[Jurnal în mișcare 10’24] Sicilia. Din nou voluntar. Tot alergarea mă scoate din ceață

speranta regasire soare prin ceata

A fost atâta ceață pe vale în ultimele două săptămâni că am și uitat cum a început luna (cu lunga vacanță a Mirunei). Mini escapada din Sicilia pare deja îndepărtată, iar cea de Crăciun se cere pregătită. Între vacanțe se întâmplă doar job, școala și activitățile copilului, rutina de familie sau din gospodărie (ah, ultima chiar e pierdere de spirit și de timp…) și, din fericire, câte o ieșire pe munte. Când mai e și câte-un concurs, parcă se adaugă un tril monotonei melodii, iar alergarea, oricum mereu prezentă, își animă pasul. Altfel, când majoritatea încheie sezonul, mai sunt și unii ca mine care abia încep.

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 09’24] Toamna se numără brândușele

branduse de toamna Herbstzeitlose Colchicum autumnale

Septembrie e luna în care am fost cu Mike prin Alpi. Luna în care am scos cel mai bun timp în alergare pe zece kilometri. Luna în care am ajuns pentru prima oară în Sicilia. Între aceste momente memorabile a fost însă multă muncă, rutină de zi cu zi, oboseală, plus planificarea pe repede-înainte a vacanței de toamnă – e mult mai ușor să mergi la munte decât la mare!

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 08’24] Final de vară… pe uscat

autoportret alergator final de vara motivatie

August ar fi o lună bună de umblat prin Alpi, ziua e lungă, zăpadă cea mai puțină, dar august e luna în care și concediile știu de frica reînceperii școlii, în care ecuația cu părinți lucrând și copilul încă în vacanță e plină de necunoscute, de stres și frustrări de ambele părți.

Cert e că după un concediu fain sau o vacanță într-un loc drag, în cazul nostru, Acasă, apare o perioadă depresivă, de readaptare la o realitate cu multe goluri sufletești. E greu și pentru adulți, dar pentru copii?!? Dar chiar și așa, din aproape în aproape, am reușit să strecurăm câteva ieșiri drăguțe – de asta e bine să faci bilanțul lunii, să vezi și părțile bune chiar și atunci când cele rele par să domine.

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 07’24] vacanța lui Câte minute mai am?

Romania Olanda Elvetia acasa turism munte

Deși a început înainte de iulie și se va termina nu-știu-când, etapa întrebărilor legate de timp are și farmec, dar și uzură. Pentru că cele nouă zile ce urmau să fie petrecute în România trebuiau exploatate la maxim, să ne vedem cu toată lumea, Miruna m-a pus dinainte să-i repet de N ori care e planul, iar după ce ne-am pornit la drum, m-a întrebat de sute de ori Cât mai avem? Câte minute mai am până… ?, încât așa i-a rămas numele vacanței.

Și pentru că e jurnalul meu în mișcare, a fost luna cea mai săracă în kilometri, dar cea mai variată în experiențe. Cam cum ai trece de la treieratul grâului, la văzut pe viu un Van Gogh și pășit pe un ghețar.

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 06’24] Printre ploi

alergare dupa serviciu

Iunie s-a strecurat printre ploi amânând continuu venirea… verii. A plouat până a ajuns Elveția la știri cu viiturile. A plouat de mi s-au umplut roșiile pe balcon de frunze, nu de flori. A plouat de parcă nu mai pot pleca undeva fără umbrelă sau geaca de ploaie. A plouat de mi s-a făcut dor de soare și căldură, încercând să nu irosesc zilele cu raze chiar și obosită fiind.

Iunie a fost și despre a doua lună de serviciu, cu deja mai puține zile de navetă, despre un concurs reușit în contextul alergărilor constante. Totuși, mai puțin munte, asta și din cauza ploilor cu fulgere, vremea îmbiind la învârteli pe lângă casă, nu la altitudine.

...citește mai departe ↑