La Boval, la privit ghețarul Morteratsch

2024-09-05 · MUNTE · 0 comentarii ·
ghețarul Morteratsch si drumetie copii la Cabana Boval

Vara aceasta am reușit performanța de a nu dormi la cort, iar Miruna ne-a tot reamintit asta de câte ori a avut ocazia astfel că, profitând de lipsa ploilor, am rezervat un loc la campingul descoperit când am fost în zona Bernina, unul cât se poate de pitoresc și de la altitudine, deși e aparent pe o vale: Camping Monteratsch (1800m).

Iar de la camping până aproape de ghețarul Monteratsch a fost fix de o drumeție mamă-fiică, cu stâncării și zmeură abia coaptă, cu priveliști wow chiar și pentru copil, că eu sunt oricum „topită” și cu povești până m-a durut… gura. N-a lipsit nici ținta culinară a fie-mii, prânzul la Cabana Boval, cu un nume în retroromană la fel de pitoresc ca locul: Chamanna da Boval.

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 08’24] Final de vară… pe uscat

2024-08-31 · Pagini de jurnal · 8 comentarii ·
autoportret alergator final de vara motivatie

August ar fi o lună bună de umblat prin Alpi, ziua e lungă, zăpadă cea mai puțină, dar august e luna în care și concediile știu de frica reînceperii școlii, în care ecuația cu părinți lucrând și copilul încă în vacanță e plină de necunoscute, de stres și frustrări de ambele părți.

Cert e că după un concediu fain sau o vacanță într-un loc drag, în cazul nostru, Acasă, apare o perioadă depresivă, de readaptare la o realitate cu multe goluri sufletești. E greu și pentru adulți, dar pentru copii?!? Dar chiar și așa, din aproape în aproape, am reușit să strecurăm câteva ieșiri drăguțe – de asta e bine să faci bilanțul lunii, să vezi și părțile bune chiar și atunci când cele rele par să domine.

...citește mai departe ↑

Mirajul Bernina – o evadare în doi

2024-08-11 · MUNTE · 5 comentarii ·
via ferrata Piz Trovat Bernina ghetar Diavolezzza

În ultimele veri am reușit să ne bucurăm de câte o mini vacanță în doi, iar dacă anul trecut am fost în umbra Matterhorn-ului și sub vraja ghețarului Gornergrat, anul acesta am ales tot un patrumiar și un ghețar să ne desfete privirile – Bernina.

Vremea nu se anunța prea grozavă, am luat cazarea doar cu o zi înainte, iar traseele erau… orientative. Până la urmă am avut noroc și „singurul loc din Alpi unde plouă” s-a dovedit însorit, astfel că a fost timp pentru puțin din toate: două trasee de via ferrata, una la peste 3000m chiar, drumeții și, desigur, nu puteam pleca fără o alergare. Cei câțiva pași pe ghețar mi-au împlinit un vis, modest în felul său, dar sincer și plin de semnificații personale.

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 07’24] vacanța lui Câte minute mai am?

2024-07-31 · Pagini de jurnal · 2 comentarii ·
Romania Olanda Elvetia acasa turism munte

Deși a început înainte de iulie și se va termina nu-știu-când, etapa întrebărilor legate de timp are și farmec, dar și uzură. Pentru că cele nouă zile ce urmau să fie petrecute în România trebuiau exploatate la maxim, să ne vedem cu toată lumea, Miruna m-a pus dinainte să-i repet de N ori care e planul, iar după ce ne-am pornit la drum, m-a întrebat de sute de ori Cât mai avem? Câte minute mai am până… ?, încât așa i-a rămas numele vacanței.

Și pentru că e jurnalul meu în mișcare, a fost luna cea mai săracă în kilometri, dar cea mai variată în experiențe. Cam cum ai trece de la treieratul grâului, la văzut pe viu un Van Gogh și pășit pe un ghețar.

...citește mai departe ↑

Bucegii pe răcoare. Cu copiii până la cascada Moara Dracului

2024-07-24 · MUNTE · 10 comentarii ·
drumetie copii cascada Moara Dracului

Mi-era mai dor de oameni decât de Bucegi, gândesc în timp ce mă uit totuși cu jind la crestele unde nu voi ajunge azi, căci Muntele stă pe locul lui, dar oamenii se tot mută, se schimbă, cresc. Privesc cu invidie pereții Văii Gaura, sunt la fel cum mi-i amintesc de peste zece ani, nu știu ei câtă iarbă crește pe lângă cărările noastre, câți copaci s-au frânt iarna trecută, că așchia desprinsă le scoate la iveală trupul roșiatic de rocă nearsă de soare, și nu-s martorii pașilor mei purtători de gânduri sau prieteniilor rare pentru care nu e niciodată destul timp…

Mă mai uit și la copii, cum deși n-a trecut mult de când îi căram pe poteci, acum alergăm după ei. Aproape că putem termina un dialog, nu mai au atâta nevoie să ne întrerupă. Pe lângă fericirea de-a fi acasă, și eu și Miruna suntem cu prietenii noștri, mari și mici, și e așa un lucru mare să fim împreună pe munte, chit că-i doar o zi! De fapt, suntem norocoși cu toții că ne-am reunit aproape spontan, după o șuetă în seara precedentă în dragul nostru Răcădău.

...citește mai departe ↑

Pagina ‹1234›Ultima »