Arhive blog
Sexuleţ sumbru
Scris de Zaqk. Da, si astazi tot el, pentru că scrie bine şi ne este simpatic! 😀
Specia noastra are o reproducere sexuata. Asta inseamna ca vine el, masculul, curteaza femela, aceasta accepta si, in cele din urma, apare urmasul celor doi. Bineinteles, la nivelul oamenilor procesul nu este asa de simplu. Oho, deloc simplu. De exemplu curtarea femelei implica multe eforturi, sacrificii, bani cheltuiti (ca deh, asa e societatea) apoi vine momentul in care femela a acceptat avansurile barbatului, incepe viata de cuplu, casatoria, locuinta etc. In total cam trec vreo 4-5 ani de la prima intalnire, prima incercare de potrivire pana la aparitia urmasului. Inainte de succesul inregistrat la femela curenta, masculul bineinteles ca mai incearca si la alte femele care il satisfac… intelectual? Aham, sigur ca da! Taman aspectul intelectual este cel care ne intereseaza pe noi, barbatii, la o femeie! Dap, corect, aspectul intelectual referitor la ce sentimente traim noi cand vedem fundul femeii prins in o pereche de pantaloni stramti care nu fac decat sa ii accentueze formele sau dimensiunea sanilor, mai mult sau mai putin dezgoliti de catre un decolteu generos. Da, trairi intelectuale la maxim!
Evolutia ne-a facut sa reactionam asa. Pe mine ma amuza suprem cate o pitipoanca de pe la televizor care, intrebata despre criteriile ei, incepe cu inevitabilul: imi plac barbatii inteligenti, cu care ai ce sa discuti. Aham… ce sa discuti? Cand sa discuti? Hai sa fim seriosi. Si femeile se uita dupa aspectele fizice ale barbatilor. Si nu, nu accept informatii contradictorii pentru ca ne sta in gene. Suntem programati pentru asa ceva, pentru a avea urmasii cei mai frumosi, cei mai viabili. Este in structura noastra, in ADN-ul nostru! Si, oricat am incerca, nu putem fugi de el! Aici intra, chiar daca vrem sa ne dam rotunzi si sustinem altceva, si faptul ca nu acceptam parteneri decat pe acelasi nivel de inteligenta ca si noi, daca nu chiar mai sus. Asa macar avem premisele de a ajunge la un urmas viabil.
Barbatii se uita dupa femei, dupa fundul lor, sanii lor, chipul lor si abia apoi trec mai departe la aspectele intelectuale. Noh, si care-I baiul daca femeia e proasta? O data/ sau de mai multe ori, merge! Fara nici o problema!
Da, la nivel declarativ suntem toti niste Marie Curie si Albert Einstein. Ne intereseaza doar stiinta si ce putem sa aducem de folos la buna propasire a umanitatii.
Maica-mea, din postura de profesoara, putea sa analizeze componenta generatiilor urmatoare, din punctul de vedere al sexelor. Mereu imi spunea: ai grija, fetele sunt mai multe decat baietii, deci nu te da peste cap pentru nici una. Aham… da… corect. Nu ma dau peste cap. Spune-le asta si hormonilor. Insa avea dreptate, oarecum. Acum am citit un articol exact despre tema asta. Numeric vorbind, femeile sunt mai putine decat barbatii. Deci creste concurenta in sensul ca mai multe femei vor vrea acelasi barbat – adica pe acela eligibil, garantul, prin genele lui, al unor urmasi viabili, conform celor prezentate mai sus. Ca o paranteza, acest lucru poate fi generat si de faptul ca barbatii, in ciuda aspectului lor macho, sunt mai plapanzi decat femeile. Adica, la urma urmei, cati dintre noi am rezista chinurilor nasterii? Da, e ok, rezistam sa primim un ciocan peste degete si sa ne schimbam unghiile de 3 ori in un an, ne taiem, ne julim, insa toate astea nu conteaza nici pana la genunchiul broastei comparativ cu chinul femeilor pentru a da nastere copiilor nostri.
Cand citeam Saga Asiei, a lui Clavell, in episodul Shogun, eram surprins de naturaletea cu care japonezii priveau problema sexualitatii. O femeie era curtezana in un bordel si apoi de acolo putea ajunge nevasta onorabila a unui om de vaza. Ulterior, ajungand la Tai-Pan, bordelurile chineze aveau aceleasi obiceiuri. Puteai sa iti cumperi o fata sa fie a ta. Barbatii occidentali, ajunsi in Hong Kong, erau instruiti de cei mai vechi sa se duca la prostituate, cele chineze fiind mai curate, mai sigure, ca sa se descarce de tensiunea sexuala. Bineinteles, exista si varianta cu prostituatele europence, insa tinand cont de nivelul de educatie in ceea ce priveste igiena, alegerea era destul de clara. Da, stiu, Saga Asiei nu este adevarata, personajele nu au existat niciodata, insa nu iese fum fara foc, nu?
Problema de baza este acumularea de energie sexuala care poate duce la nervozitate, stress, iritabilitate. Da, stiu cum este, am stat 3 saptamani departe de casa. Si eu chiar sunt un individ rational care reuseste sa isi directioneze energiile in alta parte. Insa cumva trebuie fiecare sa resolve si partea asta. Cum se va intampla asta in o lume in care femeile sunt tot mai putine? In cazul in care femeia, ca asa am fost obisnuiti de-a lungul mileniilor de evolutie, se aseaza la casa ei, cu un singur barbat.
Deci cum? Cum altfel daca nu transformi aceasta nevoie a omului, a barbatului, in un serviciu, oferit de partea de la care barbatul oricum cere. Plus, ca sa nu fim ipocriti, mai este si aspectul financiar. Ar fi cea mai mare afacere a tarii! A oricarei tari!
Curvo!
Scris de Papagigli
Şocant titlul! Este? Da’ de ce o fi aşa de şocant? “Pentru că prostituţia, tovarăşi, trebuie stârpită” zicea partidul şi o spun şi bisericile, indiferent de coloratură. Bine, hai s-o stârpim, dar ce facem cu prostituatele si prostituaţii? “Îi stârpim şi pe ăia?” Aha! Şi cine mai rămâne? “Rămân oamenii integri şi morali” Băi, păi şi ăştia se prostituează, da-s ipocriti nu morali. “???”
Să-ncepem cu-nceputul. “PROSTITÚŢIE s. f. 1. ocupaţie a femeii care întreţine relaţii sexuale contra unor avantaje. 2. (fig.) înjosire, folosire degradantă a calităţilor, a talentului” După cum se poate observa, numai femeile pot fi prostituate, în viziunea dex-ului. De ce mai Dexule? Doar petru că prostituţia e substantiv feminin? E, vezi cum te prostituezi şi tu? Boule!
Cine nu se prostituează? Cine nu se vinde? Cine nu e remunerat pentru a-i satisface pe alţii? A, că unii îşi vând inteligenţa, alţii talentul, alţii forţa fizică şi alţii corpul, de acord, dar de vândut, toţi ne vindem. Iar dacă e s-o luăm în sens biblic, în care trupul e o cantitate neglijabilă comparativ cu veşnicia sufletului, aş spune că mai condamnabilă e prostituarea unui avocat decât a unei curve. Dar eu, neavând niciun Dumnezeu, n-am să analizez Biblia şi învăţăturile ei, ci voi trata subiectul din punctul meu de vedere. Eu îmi pup şeful în cur şi mă las pupat de subalterni. Cine n-o face? Asta nu se cheamă prostituţie? Ba da. Un cântăreţ de operă invită la concertul lui toate murăturile inculte şi cu coarde vocale needucate, doar pentru a câştiga mai mulţi bani de pe urma popularităţii lor. Asta nu-i prostituţie? Ba este. Artiştii de toate felurile înalţă ode, imnuri, sculpturi, picturi şi alte zmee, nu din convingere, ci dintr-un interes ascuns. Asta ce-i? Să vă spun eu, prostituţie. Credincioşii se roagă şi-i cântă demiurgului într-o iubire nemărginită, nu pentru a-şi demonstra calităţile vocale, ci pentru a-şi câştiga iertarea veşnică. Dacă ar şti ei că demiurgul nu le va da nimic, ar mai călca pragul bisericilor? Nu. Păi şi asta nu se încadrează în definiţia prostituţiei? Doctorii care pretind, pentru a vindeca, împotriva jurământului depus, se ce? Prostituează. Dar profesorii care vând examene pe cadouri sau servicii? Acelaşi lucru. Dar România care şi-a tras-o cu nemţii ca mai apoi să sară-n patul ruşilor, după care s-a pus capra Americii? Nu tot curvă? Dar politicienii? Eheeee! Acum să vă aud. Ăştia-s poate cele mai mari curve din întreaga istorie a civilizaţiei. Vai era să-i uit pe avocaţi. Modele de moralitate şi virtute, nu alta. Nu-i aşa? Şi vreţi să ştiţi cam de pe la ce vârstă ne prostituăm? Din copilarie dragălaşilor, numai că atunci o făceam în mod inconştient. Aveam o scuză. Dar acum, adulţi fiind, ce scuză avem? Eu consider că nici nu trebuie să ne scuzăm pentru că n-avem cui, atâta timp cât toţi ne prostituăm într-un fel sau altul. “Păi da, dar eu mă refer strict la prostituţia sexuală” Zău? Pai ia să vedem cum stăm la capitolul respectiv. Câţi şi câte se fut din interes? Câţi o fac deşi n-ar vrea, doar pentru a-şi satisface partenerul sau pentru a obţine un favor? Câte femei nu se lasă penetrate de soţi, deşi faptul că aştia sunt beţi pulă, le repugnă? Veţi spune că sunt căsătoriţi. Ei şi? În valoare absolută, tot prostituţie se cheamă. Până la urmă căsătoria e doar o convenţie fără valoare sentimentală. Poţi iubi şi fără a fi căsătorit/ă. Câti şi câte nu se căsătoresc din interes? Vezi Monica lui Irinel şi nu numai. Câte examene nu se dau pe fut? Eu stiu destule, dar mai sunt şi alea pe care nu le ştiu, că doar nu le-oi şti eu pe toate. Câte secretare nu şi-o pun cu şefu’? Câte nu se ard pentru o slujbă sau o promovare? Câte femei nu au avut cel puţin un amant? După cum vedeţi mă refer numai la femei şi asta pentru că la bărbaţi nici nu cred că mai e cazul să mă refer. Noi prin definiţie suntem curvari si prostituaţi. “Dar unele îşi trag fut cu o sută de bărbaţi” Bun si dacă te arzi cu acelaşi mascul de o sută de ori, care-i diferenţa din punct de vedere fiziologic? Pe lângă asta, câte s-au culcat cu un singur bărbat? Dar bărbati care s-au culcat cu o singură femeie? Şi ca să pun punct pledoariei, dacă o femeie se arde dintr-o acută necesitate fiziologică (care-i un interes până la urmă), e considerată prostituată? De ce? Dar dacă o femeie nu e satisfăcută de bărbat? Aia are voie să-l înşele fără a se chema că se preacurveşte? Dar dacă se întâmplă să iubească de o sută de ori, o sută de bărbaţi, care de curvari ce sunt, o abandonează? Aia cum e? Dar dacă nu poartă năframă şi-şi expune podoaba capilară în public? Aia de ce-i considerata curvă? E şi tot aşa…până-n fund la taxatoare.
Realitatea e că toţi avem clienţi pe care îi satisfacem în mod interesat la un moment dat sau permanent. După părerea mea, ne facem treaba şi nimic mai mult. Termenul de prostituţie şi prostituaţi/e mi se pare ridicol de ipocrit şi în general e folosit de cei cărora le e rusine că sunt. Iar eu dacă voi mai auzi pe cineva utilizând acest termen, am să-l bag direct în pizdilii mă-sii. Dixi.
Buimacii 