Pana lui Finist Soimanul- Basme Fantastice rusesti, aparuta la noi la Editura Ion Creanga in ’86, este una dintre cartile pe care rusul Ivan Bilibin le-a ilustrat. Cartea cuprinde patru basme superbe (Pana lui Finist Soimanul, Marea Moreva, Preafrumoasa Vasilisa, Craiasa-Broasca), dar Preafrumoasa Vasilisa mi-a rapit multe nopti si multe ganduri cand eram mica, pierzandu-ma in detaliile imaginilor si tesand tot felul de povesti, mai departe de firul basmului.
Imaginea tinerei fete facandu-si lumina prin padurea intunecata cu niste cranii infipte in niste pari ma facea sa ma zgribulesc si sa ma ascund dupa copertele cartii. Baba Cloanta infioratoare, ca un trunchi de copac macinat de carii si in plina putrefactie se intindea dincolo de marginile paginilor iar cei trei cavaleri, Ziua cea Luminoasa, Soarele cel Rosu si Noaptea cea neagra pareau pe veci blestemati sa masoare timpul batranei.
***
Bilibin s-a nascut in 1876, in St. Petersburg. Sursele lui principale de inspiratie au fost folclorul si basmele rusesti. Dupa ce a asistat la expozitia lui Victor Vasnetsov, care includea imagini si scene din folclor, Bilibin a fost fascinat de salbaticia si cruzimea care au nascut multe dintre legentele rusesti. Debutul si l-a facut ilustrand in acuarela o serie de carti de povesti si basme. Aceste proiecte l-au propulsat in cariera de ilustrator, pictor mural, profesor si scenograf.
Ceea ce fascineaza in creatiile lui este combinatia dintre elementele fantastice – care fac parte din tematica- si un simt puternic al realitatii, sprijinit pe detalii generoase si descrieri picturale bogate ale naturii si decorului, dand impresia ca acele imagini sunt cadre statice ale unui univers perfect posibil si verosimil.
Faptul ca detaliile reprezinta un punct important in creatiile lui Bilibin o devedeste si maturitatea cu care trateaza ilustrarea copertei cartii Pana lui Finist Soimanul, demonstrand de asemenea si talentul de narator vizual al artistului. Coperta originala s-a pastrat pana in 1976, cand a aparut o mica modificare la imaginea din mijloc. Modificare pe care o sesizez pe coperta cartii pe care o am, din 86, comparand-o cu cea originala, de jos.
Dupa ce experimenteaza mai mult, atat sub raportul tematicii ilustrate cat si a instrumentelor si tehnicilor utilizate, Ivan Bilibin ajunge la concluzia ca mixul de fantastic, folclor autohton si autenticitate istorica si geografica i se potriveste cel mai bine.
In 1920 paraseste Rusia si se stabileste in Egipt, pana in 1925. In 1926 a organizat la Praga un spectacol de unul singur, iar in 1927 a organizat o expozitie pentru artistii rusi la Paris. Desi a inregistrat un succes extraordinar ca scenograf, realizand spectacole de teatru, balet si opera, in 1931 se intoarce la ilustrarea unui volum de basme rusesti si orientale.
In 1936 se intoarce in Rusia, unde si moare in 1942.
Rusii au povesti, basme si legende cutremuratoare si frumoase.
Ce amintiri frumoase ai starnit…mi-am adus aminte dupa imagini, am primit cartea impreuna cu premiul I in clasa I. Merci.
Diana, is faini rusii, orice-am spune.
Jovi, ma bucur c-a avut efectul asta. Eu am primit “Don Quijote” dar atunci nu mi-au placut deloc ilustratiile. 😀 Personajele aveau o paloare bolnaviocioasa, cadeverica… brrr. Acum le gasesc interesante. 😀
da, si eu am avut finist soimanul cand eram mica, insa nu era cu ilustratiile acestea. era insa o carte superba, mare, ma fascinau atat continutul povestii, cat si desenele…
Sunt tare curioasa cum arata ilustratiile… poate e obisnuinta de vina, dar parca nu-mi pot imagina povestile descrise vizual de altcineva decat Bilibin.
era o carte albastra. am primit-o cand aveam vreo 5-6 ani, deci prin 1980-81!!!!!!!!
sau mai tarziu…
Mmmm eu nu mai stiu cati ani aveam cand am primit-o. Oricum, inainte de a incepe scoala.
Si pe mine ma urmaresc superbele ilustratii din cartile imprumutate de la biblioteca pe vremea copilariei mele. Am reusit sa intru in posesia unei astfel de carti de-abia acum dar mai caut inca. E inca vie in mintea mea o ilustratie a unui oras pe spatele unei balene dar nu stiu nici titlul povestii si nici cartea. Ar fi mare pacat copiii nostri sa nu creasca cu astfel de povesti si ilustratii creative. Poate aveti idee de acea carte?
Am uitat sa precizez, cartea gasita pana acum se numeste Povesti fermecate rusesti, editura Ion Creanga, 1990. Cealalta carte e tot cu ilustratii rusesti.
Buna, Dana! Ma bucur ca si tu esti pasionata de universul acesta magic… pe care eu il regasesc destul de rar in ilustratiile contemporane.
Pentru ilustratia de care pomeneai, imi vine in minte cartea “Calutul Cocosat”, in care eroul ajunge intr-o lume care traia pe spinarea unei imense balene. Am acasa cartea si am s-o rasfoiesc. Daca dau peste ilustratie, te anunt!
Draga Dana, am revenit cu raspunsul: da, ilustratia cu lumea pe spinarea balenei este din cartea Calutul Cocosat, de P. Ersov, o frumusete de carte. O mai poti gasi pe la anticariate, nu a fost reeditata.