Virgulă
Virgula este semnul de punctuație care delimitează grafic o pauză între părți de propoziție (vezi Sintaxa propoziției) sau între propozițiile unei fraze (vezi Sintaxa frazei), despărțindu-le pe baza raporturilor sintactice.
Virgula se folosește în scrierea multor limbi — toate limbile scrise cu alfabetul latin și o parte din celelalte — pentru a structura fraza și propoziția și a evita posibilele ambiguități. Astfel, virgula joacă un rol similar cu pauzele, variațiile de ritm și intonația în limba vorbită. Utilizarea virgulei diferă de la o limbă la alta, lucrările normative ale fiecăreia impunând reguli mai mult sau mai puțin precise în care virgula este obligatorie, opțională sau nepermisă.
- Vezi și Virgula în limba română.
Matematică
[modificare | modificare sursă]În scrierea numerelor, virgula separă partea întreagă a unui număr de partea sa fracționară. De exemplu: 3,14159.
În aritmetica englezească, virgula se folosește pentru separarea ordinelor de mărime, iar punctul pentru separarea părții întregi de partea fracționară. Numărul cincisprezece milioane se va scrie „15,000,000”.
Informatică
[modificare | modificare sursă]- Vezi virgulă fixă și virgulă mobilă
Muzică
[modificare | modificare sursă]Virgula este un semn scris în partea de sus a unui rând melodic, care arată când trebuie făcută respirația în timpul interpretării vocale iar în muzica instrumentală indică frazarea.
Vezi și
[modificare | modificare sursă]- Apostrof
- Bară oblică (slash /)
- Bară oblică inversă (backslash \)
- Cratimă
- Două puncte
- Ghilimele
- Linie de dialog
- Linie de pauză
- Punct
- Punct și virgulă
- Puncte de suspensie
- Semnul exclamării
- Semnul întrebării
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Îndreptar ortografic, ortoepic și de punctuație, ediția a I, ediția a II-a, ediția a III-a, ediția a IV-a, ediția a V-a , Academia Română, Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan, București 1960, 1965, 1971, 1983, 2001