Desi nu ma mai simteam chiar atat de atrasa de memorii si jurnale ca in trecut, mi-am amintit ca am citit cu placere si mare interes, acum cativa ani, cartea lui Oliver Sacks, Barbatul care isi confunda sotia cu o palarie, asa ca am indraznit sa ma apuc si de acest volum pe care l-a publicat de curand, cu putin timp inainte de a muri. Desigur ca mi s-a parut foarte interesant felul in care Sacks si-a luat ramas bun de la lume atunci cand a aflat ca va muri. Scrisoarea sa catre NY Times a impresionat o lume intreaga.
In miscare este cartea pe care Oliver Sacks a vrut sa o lase lumii, cea in care scrie despre el si tot ce a facut, un volum plin de candoare si sinceritate dar si o doza sanatoasa de egocentrism. Mi-a placut mult de OS asa cum s-a infatisat pe el insusi la diferite varste. Cumva, a reusit sa isi “romanteze” viata asa cum a facut si cu povestile medicale pe care le-a strans in diverse alte carti. Cartea se citeste cu usurinta si placere, fara momente de plictiseala. E remarcabil felul in care Sacks a imbinat, de-a lungul vietii, cele doua pasiuni ale sale: neurologia si scrisul si a ajuns la o armonie atat de benefica cititorilor sai. Eram oricum curioasa sa ii citesc si celelalte carti, acum dupa In miscare, sunt convinsa ca o voi face. De fapt, am si profitat de ofertele de la Libris si am mai luat doua titluri pe care le-am gasit la reducere.

Sora lui Freud – Goce Smilevski a fost o poveste interesanta dar probabil doar o poveste. Nu am studiat in ce masura este fictiune si cat din acest roman este realitate. In perioada nazista, faimosul dr. Freud fuge din Germania cu intreaga sa familie, inclusiv catel si doctorul personal dar fara surorile sale. Acestea raman in urma, sunt trimise in lagare de concentrare si sufera de pe urma teribilului regim. Povestea este scrisa din perspectiva uneia dintre surori, Adolfine, care are o viata destul de trista si este profund afectata de raceala mamei ei si de relatia confuza cu fratele. Mi-a placut cartea, chiar daca mi-a lasat o impresie negativa despre personajul Freud si acum trebuie sa-mi fac timp sa scormonesc internetul si sa aflu daca intradevar a fost un tip atat de nesuferit.

Su Tong – Sotii si concubine a fost luata la intamplare pentru ca am vrut sa ma asigur ca am ceva de citit pe telefon in concediu. M-a atras fapul ca se refera la societatea chineza si am zis ca o sa fie o lectura placuta. Placuta a fost, dar nu stralucita. Este de fapt o carte compusa din cateva povestiri. Prima mi s-a parut cea mai buna, cea care da si titlul romanului – un colectionar de neveste, 4 sotii, rautati si intrigi intre ele, nebunie, obiceiuri si secrete. Celelalte, desi nu plictisitoare, parca nu au avut acel ceva care te tine lipit de pagini, nu le-am citit cu acelasi interes.

The Love Song of Miss Queenie Hennessy de Rachel Joyce, cea care a scris Incredibilul pelerinaj al lui Harold Fry. Cartile se completeaza, de fapt, ele fiind scrise in acelasi timp. Daca Pelerinajul m-a fascinat, cartea aceasta nu prea. M-am plictisit de cateva ori si am cam lalait-o, citind si alte chestii intre timp. Nu prea as putea sa spun de ce, sunt putin ofticata pe mine pe tema asta, cartea mi-a fost recomandata cu mare caldura,dar ce sa-i faci…nu m-a prins.

Cam atat am reusit vara aceasta. Urmeaza alte cateva titluri interesante: Lydia Davis, cele doua de Oliver Sacks, ceva cu povestile de dragoste ale scriitorilor si om vedea ce mai rasare intre timp.

Va imbratisez, o toamna plina de lecturi grozave va doresc!