Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” este singurul observator astronomic din capitală deschis publicului. Își datorează existența în primul rând amiralului Vasile Urseanu, dar și popularizatorului de astronomie și știință Victor Anestin.
1910-1916
Istoria Observatorului astronomic începe în 1908 când Victor Anestin în cooptează pe amiralul Urseanu în Societatea Astronomică Română „Camille Flammarion”. Amiralul devine președintele societății astronomie a cărei scop era înființarea unui observator astronomic popular care să servească la propagarea astronomiei în rândul maselor.
Amiralul Vasile Urseanu demarează lucrările de construire, prin eforturi financiare proprii, a unei clădiri din București, pe bulevardul Colței, actualul bulevard Lascăr Catargiu, despre care obișnuia să spună: “Mi-am construit casa în formă de yacht, având o cupolă de observator, ca în același timp, când fac observații cu luneta, să am senzația că plutesc pe mare.”
Observatorul amiralului a devenit un simbol al pasionaților de astronomie, înființarea sa fiind salutată în publicațiile de la 1910. A fost dotat cu o luneta Zeiss de 150 mm diametru și distanță focală de 2,7 metri. Luneta era a treia ca mărime din țară la data aceea.
La începutul activității observatorului astronomic, ca observator particular (până în 1916), alături de amiralul Urseanu, au mai lucrat ca observatori, Victor Anestin – cunoscut popularizator al astronomiei în tara noastră, Rosetti-Bălănescu și alții. După moartea amiralului (1926), luneta a fost demontată și depozitată în subsolul clădirii, astfel că activitatea astronomică a grupului a încetat.
1933-1950
În anul 1933, Jeanne Urseanu, văduva amiralului, a donat clădirea municipalității orașului București, condiționând donația – conform dorinței testamentare a amiralului – de păstrarea memoriei acestei deosebite realizări. Astfel, pe placa comemorativă din interiorul clădirii, sub portretul familiei Urseanu realizat de pictorul Camille Ressu, sunt săpate în marmură cuvintele: “După o viață de muncă și credință, au dăruit acest lăcaș ca să fie adăpost de arta și prilej de înălțare sufletească”.
Inițial ea a adăpostit Pinacoteca Municipală iar componentele de bază ale instrumentului – refractorul Zeiss – au fost păstrate împachetate în subsolul clădirii.
Concomitent, astronomul român Nicolae Donici (1874 – 1956) a sondat posibilitățile reinstalării refractorului Zeiss, de 150mm diametru, în cupolă: obiectivul instrumentului se găsea în permanență pe masa din biroul savantului, situat la etajul II, chiar lângă ușa de acces în cupolă. După plecarea astronomului în Egipt, pentru continuarea studiilor sale asupra luminii zodiacale, s-a pus capăt acestor încercări.
Ele au fost reluate, în 1949, de către academicianul Călin Popovici, care, cu ajutorul prof. dr. Aurel Iacovache și cu sprijinul academicianului George Demetrescu – pe atunci director al Observatorului Astronomic al Academiei– a reușit să determine autoritățile municipale de atunci, să se ocupe de repunerea în valoare a ecuatorialului și a observatorului
1950 – 1960
Ca urmare, în aprilie 1950 a fost definitivată reinstalarea lunetei, la aceasta operație participând lucrători de la Industria Optică Română. Astfel, observatorul a fost inaugurat, pentru public, la începutul lunii mai 1950; vizitele puteau fi efectuate zilnic – în afară de luni – între orele 17 – 22.
Observatorul a fost condus de Materi Alexescu, la început sub îndrumarea astronomului Călin Popovici.
O primă expoziție astronomică, bazată exclusiv pe fotografii și desene originale, rezultate din observațiile proprii, a fost organizată încă din 1952 într-una din sălile de la etajul I. Ea era completată prin expunerea unor piese rezultate din activități practice.
1960-1980
În epoca anilor ’60, unitatea, devenită între timp “Muzeul Științelor Experimentale”, a fost dotată în mod substanțial cu aparatura fotografică modernă și laborator fotografic, o lunetă ecuatorială Zeiss 80/1200 mm, o lunetă azimutală de 80/500 mm, un celostat polar Zeiss de 120 mm diametru.
În 1966 s-a construit și instalat telescopul newton-cassegrain de 450 mm diametru (cel mai mare din țară în acel moment). Acesta a funcționat până în 1970 când a fost dezmembrat din cauza deteriorării pieselor componente.
Activitatea Observatorului era axata atât pe popularizarea astronomiei, oferind tuturor celor interesați posibilitatea urmăririi prin lunete a spectacolului boltii cerești, cat si pe efectuarea de observații si cercetări astronomice, realizate de astronomii amatori. Colectivul de astronomi amatori a luat ființa pe lângă Observatorul Astronomic și și-a desfășurat activitatea in mod organizat chiar de la redeschiderea sa, la mijlocul secolului trecut. In anul 1968 acest colectiv s-a constituit in Astroclubul Bucuresti, care funcționează si in prezent. Membrii Astroclubului, astronomi amatori pasionati, desfasoara alaturi de profesionisti o activitate sustinuta, o parte dintre acestia avand contributii deosebite la realizarea programelor de observatii, rezultatele obtinute fiind apreciate in tara si peste hotare.
După 1970 activitatea Observatorului a fost coordonată de Ion Corvin Sângeorzan și din 1982 de dr. Harald Alexandrescu. Amândoi au fost buni popularizatori de astronomie fiind singurii care țineau legătura între oamenii de știință și public în perioadele cât au coordonat activitățile Observatorului. Problemele inerente ale epocii (1970-1989) au făcut ca pe lângă actitivatea de popularizare a astronomiei să se imprime o tentă materialist-științifică activităților cu publicul.
1990 – prezent
După 1990 în clădire a fost sediul Agenției Spațiale Române iar în 1996 Observatorul a fost reinaugurat ca „Observator Astronomic Municipal”
Din 2008, grație unei donații Alpha Bank, Observatorul a fost dotat cu un telescop MEADE LX200R de 30 cm în diametru și cu o lunetă care permite observarea Soarelui în altă lungime de undă. Astfel vizitatorii pot observa erupțiile solare și corpurile cerești mult mai bine decât o puteau face până atunci.
Din 2009 s-a inaugurat prezentarea „Călătorie prin Univers”, o călătorie virtuală prin Cosmos la care au participat câteva mii de oameni.
Istoria Observatorului Astronomic – expoziție stradală
În 2020 a fost inaugurată expoziția stradală despre istoria Observatorului, cu prilejul împlinirii a 110 ani de existență.
Vă invităm să aflați mai multe despre observator citind afișele acestei expoziții.
