinat observării stelelor duble și măsurătorilor micrometrice în câmpul instrumentului (el a fost obținut de la Observatorul Astronomic al Universității «Al. I. Cuza » din Iași, prin grija prof. dr. Victor Nadolschi, cu care timp de mulți ani a existat o colaborare în domeniul observațiilor solare).
În 1956, tot pe refractorul de 150mm a fost instalat un refractor Bardou de 108/1600mm, împreună cu o veche camera fotografică pentru plăci de 9X12 cm (putând acepta și de 13X18 cm). Instrumentul era destinat fotografierii solare sistematice și timp de mai mulți ani – atât cât s-a putut dispune de plăci fotografice diapozitiv (fabricație indigenă) – au fost obținute imagini ale Soarelui (disc integral/la 75 mm diametru, sau pe zone/la echivalent de 150 mm diametru).
În epoca anilor ’60, unitatea, devenită între timp “Muzeul Științelor Experimentale”, a fost dotată în mod substanțial de către Consiliul Muzeelor, din fostul Comitet de Stat pentru Cultură și Artă, cu aparatura fotografica modernă și laborator fotografic : o luneta ecuatorială ZEISS 80/1200 mm, o luneta azimutală de 80/500 mm, un celostat polar ZEISS de 120 mm diametru (plus spectroscopul deja mentionat).