veselie
Aspect
Etimologie
Din slavă veselije.
Pronunție
- AFI: /ve.se'li.e/
Substantiv
Declinarea substantivului veselie | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | veselie | veselii |
Articulat | veselia | veseliile |
Genitiv-Dativ | veseliei | veseliilor |
Vocativ | ' | ' |
- stare de bună dispoziție, de voioșie.
- Era de o veselie contaminantă.
- manifestare, comportare care reflectă această stare.
- Cu mare veselie.
- petrecere veselă cu mâncare și cu băutură.
Sinonime
- 1: voioșie, (livr.) jovialitate, (înv.) veselitură
- 2: desfătare, petrecere, (rar) desfăt, (înv.) desfătăciune, haz
- 3: chef
Antonime
Cuvinte derivate
- înveseli
- înveselire
- înveselit
- înveselitor
- vesel
- veseli
- veselire
- veselit
- veselitor
- veselitură
- veselnic
- veselos
Cuvinte apropiate
Expresii
- În veselie = vesel; cu dispoziție bună
Traduceri
stare de om vesel
|
|