Eritreea
 | Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
| Eritreea | |||||
| Statul Eritreea ሃግሬ ኤርትራ Hagere Ertra دولة إرتريا Dawlat Iritriyá | |||||
| |||||
| Deviză: "Niciodată nu îngenunchiați !" | |||||
| |||||
| |||||
| Geografie | |||||
|---|---|---|---|---|---|
| Suprafață | |||||
| - totală | 117.600 km² (locul 101) | ||||
| Apă (%) | 0,14 | ||||
| Cel mai înalt punct | Emba Soira[*] (3.018 m)  | ||||
| Cel mai jos punct | Lake Kulul[*] (−75 m) | ||||
| Cel mai mare oraș | Asmara | ||||
| Vecini | Sudan Djibouti Etiopia Liga Arabă | ||||
| Fus orar | UTC+3 | ||||
| Populație | |||||
| Densitate | 52 loc/km² | ||||
| - Estimare 2019 | 3.497.000 | ||||
| Limbi oficiale | tigrinya araba, italiana, engleza | ||||
| Etnonim | Eritreean | ||||
| Guvernare | |||||
| Sistem politic | Republică prezidențială | ||||
| Președinte | Isaias Afewerki | ||||
| Legislativ | Adunarea Națională (Eritreea) | ||||
| Capitala | Asmara | ||||
| Istorie | |||||
| Formare | |||||
| Dʿmt | cca. 980 î.Hr | ||||
| Regatul Axumit | cca. 100 d.Hr | ||||
| Eritreea italiană | 1890 | ||||
| Federația Eritreea | 15 septembrie 1952 | ||||
| De facto Eritreea | 24 mai 1991 | ||||
| De jure Eritreea | 24 mai 1993 | ||||
| Economie | |||||
| PIB (PPC) | 2014 | ||||
| - Total | 7,814 miliarde $ | ||||
| - Pe cap de locuitor | 1.195 $ | ||||
| PIB (nominal) | 2014 | ||||
| - Total | 3,858 miliarde $ | ||||
| - Pe cap de locuitor | 590 $ | ||||
| IDU (2013) | 0,381 (scăzut) (locul 182) | ||||
| Monedă | Nakfa (ERN) | ||||
| Coduri și identificatori | |||||
| Cod CIO | ERI | ||||
| Cod mobil | 657 | ||||
| Prefix telefonic | +291 | ||||
| ISO 3166-2 | ER | ||||
| Domeniu Internet | .er | ||||
| Prezență online | |||||
| site web oficial hasthtag | |||||
Modifică date / text  | |||||
Eritreea (oficial Statul Eritreea) este un stat în partea de nord-est a Africii, mărginit de Sudan (605 km) la nord și nord-vest, Etiopia (912 km) la sud și vest, Djibouti (113 km) la sud-est și Marea Roșie (1151 km) la est. Arhipelagul Dahlak și insulele Hanish din Marea Roșie fac parte din teritoriul Eritreei. Fostă colonie italiană și britanică, Eritreea a fost anexată de Etiopia în 1952, fapt ce a avut ca urmare un lung război de eliberare, care a culminat cu obținerea independenței Eritreei în 1993. Capitala Eritreei, și cel mai mare oraș, este Asmara.
Istorie
[modificare | modificare sursă]- Articol principal: Istoria Eritreei
În antichitate, Eritreea făcea parte din regatul Axumit; după slăbirea acestuia, în sec. VII, litoralul Eritreei este cucerit de arabi. În evul mediu, devine provincie a statului etiopian. Din sec. al XVI-lea, este sub influența Imperiului Otoman. În 1868, Massazva este ocupată de egipteni. În sec. al XIX-lea, Italia începe să se infiltreze, dar nu are autoritate decât asupra litoralului. În 1889, Italia proclamă coasta Eritreei drept colonia sa, cu denumirea de Eritreea, de la denumirea latină a Mării Roșii, Mare Erythraeum. După războiul dintre Italia și Etiopia, și în urma păcii de la Addis Abeba (1896), Etiopia este recunoscută ca stat independent, granița pe linia Mareb-Belasa-Mura marcând o entitate geografică și politică separată. În 1936, Eritreea este unită cu Somalia italiană și Etiopia în „Africa de Est italiană”, cu capitala la Asmara, după ce Mussolini cucerise Abisinia (fosta denumire a Etiopiei). În 1941, forțele engleze din Sudan eliberează Etiopia și ocupă Eritreea. Până în 1952, aceasta rămâne sub administrație britanică. În 1952, prin rezoluția ONU, Eritreea devine regiune autonomă iar, în 1962, provincie a statului etiopian. Se naște o mișcare de gherilă pentru obținerea autonomiei și apoi, pentru separarea de Etiopia. Rezistența armată continuă 30 de ani și se încheie cu 500.000 de refugiați și 100.000 de morți, la mijloc fiind interesele marilor puteri. Din 1977, Etiopia are un regim politic marxist, sprijinit de URSS și Cuba, care este împotriva mișcărilor naționale secesioniste. În 1991, se instituie un guvern provizoriu pentru a organiza un referendum asupra independenței, sub supravegherea ONU. Eritreea este declarată stat independent în mai 1993.
Eritreea este membră a Uniunii Africane, ONU, și observatoare a Ligii Arabe.
Politică
[modificare | modificare sursă]- Articol principal: Politica Eritreei
Împărțirea administrativă
[modificare | modificare sursă]- Articol principal: Împărțirea administrativă a Eritreei
Geografie
[modificare | modificare sursă]- Articol principal: Geografia Eritreei
Eritreea este așezată în NE Africii, cu ieșire la Marea Roșie. Limite: Sudanul (V și NV), Marea Roșie (E), Etiopia (S). Geografie fizică: are un teritoriu înalt: Masivul Etiopian (peste 3.000 m) de natură bazaltică, un adevărat castel al apelor în Africa, și munții Danakil (SE); în V lor, depresiunea Danakil (160 m sub nivelul mării), care se întinde mai mult pe teritoriul Etiopiei. În E, o câmpie îngustă de coastă; multe golfuri (golful Zula) și arhipelagul Dahlak (126 insule). În fața Masivului Etiopian, o depresiune largă, pe unde curge Baraka, ce trece prin Sudan și se varsă în Marea Roșie. Multe râuri, foarte scurte, temporare: râul Atbara, se varsă în Nil, la granița cu Etiopia. Clima este tropicală, cu precipitații bogate în zonele înalte (cca. 1.000 mm/an) și foarte sărace în depresiunea Danakil (sub 200 mm/an). Floră și faună: Vegetație tropicală; savană pe înălțimi; ierburi xerofite în zonele aride și păduri-galerii de-a lungul apelor, găzduite de parcuri și rezervații.
Economie
[modificare | modificare sursă]- Articol principal: Economia Eritreei
Resurse și economie: bazate în special pe agricultură și creșterea animalelor: zebu, ovine, caprine, cămile. Se cultivă: orz, grâu, porumb, bumbac, tutun, in; citrice, bananieri, palmieri. Se exportă: cafea. Resurse minerale: cupru, nichel, crom, azbest, fier. Se extrage sarea marină. Pescuitul: pești, bureți, perle. Industria prelucrătoare a peștelui și a petrolului. Transporturile și comunicațiile sunt sărace. O cale ferată leagă capitala Asmara de portul Massawa. Prin portul Aseb, se realizează tranzitul din Etiopia la mare. După independența statului Eritreea, Etiopia nu mai are ieșire la mare. Există un aeroport la Asmara. În ciuda faptului că beneficiază de deschidere la ocean, economia țării a evoluat mai rău decât cea a Etiopiei, țară totuși enclavată din cauza separării Eritreei: în perioada 2002-2012, creșterea economică a fost în Eritreea de 1,3 %, în timp ce creșterea economică a Etiopiei a fost de 8.9%.[2]
Demografie
[modificare | modificare sursă]- Articol principal: Demografia Eritreei
Populația este diversificată: șemitică (tigrai), kușită (bedja, dankali), nilotică (kunama, barea). Concentrarea maximă a populatiei pe platourile înalte (unde se cresc animale); în depresiune și pe litoral clima este uscată, iar populația rară. Agricultura absoarbe cea mai mare parte a forței de muncă.
Cultură
[modificare | modificare sursă]- Articol principal: Cultura Eritreei
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ World Population Prospects 2019 (în engleză), United Nations Department of Economic and Social Affairs[*], accesat în
- ^ The Economist, March 2nd 2013, p. 4 (print edition) of the Special Report ("Emerging Africa").
Literatură
[modificare | modificare sursă]- Wolfgang Fengler: Politische Reformhemmnisse und ökonomische Blockierung in Afrika – Die Zentralafrikanische Republik und Eritrea im Vergleich. Baden-Baden, Nomos Verlagsgesellschaft 2001, ISBN 3-7890-7064-5.
- Aklilu Ghirmai: Eritrea zwischen Einparteienstaat und Demokratie. Die Bedeutung der Opposition im Demokratisierungsprozess. Tectum, Marburg 2005, ISBN 978-3-8288-8922-4.
- Ruth Iyob: The Eritrean Struggle for Independence – Domination, Resistance, Nationalism 1941–1993, Cambridge University Press, Cambridge 1995.
- S. Klingebiel, H. Ogbamichael: Eritrea. In: Michael Neu, Wolfgang Gieler, Jürgen Bellers (Hrsg.): Handbuch der Außenwirtschaftspolitiken: Staaten und Organisationen. LIT-Verlag, Münster 2004, S. 66–67
- Dieter H. Kollmer, Andreas Mückusch (Ed.): Wegweiser zur Geschichte: Horn von Afrika. Editura Ferdinand Schöningh, Paderborn u. a. 2007, ISBN 978-3-506-76397-6.
- Tanja R. Müller: Bare life and the developmental State: the Militarization of Higher Education in Eritrea. In: Journal of Modern African Studies, Vol. 46 (2008), Nr. 1, S. 1–21.
- David O’Kane, Tricia Redeker Hepner (Hrsg.): Biopolitics, militarism, and development: Eritrea in the twenty-first century. Berghahn Books, Oxford/New York 2009, ISBN 978-1-84545-567-5.
- Michela Wrong: I Didn’t Do It for You. How the World Betrayed a Small African Nation. HarperCollins, New York 2005, ISBN 978-0-06-078092-0.
- Martin Zimmermann: Eritrea – Aufbruch in die Freiheit. Verlag Neuer Weg, 2. Auflage, Essen 1991, ISBN 3-88021-198-1.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]
Weblinks
[modificare | modificare sursă]
 |
La Wikivoyage găsiți un ghid turistic despre Eritrea |
- Ministerul Informațiilor Publice din Eritrea Arhivat în , la Wayback Machine. (en)
- Eritrea - privire de ansamblu
- Eritrea country profile – Overview und In pictures: Eritrea’s diversity auf der Website von BBC News (englisch).
- EritreaEritrea.com (Format:ItS)
- Country Studies: The Eritrean Movement (englisch)
- Țări noi pe harta lumii (I), 15 iunie 2012, Horia C. Matei, Ziarul de Duminică
| ||||||||||||||||||||||||||||
| ||||||||
.jpg)
