Traducere – Oricum la tine vine târâş

imagine preluată de aici

Inima mea e proastă, da, sigur, sigur este.
Nu-i Cupidon de vină, el, ţâncul, e-o poveste.
Împuşc-o, ţine-o-n şuturi, pune-o pe eşafod,
Oricum la tine vine târâş, chiar şi prin glod.

Inima-mi e bizară, raţiunea nu-mi aude.
Eşti pentru ea ce-i mierea pentru muşte zălude.
Înţeap-o, schingiuiește-o, azvârle-o de pe pod,
Oricum la tine vine târâş, chiar şi prin glod.

Aş vrea să uit eu asta –
C-ai sfărâmat-o rău.
De ce-ai zdrobit tu asta
Cu care iubesc eu?

Aş vrea să uit eu asta –
C-ai aruncat-o-n hău.
De ce-ai stâlcit tu asta
Cu care iubesc eu?

Mi-ai prins inima-n cursă şi n-ai eliberat-o.
Râd toţi de halu-n care mereu mi-ai maltratat-o.
Ţine-o în laţ, sau rupe-o, jupoaie-mi-o de tot,
Oricum la tine vine târâş, chiar şi prin glod.

Inima-mi fuge-n salturi, parc-o aleargă zmei.
Da, sânge mai pompează, da-i doar un obicei.
Stoarce-o, îndurereaz-o, nebună e de tot,
Oricum la tine vine târâş, chiar şi prin glod.

Arde-o, batjocoreşte-o, nu mi-o înapoia,
Sparge-o, fă-o friptură, fă orice vrei cu ea,
Pune-i zorzoane, ori rupe-o, ce moaşă-sa, de tot,
Oricum la tine vine târâş, chiar şi prin glod.

din
Balada şerpilor şi a păsărilor cântătoare (prequel al seriei Jocurile Foamei, de Suzanne Collins),
NEMIRA, 19 mai 2020

Traducere – Pentru un cântec pe tine te vând

Acasă te-ai întors târziu,
Ai căzut pe pat grămadă.
Nu-i gratis asta, a care duhneşti, dragă.
Şi n-avem bani, mi-o tot spui, ne-ncetat.
De unde-ai luat-o şi în schimb ce ai dat?

Nu pentru tine răsare şi-apune soarele.
Poate crezi asta, da-i eroare, oricând.
Tu mă minţi, eu îmi calc jurămintele –
Pentru un cântec pe tine te vând.

Azi te trezeşti târziu,
Niciun cuvânt nu-ţi iese din gură.
Am auzit, se spune c-ai stat cu ea, fără măsură.
Se mai spune că datoare nu-ţi sunt, nu, în veci.
Dar ce-o să mă fac în nopţi lungi, în nopţi reci?

Nu pentru tine răsare şi apune luna.
Poate crezi asta, da-i eroare, oricând.
Mă faci să sufăr, mă amărăşti întruna –
Pentru un cântec pe tine te vând.

Acum eşti aici, acum nu.
Nu-i vorba doar de mine.
Nu doar de tine, nu doar de noi, ştii bine.
Sunt tineri, firavi, griji îşi fac multe, zeci.
Vor să ştie şi ei şi de vii, şi de pleci.

Nu pentru tine răsar şi-apun stelele.
Poate crezi asta, da-i eroare, oricând.
Pune-te cu mine şi-ţi otrăvesc zilele –
Pentru un cântec pe tine te vând.

din
Balada şerpilor şi a păsărilor cântătoare (prequel al seriei Jocurile Foamei, de Suzanne Collins),
NEMIRA, 19 mai 2020

Traducere – Când…

Tu spre rai acum te duci,
Spre viaţa de-apoi apuci,
Dar eu în prag am mai rămas.
Căci, ’nainte de-a zbura,
Mai am ceva a încheia,
Chiar aici,
În ăst vechi pe-aici popas.

Am să vin şi eu
Când sfârşesc cântecul meu,
Când se rup strunele toate,
Şi-am toate cărţile jucate,
Când n-am nimic dat amanet,
Şi nu mai am niciun regret,
Chiar aici,
În ăst vechi pe-aici popas,
Când nimic,
Chiar nimic n-a mai rămas.

Lângă tine-o să sosesc
Când cupa o să mi-o golesc,
Când prieteniile-mi s-or stinge,
Când trupu-mi istovit s-o frânge,
Când n-o să am lacrimi să plâng,
Când orice teamă-o să-mi înfrâng,
Chiar aici,
În ăst vechi pe-aici popas,
Când nimic,
Chiar nimic n-a mai rămas.

Am să-ţi aduc vestea
Când mi-o încheia povestea,
Când mi-o fi trupul mut şi surd,
Când barca mi-o dormi pe prund,
Când pe răboj n-o mai fi loc,
Când nu m-oi mai clinti din loc,
Chiar aici,
În ăst vechi pe-aici popas,
Când nimic,
Chiar nimic n-a mai rămas.

Când mi-este fi sufletul curat,
Când să iubesc voi fi-nvăţat,
Chiar aici,
În ăst vechi pe-aici popas,
Când nimic,
Chiar nimic n-a mai rămas.

din
Balada şerpilor şi a păsărilor cântătoare (prequel al seriei Jocurile Foamei, de Suzanne Collins),
NEMIRA, 19 mai 2020

Traducere – Lucy Gray (de William Wordsworth)

De Lucy Gray am auzit ades;
Şi, prin pustietăţi, în zori de zi,
Norocul chiar pe mine m-a ales
Copila solitară spre-a-ntâlni.

Ea, Lucy, prieteni nicidecum n-avea.
Pe coasta muntelui, într-un sălaş,
Mai dulce ca orice-a crescut cândva,
Copilărea, departe de oraş.

Poate vreun faun o să mai zăreşti,
Ca şi vreun iepure în iarba ’naltă,
Însă pe Lucy, oricât jinduieşti,
N-o s-o mai vezi de-acuma niciodată.

— La noapte o să viscolească –
Şi tu-n oraş te duci, copilă dragă;
Lampa s-o iei, ca să călăuzească
Toţii paşii mamei tale prin zăpadă.

— Eu asta fac cu bucurie, tată;
Te uită, n-a trecut cu mult de-amiază –
Ceasul din sat doar ora două-arată,
Iar luna sus, pe cer, deja veghează.

La asta, luând vătraiul, tatăl ei
S-a apucat s-aţâţe focu-n vatră;
Şi munca şi-a reluat; iar Lucy Gray,
Cu lampa-n mână, a plecat de-ndată.

Fără de griji, precum o căprioară,
Cu sprinteni paşi şi-a tot croit cărare,
Împrăştiind zăpada într-o doară,
Ca pe un fum nălţat cu încântare.

Dar prea devreme viforu-a-pornit;
Iar ea a rătăcit în jos şi-n sus;
Pe multe culmi cu trudă s-a suit,
Dar în oraş nicicând n-a mai ajuns.

Distruşi, părinţii noaptea-ntreagă,
Strigând-o, muntele-au cutreierat;
Dar nici gând să audă sau să vadă
Vreun semn; nimic nu i-a-ndrumat.

În zori de zi, pe-o culme-au poposit.
Era înaltă, s-au uitat în jur în pripă;
Podul de lemn atuncea l-au zărit.
Podul ce se-ntindea peste o râpă.

Au plâns, şi-n drum spre casă au strigat:
— În rai te-om regăsi doar, Lucy Gray.
Ş-apoi mama-n zăpadă-a observat
O urmă a piciorului copilei.

Au coborât acel versant abrupt
Pe micile ei urme-n pas grăbit,
Trecut-au prin gard viu pe-alocuri rupt,
Drumul i-a dus pe-alături de un zid;

Apoi au traversat un câmp deschis
Mergând pe-aceleaşi urme, nesmintit;
Nu le-au scăpat din ochi, mergând întins,
Până ce lângă pod s-au pomenit.

De pe-acea muchie înzăpezită,
Şiragul urmelor se prelungea;
Era dâră bizar şi brusc oprită:
Pe pod, la mijloc, gata, dispărea.

Dar chiar şi azi unii încă mai spun
Că-i vie şi se-ntâmplă-ades să poţi
Să vezi dulcea fetiţă când ai drum,
De unul singur, prin pustietăţi.

Hârtoape şi poieni străbate lin
Şi nu se uită înapoi nicicând;
Iar cântecul ei solitar, senin,
Cutreieră văzduhul, dus de vânt.

din
Balada şerpilor şi a păsărilor cântătoare (prequel al seriei Jocurile Foamei, de Suzanne Collins),
NEMIRA, 19 mai 2020

Poezia a fost modificată (foarte puţin) ca să se potrivească în contextul romanului. Iată originalul:

Traducere – Jos în vale

Jos în vale, în al văii adânc,
Aud pe-nnoptate un tren şuierând.
Un tren, iubire, îl aud şuierând.
Aud pe-nnoptate un tren şuierând.

Fă-mi castel, castel nalt, castel mare,
Să-mi văd iubitul trecând pe cărare.
Să-l văd, iubire, să-l văd pe cărare.
Să-mi văd iubitul trecând pe cărare.

Trimite-mi, te rog, prin poşt-o scrisoare.
În Capitoliu trimite-o, la închisoare.
În Capitoliu, iubire, la închisoare.
În Capitoliu trimite-o, la închisoare.

Roşii trandafiri, violete-albastre,
Păsările ştiu taina iubirii noastre.
Ştiu, da, toate ştiu taina iubirii noastre.
Păsările ştiu taina iubirii noastre.

din
Balada şerpilor şi a păsărilor cântătoare (prequel al seriei Jocurile Foamei, de Suzanne Collins),
NEMIRA, 19 mai 2020

Versurile cântecului au fost modificate ca să se potrivească în contextul romanului. Iată una dintre versiunile originalului: