Județul Putna (interbelic)

Județul Putna


stemă	amplasare

Provincie:

Moldova

Reședința:

Focșani

Populație:
•Total 1930:

Locul
194.105 loc.

Suprafață:
•Total:

Locul
3.340 km²

Perioadă de existență:

'

Subdiviziuni:

(inițial) trei plăși
(ulterior) șase plăși

Județul Putna a fost o unitate administrativă de ordinul întâi din Regatul României, aflată în regiunea istorică Moldova. Reședința județului era orașul Focșani.

Istorie

Ținutul Putnei a fost atestat documentar la 2 iulie 1431. Împreună cu Ținutul Adjudului, atestat în 1460, s-a contopit în 1591 sub denumirea de Ținutul Putnei, condus de un staroste până la 1859.^[1] Cel puțin o parte a teritoriului lui a fost sub controlul domnilor Țării Românești până pe la 1475.

În anul 1864, domnitorul Alexandru Ioan Cuza dă prima lege de organizare administrativ-teritorială modernă a teritoriului României. Legea prevedea împărțirea țării în 33 de județe, având ca subdiviziuni plășile și comunele (urbane și rurale). Județele și comunele erau investite cu personalitate juridică și cu organe deliberative și executive: consiliul județean și prefectul (acesta din urmă ca reprezentant al guvernului în teritoriu), respectiv consiliul comunal și primarul (în calitate de reprezentant al guvernului în teritoriu). Plășile erau simple subdiviziuni ale județelor, fără personalitate juridică, conduse de subprefecți, cu atribuții de supraveghere și control asupra autorităților comunale.^[2]

La fondarea sa, județul Putna era un județ de frontieră. Se învecina cu Transilvania (ce făcea parte atunci din Austro-Ungaria) și cu județele românești Bacău, Tecuci, Râmnicu Sărat și Buzău. Denumirea județului venea de la râul Putna, ce îl străbătea de la vest la sud-est și care uda împreună cu afluenții săi toată partea centrală și sudică a județului.

În anul 1943, prefectul Panaite N. Pavlu a reușit să editeze o lucrare valoroasă pentru acele timpuri, respectiv „Monografia județului Putna”, prin mobilizarea celor mai buni specialiști din județ, care au lucrat gratuit pentru a realiza această scriere.^[3]

Întindere

Județul se afla în partea central-estică a României Mari, în sudul regiunii Moldova. Astăzi marea parte a teritoriului fostului județ face parte din județul Vrancea. Județul se învecina la nord cu județul Bacău, la est cu județul Tecuci, la sud cu județele Râmnicu Sărat și Buzău, iar la vest cu județul Trei Scaune.

Organizare

Organizare administrativă

Județul antebelic Putna era împărțit în 4 plăși: ''Biliești-Gîrlele'', ''Răcăciuni'', ''Vrancea'' și ''Zăbrăuțul''. Județul avea 84 comune (rurale și urbane) în anul 1864.

Capitala județului Putna era orașul Focșani. Județul avea cinci orașe și 265 sate. În anul 1930, județul Putna era împărțit în trei plăși:^[4]

Plasa Mărășești cu 36 de sate
Plasa Trotuș cu 46 de sate
Plasa Vrancea cu 48 de sate

Ulterior au mai fost create încă trei plăși:

Plasa Zăbala cu 59 de sate
Plasa Gârlele cu 42 de sate
Plasa Biliești cu 34 de sate.

Județul Putna avea cinci orașe: Focșani, Adjud, Mărășeti, Odobești, Panciu.

Organizare judecatoarească

Județului Putna avea la Focșani un tribunalul cu 2 secțiuni, 14 magistrați, 1 prim-procuror și 2 procurori, în circumscripția Curții de Apel din Galați și nouă judecătorii la Focșani, Adjud, Mărășești, Panciu, Năruja, Sascut, Tulnici și Vidra, cu un total de 18 magistrați.

Economie

Viile din acest județ erau renumite pentru calitatea vinurilor, fiind unul dintre județele cu cea mai mare suprafață cultivată cu viță-de-vie. Ca ocupație tradițională se practica și olăria în comuna Irești (plasa Gîrlele) și în orașul Focșani. În comuna Vidrea exista o școală de meserii.

Județul Putna era bogat în minerale: pirită, ghips, pucioasă, sare gemă, petrol (se exploata la Câmpurile și Haloș), cărbuni de piatră (cătunul Șindrilari, comuna Mera), piatră gogon pentru pavaj (pe râurile Putna și Milcov), piatră calcaroasă (pe râul Șușița) și marmură (comuna Câmpurile). Erau, de asemea, și foarte multe izvoare de ape minerale reci (Vizantea, Câmpurile, etc.). Acestea erau sulfo-alcaline, magnezice, iodate sau feruginoase.

Populație

Conform datelor recensământului din 1930 județul avea o populație de 194.105 locuitori, dintre care 93,3% români, 3,5% evrei, 1,2% țigani, 1,1% maghiari ș.a.

Mediul urban

Populația urbană a județului era de 58.683 locuitori, dintre care 84,6% români, 10,9% evrei, 1,5% maghiari ș.a.

Religie

Sub aspect confesional populația județului era formată din 94,2% ortodocși, 3,6% mozaici, 1,6% romano-catolici ș.a. În mediul urban, din punct de vedere confesional orășenimea era alcătuită din 85,1% ortodocși, 11,1% mozaici, 2,2% romano-catolici ș.a.

Biserici si lăcașuri de închinăciune erau 199 biserici ortodoxe, o biserică romano-catolică, o capelă romano-catolică, două biserici armenești și 12 sinagogi.

În județ erau două mânăstiri ortodoxe la Vizantea și Soveja și 7 schituri ortodoxe: Valea Neagră, Brazi, Trotușeanu, Mușunoaiele, Buluc, Tarnița, Lepșa.

Județul avea trei protopopiate ortodoxe cu reședință la Focșani, Drăgușeni și Vrancea și se află în eparhia Episcopiei Romanului (Mitropolia Moldovei și Sucevei).