gură
Etimologie
Din latină gula.
Pronunție
- AFI: /'gu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului gură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | gură | guri |
| Articulat | gura | gurile |
| Genitiv-Dativ | gurii | gurilor |
| Vocativ | - | - |
- cavitate din partea anterioară (și inferioară) a capului oamenilor și animalelor, prin care alimentele sunt introduse în organism; organ al vorbirii.
- "Deschide gura și spune 'aaa' ", l-a auzit pe doctor.
- deschizătură a unui obiect, a unei încăperi etc., prin care intră, se introduce, se varsă, iese etc. ceva, prin care se stabilește o comunicație.
- Gura vasului, gura fluviului.
Sinonime
- 1: (reg.) mordă, (înv.) rost, (peior.) bot, plisc, rât, (Ban. și Transilv. peior.) flit, (arg.) mestecău
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Locuțiuni
Expresii
- A(-i) da (cuiva) o gură = a săruta (pe cineva)
- Cu sufletul la gură = a) abia mai putând respira (de emoție sau de oboseală); b) foarte bolnav, aproape de moarte
- A uita de la mână până la gură = a uita repede, a fi uituc
- A scăpa din gura lupului = a (se) salva dintr-o mare primejdie
- A țipa (sau a striga etc.) ca din gură de șarpe = a țipa din răsputeri, deznădăjduit
- A pune (sau a lua, a băga) ceva în gură = a mânca (puțin)
- A i se face gura pungă = a avea o senzație de astringență din cauza unor alimente acre introduse în gură
- A da (cuiva) mură-n gură = a-i da (cuiva) ceva de-a gata, fără să facă cel mai mic efort
- A închide (sau a astupa) cuiva gura = a face pe cineva să nu mai vorbească, a pune pe cineva în situația de a nu mai putea spune nimic
- A lua cuiva vorba din gură = a) a spune tocmai ceea ce voia să zică altul în clipa respectivă; b) a întrerupe pe cineva când vorbește
- A-l lua (pe cineva) gura pe dinainte = a destăinui ceva fără voie, a spune ceva ce n-ar fi trebuit să spună
- A avea gura (sau a fi gură) spartă = a nu putea ține un secret, a dezvălui orice secret
- A fi slobod la gură = a vorbi mult și fără sfială, depășind uneori limitele bunei-cuviințe
- A fi cu gura mare = a fi certăreț
- A nu i se auzi gura = a fi tăcut
- A vorbi cu jumătate de gură = a vorbi nehotărât, fără convingere
- A te lua după gura cuiva = a acționa (în mod greșit) după sfatul cuiva
- A da și pâinea de la gură = a da și puținul pe care-l are
- A lua vorba din gură = a spune ceea ce vrea să spună altul, în momentul respectiv
Traduceri
cavitate din partea anterioară și inferioară a capului omului și animalelor
|
|