cotă
Etimologie
Din franceză cote.
Pronunție
- AFI: /'ko.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului cotă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cotă | cote |
| Articulat | cota | cotele |
| Genitiv-Dativ | cotei | cotelor |
| Vocativ | cotă | cotelor |
- parte cu care cineva contribuie la formarea unui fond, la o cheltuială comună etc.; parte care îi revine cuiva în urma unei repartizări, a unei împărțeli etc.
- parte dintr-un tot căreia i se dă o anumită destinație sau care este supusă unui anumit regim; (p.ext.) raport sau număr abstract care reprezintă această parte.
- (ieșit din uz) contribuție obligatorie pe care statul o impunea producătorilor și care consta în predarea unor cantități de produse dinainte stabilite la termenele și prețurile fixate de stat.
- (concr.) loc pe un teren, corespunzător unei altitudini marcate pe o hartă; nivel la care se află un loc, o construcție etc.
- fiecare dintre valorile numerice ale dimensiunilor unui obiect reprezentat prin desen.
- ansamblu de semne, simboluri, cifre, litere care indică locul unor cărți, al unor documente etc. într-o bibliotecă, într-un inventar etc.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online